Весела Коледа!

După cum probabil ați ghicit, în titlu este una din urările pe care și le fac bulgarii de Crăciun. Cuvântul Коледа înseamnă Crăciun, iar весела nu are nevoie de nicio traducere.

Коледа este numele popular al sărbătorii și, ca și la noi, acest cuvânt a dat și numele personajului aducător de cadouri: Дядо Коледа (Моș Crăciun). Altfel, numele oficial, religios al sărbătorii este Рождество Христово (Nașterea lui Hristos).

koledaEtimologia cuvântului Коледа este controversată, dar merită menționat că printre speculații figurează și cea care indică o origine latină (calendae), cum are și colinda noastră.

În afară de Весела Коледа se mai poate spune și Честита Коледа, , corespondenta literală a urării noastre Crăciun fericit.

Evident că acestor două variante de bază li se mai pot adăuga și urări mai generale, printre cuvintele uzuale numărându-se щастие (fericire), здраве (sănătate) și късмет (noroc).

Весела Коледа!

Pronumele personal

Față de pronumele personal din limba română, cel din limba bulgară prezintă două diferențe: la persoana a treia singular apare o formă în plus, pentru genul neutru, iar la persoana a treia plural există o singură formă pentru toate cele trei genuri.

Formele pentru cazul nominativ (именителен падеж) ale pronumelui personal din limba bulgară sunt următoarele:

аз = eu

ти = tu

той = el

тя = ea

то = el / ea (genul neutru)

ние = noi

вие = voi

те = ei, ele

Ca și în română, pronumele personal la nominativ poate fi omis, deoarece este subînțeles din forma verbului.

În afară de nominativ, pronumele personal mai are cazurile acuzativ și dativ, care vor fi prezentate în viitor.

Pluralul numeric

Substantivele masculine din limba bulgară au ceva în plus față de română, o formă de plural numită бройна форма. Se poate traduce literal ca formă numerică și, după cum sugerează numele, se folosește după numerale.

Acest plural se întâlnește doar la substantivele masculine care la forma de singular se termină cu consoană și constă în adăugarea unui sau .

Имам моливи. Am niște creioane.

Имам десет молива. Am zece creioane.

Terminația se aplică în cele mai multe cazuri, pe când doar substantivelor care la singular se termină în , -тел, -ар, plus alte câteva excepții.

кон (cal) -> коня

огън (foc) -> огъня

змей (zmeu, dragon) -> змея

Pluralul numeric se mai folosește și după câteva cuvinte ce exprimă o cantitate: колко (câți), толкова (atâți, atâția) și няколко (câțiva). Totuși nu se folosește și după много (mulți) sau малко (puțini).

Колко молива имаш? Câte creioane ai?

Имам няколко молива. Am câteva creioane.

Имам много моливи. Am multe creioane.

S-a văzut că în cazul pluralului obișnuit, atunci când la singular penultima literă este o vocală, aceasta poate dispărea la plural, mai ales când e vorba de ъ. În cazul pluralului numeric, aceasta nu mai dispare.

театър (teatru) -> театъра

прозорец (fereastră) -> прозореца

Excepție fac unități de măsura precum литър (litru) și метър (metru), al căror plural numeric este литра, respectiv метра.

În încheiere câteva cuvinte despre substantivul човек (om), despre care am scris că are pluralul complet neregulat (хора). La fel de neregulat este și pluralul lui numeric, care este души. De altfel, acest cuvânt înseamnă suflete (pluralul lui душа). Este interesant că și în română se mai folosește acest cuvânt când e vorba de exprimarea unui număr de oameni.

Pluralul substantivelor neutre

Pluralul substantivelor neutre în limba bulgară se formează cel mai adesea cu ajutorul terminațiilor sau . În unele cazuri, înainte de mai poate apărea o consoană; din fericire nu oricare, ci numai т, н sau (foarte rar) с. Extrem de puține sunt situațiile în care terminația este sau .

