Arhive etichete: gramatică

Articolul adjectivului

În limba bulgară, locul adjectivului e de regulă înainte de cuvântul determinat, așa că lui i se aplică articolul hotărât, care constă în câteva terminații specifice genului și numărului.

Pe scurt, terminațiile sunt: pentru singular, la masculin -ят sau -я (vom vedea mai jos când se folosește fiecare), la feminin -та și la neutru -то, în timp ce pentru plural se folosește -те la toate genurile.

Să le luăm pe rând.

Cele două forme ale articolului adjectivului la masculin singular (-ят / -я) sunt corespondentele celor două forme ale articolului substantivului la masculin singular (-ът / -а), regulile de folosire fiind exact aceleași: prima se utilizează când adjectivul e subiect, nume predicativ sau apoziție, precum și când e atribut al acestora, a doua în rest.

Aceste terminații nu se alipesc direct la forma nearticulată a adjectivului, ci la o formă numită extinsă (разширена форма), care presupune adăugarea unui и la coada substantivului. Forma extinsă nu are rol de sine stătător, ea servește doar la articularea adjectivului.

млад (tânăr) -> (ext.) млади -> (art.) младият / младия

хубав (frumos) -> (ext.) хубави -> (art.) хубавият / хубавия

нов (nou) -> (ext.) нови -> (art.) новият / новия

Când în ultima silabă a adjectivului există е sau ъ, aceste sunete pot sau nu să dispară la forma extinsă. Discuția e similară cu cea de aici, deci ce trebuie să știți e că dacă е sau ъ dispar la declinarea după gen sau număr a adjectivului nearticulat, atunci ele vor dispărea și când construiți forma extinsă.

добър (bun) -> (ext.) добри -> (art.) добрият / добрия

топъл (cald) -> (ext.) топли -> (art.) топлият / топлия

древен (antic) -> (ext.) древни -> (art.) древният / древния

dar

зелен (verde) -> (ext.) зелени -> (art.) зеленият / зеления

печен (copt) -> (ext.) печени -> (art.) печеният / печения

могъщ (puternic) -> (ext.) могъщи -> (art.) могъщият / могъщия

Unele substantive masculine au deja un и final, așa că în cazul lor terminațiile de articol hotărât se aplică direct formei nearticulate:

български (bulgăresc) -> (art.) бългасркият / бългасркия

електрически (electric) -> (art.) електрическият / електрическия

Cu articolul adjectivului la feminin singular, neutru singular și toate genurile plural lucrurile stau mai simplu. Terminațiile specifice se adaugă direct formei de bază, neaccentuate, a adjectivului, iar comportamentul eventualelor sunete е sau ъ din ultima silabă este similar celui de la articolul pentru adjectivul masculin.

Feminin singular (terminația -та):

нова (nouă) -> (art.) новата

добра (bună) -> (art.) добрата

Neutru singular (terminația -тo):

ново (nou) -> (art.) новото

добро (bun) -> (art.) доброто

Plural (terminația -тe):

нови (noi) -> (art.) новите

добри (buni) -> (art.) добрите

Aspectul verbului

Lasă un răspuns

Dacă m-ar întreba cineva ce mi se pare cel mai greu la limba bulgară, nu aș sta pe gânduri să găsesc răspunsul: aspectul verbului (вид на глагола). Din această cauză nici n-am adus mai deloc vorba de el aici, până lucrurile nu au început să fie ceva mai clare.

Aspectul verbului este o categorie gramaticală ce ne spune dacă acțiunea exprimată de verb este în desfășurare sau încheiată. Fiecare limbă își are modul ei de a distinge (sau nu – unele nu îl au deloc) aspectul verbului, folosind de regulă anumite timpuri verbale. În bulgară, ca și în alte limbi slave, lucrurile nu stau așa simplu: aspectul este conținut chiar în verb. Cu alte cuvinte, există verbe care pot fi folosite numai pentru acțiuni terminate și verbe numai pentru acțiuni în desfășurare. În plus, există și unele care pot fi folosite în ambele cazuri.

O primă dificultate ce apare este că, în general, atunci când vreți să învățați un verb, trebuie de fapt să învățați două, deoarece marea majoritate a verbelor din limba bulgară sunt grupate în perechi. Una din cele două forme se folosește atunci când acțiunea nu s-a încheiat sau este repetată, caz în care aspectul se numește imperfectiv (несвършен вид), iar cealaltă când acțiunea este încheiată – свършен вид (aspect perfectiv). Ca să rețineți mai ușor numele acestor termeni, puteți face comparația cu cuvintele noastre nesfârșit, respectiv sfârșit.

