Din câte știu, nu există un nume special pentru preparatul de mai jos. I se spune simplu печени чушки с доматен сос , care înseamnă exact ce scrie în titlu. Este unul din preferatele mele, datorită faptului că are ardei copți și mult pătrunjel.

 

Ne trebuie următoarele:

Домати (roșii): 1,5 kg.

Червени чушки (ardei capia): 0,5 kg.

Зелени чушки (ardei gras): 0,5 kg

Чесън (usturoi): 1 căpățână

Сирене (brânză)

Магданоз (pătrunjel)

Копър (mărar)

Захар (zahăr): 1 lingură

Зехтин (ulei de măsline)

Сол (sare)

Черен пипер (piper)

Mai întâi se coc ardeii și se lasă acoperiți într-un vas, cu puțină sare deasupra, ca să fie mai ușor de curățat. Între timp se curăță roșiile de pieliță și apoi se pasează.

Se încinge puțin ulei într-o tigaie adâncă, apoi se adaugă cățeii de usturoi tăiați felii mici. Se amestecă în jur de un minut, până începe să se simtă aroma usturoiului. Se toarnă roșiile pasate în tigaie, se adaugă sare și piper și se amestecă bine. Se lasă vreo zece minute la foc tare cu capac deasupra, apoi se ia capacul și se mai lasă vreo jumătate de oră la foc mic, amestecând din când în când, până când sosul scade cam la jumătate. Spre sfârșit se adaugă și zahărul și se mai amestecă o vreme.

Între timp se curăță ardeii și se aranjează pe un platou sau într-un vas mai adânc. Se presară cu sare și piper și se adaugă puțin ulei de măsline. Se taie mărunt pătrunjelul și mărarul și o parte din acest amestec se pune peste ardei.

 

 

Se toarnă sosul de roșii peste ardei, se adaugă restul amestecului de pătrunjel și mărar și se lasă vreo jumătate de oră. Se servește cu câte o bucată de brânză la fiecare porție.

 

În încheiere, câte ceva despre usturoi. I se zice чесън , dar există termen și pentru ceea ce noi numim cățel de usturoi: скилидка чесън . Cuvântul pare să vină din greacă, pentru că seamănă cu σκελίδα, care înseamnă același lucru.

Niciodată nu am înțeles de ce în română se folosește tocmai cățel, dar cuvântul grecesc poate oferi o pistă. Se aseamănă cu σκύλος, care înseamnă… câine. Nu știu dacă între σκελίδα și σκύλος există vreo legătură, însă n-ar fi exclus ca termenul din română să se fi născut în vremurile fanariote tocmai din confuzia dintre cele două cuvinte grecești.