Când la singular substantivul neutru se termină în , terminația de plural este  și ultima silabă este accentuată.

колело (roată sau bicicletă) -> колела

легло (pat) -> легла

благо (bine, prosperitate) -> блага

Dacă în forma de singular accentul nu este pe ultima silabă, la plural se va muta pe aceasta. De asemenea, dacă în penultima silabă a formei de singular există я, acesta se transformă în е la plural.

село (sat) -> села

място (loc) -> места

тяло (corp) -> тела

Există și excepții în privința mutării accentului, cum ar fi de exemplu substantivele cu terminația -ство:

министерство (minister) -> министерства

качество (proprietate, calitate) -> качества

Câteva substantive terminate în au plural neregulat în sau -e. Mai mult, pot apărea și schimbări de consoane.

око (ochi) -> очи

ухо (ureche) -> уши

животно (animal) -> животни

крило (aripă) -> крила sau криле

În ce privește substantivele neutre care la singular se termină în , la plural se pot termina în -та, caz în care accentul își păstrează locul. Alte terminații posibile sunt -на și , cu accent pe ultima silabă.

момиче (fată) -> момичета

момче (băiat) -> момчета

пиле (pui) -> пилета

агне (miel) -> агнета

перде (perdea) -> пердета

ядене (mâncare) -> яденета

dar:

име (nume) -> имена

време (timp, vreme) -> времена

și:

цвете (floare) -> цветя

море (mare) -> моря

поле (câmpie) -> поля

дете (copil) -> деца (în acest caz se are loc și o schimbare de consoană, т devine ц)

plus o mulțime de substantive terminate în -ие, care în general desemnează noțiuni abstracte și care probabil sunt substantivele cu pluralul cel mai ușor de dedus. Pentru acestea accentul rămâne în aceeași poziție ca la singular (întotdeauna pe antepenultima silabă).

желание (dorință) -> желания

събитие (eveniment) ->събития

изключение (excepție) -> изключения

приключение (aventură) -> приключения

În ceea ce privește pluralul în -на e util să se știe că acesta se aplică substantivelor care la singular se termină în -ме. Totuși există și câteva substantive care fac excepție. Mai mult, acestea acceptă și forme de plural în -не:

рамо (umăr) -> рамена sau рамене

коляно (genunchi) -> колена, колене sau колене

Pluralul în -та se aplică și neologismelor, indiferent de terminația de la singular:

уиски (whisky) -> уискита

меню (meniu) -> менюта

бижу (bijuterie) -> бижута

Foarte puține substantive formează pluralul în -са:

небе (cer) -> небеса

чудо (minune) -> чудеса

În încheiere, câteva cuvinte despre substantivul дърво, care are două sensuri. Poate însemna copac, dar și bucată de lemn (pentru foc, de exemplu). În primul caz pluralul este дървета, iar în al dolea caz este дърва.

Pluralul substantivelor feminine

Pluralul substantivelor feminine în limba bulgară nu prezintă dificultăți prea mari. Indiferent de terminația de la singular, pluralul se formează cu ajutorul terminației .

În cazul substantivelor feminine care la singular se termină într-o vocală, la plural aceasta este înlocuită de .

жена (femeie) -> жени

кола (mașină) -> коли

глава (cap) -> глави

градина (grădină) -> градини

информация (informație) -> информации

стая (cameră) -> стаи

Excepție fac doar patru cuvinte. Pentru acestea terminația de plural este . Două din ele acceptă însă și . Celelalte două prezintă transformări de consoane care se întâlnesc și la pluralul unor substantive masculine (к devine ц și г devine з).

ръка (mână) -> ръце

нога (picior) -> нозе

овца (oaie) -> овце sau овци

свиня (porc) -> свине sau свини

Pentru substantivele feminine care la singular se termină într-o consoană, pluralul se formeaza adăugând terminația la forma de singular.

