Arhive etichete: prezent

Aspectul verbului

Dacă m-ar întreba cineva ce mi se pare cel mai greu la limba bulgară, nu aș sta pe gânduri să găsesc răspunsul: aspectul verbului (вид на глагола). Din această cauză nici n-am adus mai deloc vorba de el aici, până lucrurile nu au început să fie ceva mai clare.

Aspectul verbului este o categorie gramaticală ce ne spune dacă acțiunea exprimată de verb este în desfășurare sau încheiată. Fiecare limbă își are modul ei de a distinge (sau nu – unele nu îl au deloc) aspectul verbului, folosind de regulă anumite timpuri verbale. În bulgară, ca și în alte limbi slave, lucrurile nu stau așa simplu: aspectul este conținut chiar în verb. Cu alte cuvinte, există verbe care pot fi folosite numai pentru acțiuni terminate și verbe numai pentru acțiuni în desfășurare. În plus, există și unele care pot fi folosite în ambele cazuri.

O primă dificultate ce apare este că, în general, atunci când vreți să învățați un verb, trebuie de fapt să învățați două, deoarece marea majoritate a verbelor din limba bulgară sunt grupate în perechi. Una din cele două forme se folosește atunci când acțiunea nu s-a încheiat sau este repetată, caz în care aspectul se numește imperfectiv (несвършен вид), iar cealaltă când acțiunea este încheiatăсвършен вид (aspect perfectiv). Ca să rețineți mai ușor numele acestor termeni, puteți face comparația cu cuvintele noastre nesfârșit, respectiv sfârșit.

În dicționare, la fiecare verb găsiți aspectul lui, precum și perechea care are celălalt aspect, în caz că există. De exemplu, pentru verbul разбирам (a înțelege), pe Onlinerechnik găsim pentru varianta imperfectivă:

разбирам: несв. и разбера, св.

respectiv

разберасв.вж. разбирам

pentru cea perfectivă. Aspectul e marcat prin prescurtările несв. și св. Cât despre вж., aceasta e abrevierea lui виж (vezi).

Chiar dacă sunt legate de faptul că exprimă aceeași idee, cele două verbe din cadrul unei asemenea perechi pot fi considerate verbe diferite, pentru că în marea majoritate a cazurilor nu aparțin aceleiași grupe de conjugare. Veți observa că, în general, cele imperfective sunt de grupa a III-a. De asemenea, veți putea găsi perechi de verbe care prezintă similitudini și astfel veți identifica tipare, lucru util în memorarea lor (există și excepții, desigur). De exemplu:

тръгвам / тръгна (a merge), млъквам / млъкна (a tăcea), започвам / започна (a începe)

разбирам / разбера (a înțelege), събирам / събера (a aduna, a strânge), избирам / избера (a alege)

слагам / сложа (a pune), предполагам / предположа (a presupune)

отварям / отворя (a deschide), затварям / затворя (a închide), повтарям / повторя (a repeta)

Sau, în cazul excepțiilor:

разглеждам / разгледам (a analiza, a cerceta) – e și un exemplu de verb la care cele două forme sunt din aceeași grupă de conjugare, anume a treia

și

превеждам / преведа (a traduce)

După ce treceți de acest prim obstacol vine altul: când folosiți o formă și când pe cealaltă. Regulile pot părea simple, însă veți vedea că aplicarea lor nu este întotdeauna ușoară. Nefiind obișnuiți cu acest sistem, în multe cazuri diferențele de nuanță care apar folosind una din forme în locul celeilalte pot fi greu de sesizat pentru noi. Așa că am încercat să îmi fac regulile mele și încă de la început am observat că la timpul prezent se folosește forma imperfectivă, în timp ce la viitor și conjunctiv se folosește cea perfectivă.

