Chiar dacă este puțin probabil să aveți de-a face cu texte scrise de mână în bulgară, cunoașterea acestui tip de litere este importantă deoarece pe el se bazează o parte din literele cursive (italice), de care veți da mai des.

Acomodarea poate fi mai greoaie la început, deoarece deși unele litere arată ca literele de mână sau cursive din alfabetul latin, se poate întâmpla să nu existe corespondență. De exemplu д mic de mână arată ca g, и arată ca u, т arată ca m și așa mai departe.

Găsiți mai jos literele de mână, pe care sper că le-am scris cât mai corect. Ordinea lor este aceeași ca în prezentarea alfabetului de tipar și este cea specifică alfabetului bulgar.

Alături de literele de mână se află varianta cursivă a acestora. Majusculele cursive sunt versiuni înclinate ale corespondentelor lor de tipar. Există fonturi în care acest lucru este valabil și pentru toate literele mici, însă în mod tradițional o parte din literele mici prezintă diferențe.

А (а)

А а

Б (бъ)

Б б

В (въ)

В в

Г (гъ)

Г г

Д (дъ)

Д д

Е (е)

Е е

Ж (жъ)

Ж ж

З (зъ)

З з

И (и)

И и

Й (и кратко)

Й й

К (къ)

К к

Л (лъ)

Л л

М (мъ)

М м

Н (нъ)

Н н

О (о)

О о

П (пъ)

П п

Р (ръ)

Р р

С (съ)

С с

Т (тъ)

Т т

У (у)

У у

Ф (фъ)

Ф ф

Х (хъ)

Х х

Ц (цъ)

Ц ц

Ч (чъ)

Ч ч

Ш (шъ)

Ш ш

Щ (щъ)

Щ щ

Ъ (ер голям)

Ъ ъ

Ь (ер малък)

Ь ь

Ю (ю)

Ю ю

Я (я)

Я я

Dacă tot am enumerat din nou literele, am profitat de ocazie să scriu și numele lor în paranteză. Trei litere au nume compuse, restul se pot deduce ușor. Vocalele au același nume cu sunetul pe care îl reprezintă, lucrul valabil și pentru cele două litere care desemnează diftongi (я și ю), iar numele consoanelor se formează adăugând vocala ъ, la fel cum facem și noi, folosind însă vocala e (be, ce, de și așa mai departe).

Cele trei litere cu nume compus sunt:

• и кратко (й) = i scurt;
• ер голям (ъ) = ierul mare;
• ер малък (ь) = ierul mic.

După cum se poate observa, numele de literă ер are corespondent în română, ceea ce nu e surprinzător, având în vedere faptul că alfabetul chirilic a fost folosit în scrierea limbii noastre până în secolul al XIX-lea.

Nu am inclus litera ѝ în enumerarea literelor de mai sus, deoarece se scrie de mână exact ca и, având în plus accentul grav. Am omis-o și pentru că nu este o literă de sine stătătoare; după cum spuneam, această literă desemnează dativul scurt al pronumelui personal ea și se scrie cu accent pentru a nu se face confuzie cu и, care înseamnă și. Din grabă sau din comoditate este scrisă deseori ca и sau й, ceea ce este incorect.