радост (bucurie) -> радости

скорост (viteză) -> скорости

болест (boală) -> болести

част (parte) -> части

страст (pasiune) -> страсти

помощ (ajutor) -> помощи

Ar mai fi de spus doar că dacă la singular ultima literă este o consoană dar penultima este o vocală, aceasta poate să dispară la plural sau să producă o metateză (inversarea poziției vocalei respective cu a consoanei care o precedă).

песен (cântec) -> песни

съблазън (ispită) -> съблазни

мисъл (gând) -> мисли

кръв (sânge) -> кърви

Literele cursive și de mână

Chiar dacă este puțin probabil să aveți de-a face cu texte scrise de mână în bulgară, cunoașterea acestui tip de litere este importantă deoarece pe el se bazează o parte din literele cursive (italice), de care veți da mai des.

Acomodarea poate fi mai greoaie la început, deoarece deși unele litere arată ca literele de mână sau cursive din alfabetul latin, se poate întâmpla să nu existe corespondență. De exemplu д mic de mână arată ca g, и arată ca u, т arată ca m și așa mai departe.

Găsiți mai jos literele de mână, pe care sper că le-am scris cât mai corect. Ordinea lor este aceeași ca în prezentarea alfabetului de tipar și este cea specifică alfabetului bulgar.

Alături de literele de mână se află varianta cursivă a acestora. Majusculele cursive sunt versiuni înclinate ale corespondentelor lor de tipar. Există fonturi în care acest lucru este valabil și pentru toate literele mici, însă în mod tradițional o parte din literele mici prezintă diferențe.

А (а)

a А а

Б (бъ)

b Б б

В (въ)

v В в

Г (гъ)

g Г г

Д (дъ)

d Д д

Е (е)

e Е е

Ж (жъ)

j Ж ж

З (зъ)

z З з

И (и)

i И и

Й (и кратко)

i_kr Й й

К (къ)

k К к

Л (лъ)

l Л л

М (мъ)

m М м

Н (нъ)

n Н н

О (о)

o О о

П (пъ)

p П п

Р (ръ)

r Р р

С (съ)

s С с

Т (тъ)

t Т т

У (у)

u У у

Ф (фъ)

f Ф ф

Х (хъ)

h Х х

Ц (цъ)

tz Ц ц

Ч (чъ)

ch Ч ч

Ш (шъ)

sh Ш ш

Щ (щъ)

sht Щ щ

Ъ (ер голям)

yer_g Ъ ъ

Ь (ер малък)

yer_m Ь ь

Ю (ю)

yu Ю ю

Я (я)

ya Я я

Dacă tot am enumerat din nou literele, am profitat de ocazie să scriu și numele lor în paranteză. Trei litere au nume compuse, restul se pot deduce ușor. Vocalele au același nume cu sunetul pe care îl reprezintă, lucrul valabil și pentru cele două litere care desemnează diftongi (я și ю), iar numele consoanelor se formează adăugând vocala ъ, la fel cum facem și noi, folosind însă vocala e (be, ce, de și așa mai departe).

Cele trei litere cu nume compus sunt:

  • и кратко (й) = i scurt;
  • ер голям (ъ) = ierul mare;
  • ер малък (ь) = ierul mic.

După cum se poate observa, numele de literă ер are corespondent în română, ceea ce nu e surprinzător, având în vedere faptul că alfabetul chirilic a fost folosit în scrierea limbii noastre până în secolul al XIX-lea.

Nu am inclus litera ѝ în enumerarea literelor de mai sus, deoarece se scrie de mână exact ca и, având în plus accentul grav. Am omis-o și pentru că nu este o literă de sine stătătoare; după cum spuneam, această literă desemnează dativul scurt al pronumelui personal ea și se scrie cu accent pentru a nu se face confuzie cu и, care înseamnă și. Din grabă sau din comoditate este scrisă deseori ca и sau й, ceea ce este incorect.