Lucrurile păreau să meargă bine așa până într-o zi când am avut surpriza să constat că există situații în care la prezent se folosește forma perfectivă. Trimiteam propoziții pe un site unde corectau vorbitori nativi de bulgară și una din ele era ceva de genul харесвам тези птици и винаги ги снимам когато ги виждам (îmi plac aceste păsări – era vorba de rațe – și le fotografiez mereu când le văd). Conform regulii mele, mi-am zis că văd e la prezent, deci trebuie să fie forma imperfectivă, însa mi s-a spus că trebuie să fie видя. Explicația a fost că deși se poate spune că cele două acțiuni (văzutul și fotografiatul) sunt simultane, văzutul este o acțiune foarte scurtă ce are loc mai întâi. Evident, o nuanță foarte subtilă, însă partea bună e că nu trebuie să despicați firul în patru în asemenea situații ci să rețineți că atunci când un verb la prezent vine după когато (când), sunt șanse mari să fie perfectiv. Am găsit de atunci multe cazuri în care se întâmplă așa și am descoperit încă două situații similare: se folosesc verbe perfective la prezent și după ако (dacă) și след като (după ce), pentru că în ambele situații se presupune că acțiunea este încheiată.

O altă excepție de la regula mea am găsit-o mai târziu, în timp ce ascultam Всеки ден a celor de la P.I.F. Două versuri din refren (всеки ден да почва с теб и да свършва пак със теб, adică fiecare zi să înceapă cu tine și să se încheie tot cu tine) contraziceau ce credeam despre aspectul verbelor la conjunctiv, anume că trebuie să fie perfective. Eu aș fi zis, greșit, да почне și да свърши, pentru că nu țineam seama de faptul că acel всеки ден (în fiecare zi) implică o acțiune repetată, deci verbele trebuie să fie imperfective. La fel se întâmplă și la timpul viitor: dacă acțiunea are loc de mai multe ori, în niciun caz nu se vor folosi formele perfective.

Ce ar mai trebui să știți e că există și verbe care au doar forma imperfectivă. În cazul lor se pot construi nu una, ci mai multe forme perfective, adăugând sufixe sau prefixe, obținându-se astfel sensuri mai nuanțate. De exemplu, чета înseamnă a citi, dar прочета înseamnă a citi în întregime; пиша înseamnă a scrie, dar напиша înseamnă a scrie de la cap la coadă iar допиша înseamnă a termina de scris; пия înseamnă a bea, dar изпия înseamnă a bea în întregime iar напия се înseamnă a se îmbăta. Și asta nu e tot: de la aceste verbe perfective se pot construi și formele imperfective corespunzătoare adăugând un sufix (прочета -> прочитам, напиша -> написвам)… dar deja e prea mult pentru început. Discuția despre aspectul verbului în limba bulgară este de o asemenea anvergură încât rămâne permanent deschisă.

 

Neregularități și particularități în conjugarea verbului

În primul rând trebuie menționat că în conjugarea unor verbe se poate schimba consoana din rădăcină la anumite persoane. Acest lucru nu se întâmplă numai la prezent, ci și la alte timpuri, dar deocamdată ne interesează doar prezentul.

De exemplu, în cazul verbului мога (a putea), consoana г apare doar la persoana I singular și la persoana a III-a plural. În rest, aceasta devine ж.

мога Singular Plural
Persoana I мога можем
Persoana a II-a можеш можете
Persoana a III-a може могат

Același lucru se întâmplă și la verbul пека (a coace), к devine ч.

пека Singular Plural
Persoana I пека печем
Persoana a II-a печеш печете
Persoana a III-a пече пекат

Unele verbe sunt formate doar dintr-o silabă, așa că poate apărea o problemă la găsirea rădăcinii la care se adaugă terminațiile în conjugare. La verbele de acest gen care țin de prima grupă (probabil și la cele de grupa a doua, dacă există, încă nu am găsit asemenea verbe) lucrurile stau simplu, nu intervine nicio neregularitate. De exemplu, iată conjugarea verbului спра (a opri).

спра Singular Plural
Persoana I спра спрем
Persoana a II-a спреш спрете
Persoana a III-a спре спрат

Un alt asemenea verb este ща (a vrea), care e puțin mai special, deoarece este și verb auxiliar. Cu ajutorul lui se formează câteva timpuri verbale, printre care și viitorul. Totuși conjugarea lui nu are nimic neregulat:

ща Singular Plural
Persoana I ща щем
Persoana a II-a щеш щете
Persoana a III-a ще щат

Lucrurile nu stau la fel pentru verbele monosilabice ce țin de conjugarea a treia, unde se mai intercalează litera д la formele pentru toate persoanele în afară de persoana I singular. Ca exemple verbele ям (a mânca) și дам (a da).