Pluralul substantivelor masculine

Pluralul substantivelor masculine din limba bulgară se formează adăugând terminații specifice, în funcție de numărul de silabe din care e format cuvântul respectiv. Ca regulă generală, se poate spune că pentru substantivele masculine monosilabice pluralul se obține adăugând terminațiile -ове sau -еве, pe când cele formate din mai multe silabe primesc terminația . Se va vedea însă că există și excepții de la această regulă. Mai mult, pentru un număr mic de substantive masculine pluralul se formează cu alte terminații: -ища, , sau -овци.

Este important de știut că în afară de pluralul obișnuit, care va fi expus mai jos, în limba bulgară substantivele masculine au și un plural numeric, care se folosește după numerale sau după cuvinte ce exprimă o cantitate, cum ar fi de exemplu колко (câți, câte) sau няколко (câțiva, câteva). Acest plural are terminația și va fi tratat într-un articol viitor.

Substantivele polisilabice care se termină într-o consoană primesc la plural terminația .

учител (profesor) -> учители

спомен (amintire) -> спомени

кораб (navă) -> кораби

картоф (cartof) -> картофи

Există cazuri în care consoana finală de la singular se transformă în altă consoană când se adaugă terminația de plural (de exemplu г devine з, к devine ц, iar х devine с).

геолог (geolog) -> геолози

предлог (prepoziție) -> предлози

вестник (ziar) -> вестници

магьосник (vrăjitor) -> магьосници

стомах (stomac) -> стомаси

Dacă ultima literă din forma de singular este o consoană iar penultima este o vocală, în anumite cazuri aceasta dispare la plural, mai ales dacă e vorba de ъ. Totuși excepțiile nu lipsesc.

компютър (computer) -> компютри

театър (teatru) -> театри

прозорец (fereastră) -> прозорци

румънец (român) -> румънци

…dar

подарък (cadou) -> подаръци

подлец (ticălos) -> подлеци

Terminația la plural se adaugă și pentru substantivele masculine polisilabice care la singular se termină în , sau .

трамвай (tramvai) -> трамваи

герой (erou) -> герои

обичай (obicei) -> обичаи

баща (tată) -> бащи

съдия (judecător) -> съдии

În cazul lui , din moment ce această literă marchează un diftong, înlocuirea ei cu va genera o nouă silabă. În consecință, dacă la singular cuvântul трамвай are două silabe (трам-вай), la plural va avea trei: трам-ва-и.

Substantivele masculine polisilabice cu terminațiile -ин sau -анин au pluralul tot în , care înlocuiește aceste terminații. Аceste terminații se folosesc pentru naționalități (ca și -ец) sau definesc în general o persoană de sex masculin.

българин (bulgar) -> българи

англичанин (englez) -> англичани

сърбин (sârb) -> сърби

гражданин (cetățean) -> граждани

селянин (sătean) -> селяни

…dar nu și господин (domn), care are pluralul în : господа.

Substantivele masculine cu terminația au pluralul în -овци. Printre aceste substantive se numără și grade de rudenie, după cum s-a văzut în articolul precedent, sau alte cuvinte ce definesc în general persoane de sex masculin.

татко (tată) -> татковци

дядо (bunic) -> дядовци

чичо (unchi după tată) -> чичовци

вуйчо (unchi după mamă) -> вуйчовци

глупчо (prostănac) -> глупчовци

глезльо (răsfățat) -> глезльовци

Substantivele masculine formate dintr-o singură silabă formează în general pluralul în -ове. Cum pluralul astfel obținut are trei silabe, accentul în el poate să cadă pe oricare din ele. Din păcate nu există reguli pentru a deduce poziția accentului, așa că pluralurile respective trebuie învățate ca atare. Pentru unele din ele e mai ușor, pentru că sunt permise două variante de accentuări.

лъв (leu) -> лъвове

мак (mac) -> макове

град (oraș) -> градове

мост (pod) -> мостове

стол (scaun) -> столове sau столове

дом (casă) -> домове sau домове

век (secol) -> векове

син (fiu) -> синове

ад (iad) -> адове

Dacă substantivul la singular se termină în й, pluralul se face cu terminația -еве, cu puține excepții.

бой (bătaie) -> боеве

брой (număr) -> броеве

dar

змей (dragon) -> змейове

чай (ceai) -> чайове

Dacă substantivul la singular conține sunetul я, acesta se transformă în е la plural.

сняг (zăpadă) -> снегове

бряг (mal) -> брегове

Există și câteva substantive din două silabe care fac pluralul tot în -ове. Se pot observa la exemplele de mai jos și transformarea lui я în е sau dispariția antepenultimului ъ.

вятър (vânt) -> ветрове

огън (foc) -> огньове

Un număr mic de substantive masculine monosilabice au pluralul în -ища:

край (sfârșit) -> краища

сън (vis, somn) -> сънища

Se poate întâmpla ca în puține cazuri să existe terminația și pentru substantive monosilabice.

зъб (dinte) -> зъби

гост (oaspete) -> гости

пръст (deget) -> пръсти

вълк (lup) -> вълци

ден (zi) -> дни

Foarte puține substantive au pluralul în sau . Pentru ele accentul la plural cade întotdeauna pe ultima silabă. În afară de mai sus amintitul господин, printre ele se numără și:

лист (frunză) -> листа

крак (picior) -> крака

номер (număr) -> номера

мъж (bărbat) -> мъже

кон (cal) -> коне

цар (rege) -> царе

крал (rege) -> крале

În încheiere iată încă trei excepții notabile:

  • există un singur substantiv masculin care are pluralul în : брат (frate) -> братя;
  • există un substantiv masculin care are două sensuri, iar pluralul este diferit în funcție de sens: път (cale, drum) -> пътища, dar път (dată, oară) -> пъти;
  • un substantiv masculin are plural complet neregulat: човек (om) -> хора.

Genurile substantivului

Genul se numește род, cuvânt din aceeași familie cu verbul родя (a naște) și e mai mult decât evidentă legătura cu cuvintele românești rod și a rodi.

Ca și în română, genurile substantivului în limba bulgară sunt în număr de trei: masculin, feminin și neutru. Genurile sunt în general ușor de recunoscut, deoarece excepțiile de la reguli sunt destul de puține.

Formele prezentate mai jos sunt pentru singular (единствено число), urmând ca pluralul (множествено число) să fie detaliat ulterior.

Cele mai multe substantive de gen masculin (мъжки род) se termină la singular cu o consoană, în afară de cele care se termină cu -ест sau -ост și care, după cum se va vedea mai jos, sunt de genul feminin.

Exemple de substantive masculine:

мъж = bărbat

живот = viață

плод = fruct (la noi plod a avut un traseu un pic diferit)

път = drum

град = oraș

часовник = ceasornic

Alte cuvinte din diverse domenii (muzică, IT) care au intrat în bulgară din engleză și se termină cu o consoană sunt și ele masculine. Se scriu cam cum se citesc, de altfel o să observați că la fel se întâmplă și cu numele proprii din limbile străine.

компютър = computer

сървър = server

файл = fișier

даунлоуд = descărcare (download)

пънк = punk

Printre excepțiile de la regula cu consoana finală se numără în general cuvinte ce identifică o persoană de sex masculin. Acestea pot defini relații de rudenie, meserii sau pur și simplu posesori ai unei anumite calități.

баща, татко = tată

дядо = bunic

чичо = unchi (fratele tatălui)

вуйчо = unchi (fratele mamei)

съдия = judecător

джамджия = geamgiu

късметлия = norocos

Cea mai mare parte a substantivelor de gen feminin (женски род) se termină în vocalele sau .