ям Singular Plural
Persoana I ям ядем
Persoana a II-a ядеш ядете
Persoana a III-a яде ядат
дам Singular Plural
Persoana I дам дадем
Persoana a II-a дадеш дадете
Persoana a III-a даде дадат

La fel se conjugă și alte verbe bazate pe дам, adică formate cu prepoziții, deși sunt plurisilabice: подам (a înmâna), додам (a adăuga), продам (a vinde) etc.

Verbul съм (a fi) este complet neregulat, nu se încadrează în nicio grupă. Și el este auxiliar, pe baza lui se construiesc timpuri ce țin de trecut. Conjugarea lui este următoarea:

съм Singular Plural
Persoana I съм сме
Persoana a II-a си сте
Persoana a III-a е са

Interesant este că mai există un verb a fi, anume бъда. Se folosește de regulă la viitor și conjunctiv și, spre deosebire de съм, nu este verb auxiliar. Este verb regulat, ce ține de prima grupă de conjugare.

бъда Singular Plural
Persoana I бъда бъдем
Persoana a II-a бъдеш бъдете
Persoana a III-a бъде бъдат

În încheiere câte ceva și despre verbul имам (a avea). În limba bulgară este verb regulat, de grupa a treia de conjugare. Spre deosebire de cum se întâmplă în alte limbi, nu este verb auxiliar, totuși prezintă o particularitate, anume că forma lui pentru persoana a treia singular se folosește și pe post de a fi, cu sensul de a se găsi, a se afla, a exista, în mod similar cu construcții precum there is din engleză, es gibt din germană și mai ales il y a din franceză, unde tot verbul a avea este implicat. De exemplu:

Тук има дървото. Aici e copacul.

В този град има много хора. În acest oraș sunt mulți oameni.

În ce privește forma negativă, spuneam că verbul имам nu o formează ca orice verb cu particula не în față, ci există un verb separat care o exprimă: нямам. Așa că și pentru sensul pomenit mai sus, cel de existență, se folosește persoana a treia singular a lui нямам, care este няма:

Тук няма нищо. Aici nu e nimic.

Conjugarea verbului

În primul rând trebuie menționat faptul că în bulgară nu există modul infinitiv. Forma care identifică un verb (deci cea pe care o găsiți în dicționar) este cea de la persoana I singular, timpul prezent.

Sunt trei grupe de conjugare ale verbului în limba bulgară, identificate prin terminația de la forma menționată mai sus. Totuși uneori această informație nu este suficientă, deoarece primele două conjugări împart aceleași terminații. În aceste cazuri, diferența o face particula ce se adaugă la rădăcina verbului pentru conjugare.

Pentru conjugarea întâi, forma de dicționar (deci cea de la persoana I singular, prezent) are terminația sau, în timp ce particula ce se adaugă la rădăcină este .  Conjugarea a doua prezintă terminația sau , iar pentru conjugare se folosește particula . Lucrurile stau mai simplu cu conjugarea a treia, pentru care există doar o terminație () și nu există nicio particulă care să se intercaleze între rădăcină și terminațiile specifice fiecărei persoane (se va vedea că, pentru verbele din această grupă, rădăcina va conține mereu la final un sau ).

Conjugarea întâi

Schema conjugării este următoarea:

Singular Plural
Persoana I -а / -я -ем
Persoana a II-a -еш -ете
Persoana a III-a -ат / -ят

Pentru verbele cu terminația , exemplele clasice care se dau sunt пиша (a scrie) si чета (a citi), pentru că sunt relevante pentru cele două situații posibile pentru accentuarea ultimei silabe. Чета are ultima silabă accentuată, în timp ce пиша nu.

пиша Singular Plural
Persoana I пиша пишем
Persoana a II-a пишеш пишете
Persoana a III-a пише пишат
чета Singular Plural
Persoana I чета четем
Persoana a II-a четеш четете
Persoana a III-a чете четат

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația : живея (a trăi) și зная (a ști).