жена = femeie

градина = grădină

сестра = soră

стая = cameră

запетая = virgulă

чиния = farfurie

Dintre substantivele feminine care se termină cu o consoană, multe se termină în -ост sau -ест și au sensuri abstracte:

радост = bucurie

младост = tinerețe

скромност = modestie

горест = tristețe

съвест = conștiință

болест = boală

Restul substantivelor feminine care se termină cu o consoană sunt, din fericire, în număr mic. Câteva exemple:

кръв = sânge

сутрин = dimineață

вечер = seară

нощ = noapte

захар = zahăr

чест = onoare

част = parte

смърт = moarte

любов = iubire

помощ = ajutor

Substantivele de gen neutru (среден род) se termină întotdeauna cu o vocală, în general sau .

село = sat

място = loc

дърво = copac

училище = școală

лице = față

парче = piesă

дете = copil

море = mare

Substantivele neutre se mai pot termina și cu , sau , în cazul cuvintelor împrumutate din alte limbi. În această categorie intră și unele substantive terminate în .

уиски = whisky

такси = taxi

кафене = cafenea

матине = matineu

меню = meniu

интервю = interviu

пардесю = pardesiu

бижу = bijuterie

Informația referitoare la genul unui anumit substantiv poate fi găsit în dicționare și este de regulă abreviată: м. (de la мъжки) pentru masculin, ж. (de la женски) pentru feminin și ср. (de la среден) pentru neutru. Abrevierea pentru substantiv este същ. (de la съществително).

În încheiere, ca fapt divers, merită menționat faptul că există substantive care și-au schimbat genul în decursul timpului. Un exemplu este вечер (seară), care în trecut a fost masculin, dar în prezent este feminin. Și totuși în salutul de bună seara s-a păstrat caracterul masculin; se zice добър вечер și nu добра, cum ar cere un substantiv feminin.

Părțile de vorbire

Primul articol legat de gramatică este o enumerare pe scurt a părților de vorbire (части на речта). Sunt zece părți de vorbire în limba bulgară și în mare sunt aceleași ca și în română.

Substantivul se numește съществително име, sau mai pe scurt съществително. Име înseamnă nume și încă alte două părți de vorbire conțin în denumirea lor acest cuvânt: adjectivul și numeralul.

Cuvântul съществително – care este de fapt un adjectiv de genul neutru, pentru că име este substantiv neutru – este înrudit cu verbul съществувам, care înseamnă a exista. Așadar, numele substantivului în bulgară sugerează că definește ceva ce există.

Substantivul în limba bulgară are ca și în română trei genuri (destul de ușor de identificat), număr și articol hotărât. În ceea ce privește cazurile, lucrurile sunt simple deoarece nu există declinări, deci nu trebuie învățate terminații pentru fiecare caz (excepție face doar vocativul). Acuzativul, genitivul și dativul se formează cu prepoziții urmate de forma cu articol hotărât a substantivului.

Adjectivul se numește прилагателно име, sau mai pe scurt прилагателно. Locul lui este înaintea substantivului și se acordă în gen și număr cu acesta. Are și articol hotărât, care i se aplică numai lui, nu și substantivului (de exemplu: хубава жена = femeie frumoasă, dar femeia frumoasă se zice хубавата жена).

Adjectivul mai are și cele trei grade de comparație prezente și în română.

Verbul (глагол) prezintă cea mai mare provocare datorită aspectului (вид). Practic aproape orice verb prezintă două forme, свършен вид și несвършен вид. Cele două forme sunt verbe de sine stătătoare, ce pot fi din grupe de conjugare diferite. Forma свършен (cuvânt înrudit cu al nostru sfârșit) implică faptul că acțiunea este finalizată, pe când несвършен sugerează faptul că acțiunea nu s-a terminat, sau este repetitivă. Evident, aceste definiții sunt generale, problema este mult mai profundă și probabil va dura mult timp până să „simt” când să folosesc o formă sau pe cealaltă.