живея Singular Plural
Persoana I живея живеем
Persoana a II-a живееш живеете
Persoana a III-a живее живеят
зная Singular Plural
Persoana I зная знаем
Persoana a II-a знаеш знаете
Persoana a III-a знае знаят

Cunoașterea accentuării ultimei silabe este importantă, deoarece aceasta se păstrează la toate formele de la celelalte persoane, iar pentru primele două conjugări acest detaliu contează și la pronunția formelor de la persoana I singular și de la persoana a III-a plural. Anume, dacă ultima silabă este accentuată,  / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a doua

Schema conjugării este următoarea:

Singular Plural
Persoana I -я / -а -им
Persoana a II-a -иш -ите
Persoana a III-a -ят / -ат

Un exemplu pentru cazul cu silabă finală neaccentuată este говоря (a vorbi), iar pentru cazul cu silabă finală accentuată este стоя (a sta în picioare).

говоря Singular Plural
Persoana I говоря говорим
Persoana a II-a говориш говорите
Persoana a III-a говори говорят
стоя Singular Plural
Persoana I стоя стоим
Persoana a II-a стоиш стоите
Persoana a III-a стои стоят

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația сложа (a pune) și суша (a se usca).

сложа Singular Plural
Persoana I сложа сложим
Persoana a II-a сложиш сложите
Persoana a III-a сложи сложат
суша Singular Plural
Persoana I суша сушим
Persoana a II-a сушиш сушите
Persoana a III-a суши сушат

Ca și în cazul conjugării întâi, dacă ultima silabă e accentuată,   / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a treia

Schema conjugării este următoarea:

Singular Plural
Persoana I -ам / -ям -аме / -яме
Persoana a II-a -аш / -яш -ате / -яте
Persoana a III-a -а / -я -ат / -ят

Accentuarea nu mai e o problemă pentru această grupă, din câte am observat nu există situația ca accentul să fie pe ultima silabă. Mai mult, accentul cade întotdeauna pe penultima.

Ca exemple pentru cazul terminației în -амимам (a avea) și разбирам (a înțelege).

имам Singular Plural
Persoana I имам имаме
Persoana a II-a имаш имате
Persoana a III-a има имат
разбирам Singular Plural
Persoana I разбирам разбираме
Persoana a II-a разбираш разбирате
Persoana a III-a разбира разбират

… iar pentru cazul terminației în -ямотварям (a deschide) și затварям (a închide).

отварям Singular Plural
Persoana I отварям отваряаме
Persoana a II-a отваряш отваряте
Persoana a III-a отваря отварят
затварям Singular Plural
Persoana I затварям затваряаме
Persoana a II-a затваряш затваряте
Persoana a III-a затваря затварят

În ce privește forma negativă, aceasta se obține simplu punând particula не în fața verbului:

не искам (nu vreau)

не говоря (nu vorbesc)

не вярвам (nu cred)

Există totuși o excepție, singura din câte știu. În cazul verbului имам (a vrea), particula не este inclusă în verb, rezultatul fiind că se formează un verb separat, anume нямам:

нямам Singular Plural
Persoana I нямам нямаме
Persoana a II-a нямаш нямате
Persoana a III-a няма нямат

În final ar mai fi de spus că, din păcate, nu am găsit să existe o regulă de deducere a particulei ce se adaugă la rădăcină și nici de deducere a silabei pe care stă accentul. Aceste informații pot fi găsite pe site-uri cum ar fi rechnik.chitanka.info. De exemplu, căutând pe site verbul казвам (a spune), găsim pagina următoare:

http://rechnik.chitanka.info/w/казвам

Încă de la început aflăm accentul (ка̀звам), apoi urmează zona cu explicații de dicționar (din câte am văzut sunt aceleași ca pe onlinerechnik.com, cu excepția traducerilor în engleză: http://www.onlinerechnik.com/duma/казвам) și în final tabele cu formele pentru toate timpurile din limba bulgară. Tabelul pentru prezent (сегашно време) este, evident, primul.