Pronumele (местоимение) are, ca și în română, mai multe categorii (personal, posesiv, demonstrativ etc). Pentru câteva din aceste categorii există câte două forme, lungă și scurtă.

Toate categoriile se pot învăța ușor, una singură necesită mai multă atenție, anume pronumele reflexiv. Acesta identifică un obiect care aparține subiectului sau care este în legătură cu subiectul. Ca exemplu pentru primul caz, dacă se vrea să se spună că subiectul citește o carte care aparține cuiva, se folosește pronumele posesiv pentru toate persoanele diferite de cea proprie. Pentru aceasta din urmă se folosește pronumele reflexiv, care are aceeași formă pentru toate persoanele.

Аз чета книгата ти. Аз чета книгата ѝ. Аз чета книгата им.
Eu citesc cartea ta. Eu citesc cartea ei. Eu citesc cartea lor.

dar

Аз чета книгата си. Ти четеш книгата си. Тя чете книгата си.
Eu citesc cartea mea. Tu citești cartea ta. Ea citește cartea ei.

Numeralul se numește числително име, число însemnând număr. Poate fi cardinal sau ordinal. Ambele categorii pot avea articol hotărât, iar cele ordinale pot avea și gen.

Cele enumerate mai sus sunt părțile de vorbire flexibile (изменяеми), deci care își pot schimba forma în context.

Părțile de vorbire neflexibile (неизменяеми) sunt în număr de cinci: adverbul (наречие), conjuncția (съюз), prepoziția (предлог), interjecția (междуметие) și particula (частица). Doar cea din urmă nu are corespondent exact în română; numele ei este un diminutiv de la част (care se știe încă de la începutul articolului că înseamnă parte) și în această categorie intră particulele folosite în diverse forme gramaticale (ще pentru viitor, да pentru conjunctiv, по- pentru comparativ, най- pentru superlativ) sau cele ce pot modifica înțelesul expresiilor sau propozițiilor: да (da), не (nu), дано (sper că), уж (cică), ли (particulă folosită în întrebări, ca un fel de oare) și așa mai departe.

„Лека нощ, деца!”

După atâta teorie și atâtea detalii tehnice este momentul pentru ceva practic, anume traducerea unei mostre de text. Scopul este de a oferi o imagine generală asupra structurii frazei în bulgară și de a examina sensul fiecărui cuvânt, fără a intra în prea multe amănunte în afară de câteva elemente de bază.

Textul ales este legat de o emblemă a anilor ’80, sunt sigur că majoritatea celor ce au copilărit în sudul țării în acea perioadă își amintesc măcar melodia, dacă nu și cuvintele, așa stâlcite cum le rețineam la vremea respectivă fără să înțelegem mare lucru. Este vorba de  genericul emisiunii de zece minute care se difuza înainte de știrile de la ora 8 seara, intitulată Лека нощ, деца (noapte bună, copii).

Pe de altă parte cred că textele pentru copii sunt foarte potrivite pentru cei ce sunt la începutul învățării unei limbi străine, deoarece nu au cuvinte sau structuri complicate. Din fericire, pentru limba bulgară există cel puțin un site cu o mulțime de astfel de texte, de fapt cărți întregi care au chiar și imaginile originale: Моята библиотека. Am găsit acolo până și cartea care mi-a plăcut cel mai mult în copilărie, „Fridolin” de Franz Caspar, ca și altele ce-l au în centru pe vestitul Незнайкo (cunoscut la noi ca Habarnam).

Аз съм Сънчо, ида от горица
Да ви кажа: “Лека нощ, дечица”
Че е тъмно вече вън
Време е за сън,
Време е за сън.

Спят цветя, поля, гори, тревички,
Легнаха в гнездата всички птички,
Спят градчета и селца
Лека нощ, деца!
Лека нощ, деца!

Cuvânt cu cuvânt, semnificațiile sunt următoarele:

Аз = eu.

Съм = sunt (persoana întâi singular de la a fi). Merită menționat faptul că în bulgară nu există infinitiv; persoana întâi singular este și cea pe care o găsiți în dicționar când căutați un verb.

Сънчо este un nume propriu, este personajul din generic care trimite animalele la culcare. Poate fi considerat un echivalent al lui Moș Ene de la noi, făcând abstracție de diferența considerabilă de vârstă dintre ei.

Așadar аз съм Сънчо înseamnă eu sunt Săncio. Ca și în cazul limbii române, ordinea cuvintelor în propoziție este flexibilă și pronumele personal poate lipsi, deoarece se poate deduce din forma verbului. Totuși, dacă pronumele lipsește verbul nu stă la început și atunci în cazul de față s-ar spune: Сънчо съм.

Ида = vin (persoana întâi singular de la a veni).

Отde la, din.

Горица = diminutiv de la гора, care înseamnă pădure. Mai înseamnă și munte în unele dialecte, de unde și numele statului Muntenegru (Черна гора).

În ceea ce privește cuvântul да, în afară că înseamnă ca și la noi afirmativul da, este și corespondentul particulei din ceea ce la noi se numește modul conjunctiv al verbului.

Ви este dativul lui вие (voi), deci înseamnă .

Кажа = spun, zic.

Лека = ușoară, femininul de la лек.

Нощ = noapte. De obicei substantivele feminine se termină în vocală, dar există și excepții, cum e și cea de față. Лека нощ este urarea de noapte bună. Se poate observa că în bulgară adjectivul stă în fața substantivului.

Дечица =  diminutiv de la деца, care înseamnă copii.

Че = , dar poate însemna și deoarece, fiindcă.

Е = e, este.

Тъмно = întuneric.

Вече = deja.

Вън = afară.

Време înseamnă, după cum se poate intui ușor, vreme, timp.

За = pentru. Mai înseamnă și despre, dar nu și în cazul de față.

Сън = somn, dar și vis.

Спят este verbul a dormi la persoana a treia plural, deci înseamnă dorm. Terminația indică întotdeauna această persoană la prezent.

Цветя = flori (plural de la цвете).

Поля = câmpii (plural de la поле).

Гори îl puteți deduce de mai sus, este pluralul de la гора.

Тревички este pluralul de la diminutivul pentru iarbă (тревичка).

Легнаха este persoana a treia plural de la timpul trecut al verbului легна. Verbul înseamnă a se așeza în general, dar și a se culca.

В = în, la.

Гнездата = cuiburile. După prepoziții se folosește forma articulată. Forma nearticulată ar fi гнезда, care este pluralul de la гнездо.

Всички = toți, toate.

Птички = pluralul de la птичка, diminutivul de la птица (pasăre).

Градчета = pluralul de la градче, care este diminutivul de la град (oraș).

Селца = pluralul de la селце, care e un sat mai mic, un cătun.

Așadar, o traducere neadaptată ar suna cam așa:

Eu sunt Săncio, vin din pădurice
Să vă spun noapte bună, copilași
Pentru că e deja întuneric afară
E timpul pentru somn.

Florile, câmpiile, pădurile și ierburile dorm
S-au culcat și păsărelele în cuiburi
Dorm orășele și cătune
Noapte bună, copii!

Se poate observa că în general structura frazei este foarte asemănătoare cu cea din română. Pe măsura ce avansați în studiu o să observați multe alte similitudini. Ca fapt divers, există și o teorie în acest sens dar asta contează mai puțin. Cel mai plăcut este când le descoperiți singuri. Oricum ar fi, asemănările sunt de un mare ajutor și dacă țineți seama și de procentajul ridicat de cuvinte de origine slavă din vocabularul limbii române, deja se poate spune că veți întâmpina mai puține piedici decât vă așteptați.