În dicționare, la fiecare verb găsiți aspectul lui, precum și perechea care are celălalt aspect, în caz că există. De exemplu, pentru verbul разбирам (a înțelege), pe Onlinerechnik găsim pentru varianta imperfectivă:

разбирам: несв. и разбера, св.

respectiv

разбера: св. – вж. разбирам

pentru cea perfectivă. Aspectul e marcat prin prescurtările несв. și св. Cât despre вж., aceasta e abrevierea lui виж (vezi).

Chiar dacă sunt legate de faptul că exprimă aceeași idee, cele două verbe din cadrul unei asemenea perechi pot fi considerate verbe diferite, pentru că în marea majoritate a cazurilor nu aparțin aceleiași grupe de conjugare. Veți observa că, în general, cele imperfective sunt de grupa a III-a. De asemenea, veți putea găsi perechi de verbe care prezintă similitudini și astfel veți identifica tipare, lucru util în memorarea lor (există și excepții, desigur). De exemplu:

тръгвам / тръгна (a merge), млъквам / млъкна (a tăcea), започвам / започна (a începe)

разбирам / разбера (a înțelege), събирам / събера (a aduna, a strânge), избирам / избера (a alege)

слагам / сложа (a pune), предполагам / предположа (a presupune)

отварям / отворя (a deschide), затварям / затворя (a închide), повтарям / повторя (a repeta)

Sau, în cazul excepțiilor:

разглеждам / разгледам (a analiza, a cerceta) – e și un exemplu de verb la care cele două forme sunt din aceeași grupă de conjugare, anume a treia

și

превеждам / преведа (a traduce)

După ce treceți de acest prim obstacol vine altul: când folosiți o formă și când pe cealaltă. Regulile pot părea simple, însă veți vedea că aplicarea lor nu este întotdeauna ușoară. Nefiind obișnuiți cu acest sistem, în multe cazuri diferențele de nuanță care apar folosind una din forme în locul celeilalte pot fi greu de sesizat pentru noi. Așa că am încercat să îmi fac regulile mele și încă de la început am observat că la timpul prezent se folosește forma imperfectivă, în timp ce la viitor și conjunctiv se folosește cea perfectivă.

Lucrurile păreau să meargă bine așa până într-o zi când am avut surpriza să constat că există situații în care la prezent se folosește forma perfectivă. Trimiteam propoziții pe un site unde corectau vorbitori nativi de bulgară și una din ele era ceva de genul харесвам тези птици и винаги ги снимам когато ги виждам (îmi plac aceste păsări – era vorba de rațe – și le fotografiez mereu când le văd). Conform regulii mele, mi-am zis că văd e la prezent, deci trebuie să fie forma imperfectivă, însa mi s-a spus că trebuie să fie видя. Explicația a fost că deși se poate spune că cele două acțiuni (văzutul și fotografiatul) sunt simultane, văzutul este o acțiune foarte scurtă ce are loc mai întâi. Evident, o nuanță foarte subtilă, însă partea bună e că nu trebuie să despicați firul în patru în asemenea situații ci să rețineți că atunci când un verb la prezent vine după когато (când), sunt șanse mari să fie perfectiv. Am găsit de atunci multe cazuri în care se întâmplă așa și am descoperit încă două situații similare: se folosesc verbe perfective la prezent și după ако (dacă) și след като (după ce), pentru că în ambele situații se presupune că acțiunea este încheiată.

O altă excepție de la regula mea am găsit-o mai târziu, în timp ce ascultam Всеки ден a celor de la P.I.F. Două versuri din refren (всеки ден да почва с теб и да свършва пак със теб, adică fiecare zi să înceapă cu tine și să se încheie tot cu tine) contraziceau ce credeam despre aspectul verbelor la conjunctiv, anume că trebuie să fie perfective. Eu aș fi zis, greșit, да почне și да свърши, pentru că nu țineam seama de faptul că acel всеки ден (în fiecare zi) implică o acțiune repetată, deci verbele trebuie să fie imperfective. La fel se întâmplă și la timpul viitor: dacă acțiunea are loc de mai multe ori, în niciun caz nu se vor folosi formele perfective.

Ce ar mai trebui să știți e că există și verbe care au doar forma imperfectivă. În cazul lor se pot construi nu una, ci mai multe forme perfective, adăugând sufixe sau prefixe, obținându-se astfel sensuri mai nuanțate. De exemplu, чета înseamnă a citi, dar прочета înseamnă a citi în întregime; пиша înseamnă a scrie, dar напиша înseamnă a scrie de la cap la coadă iar допиша înseamnă a termina de scris; пия înseamnă a bea, dar изпия înseamnă a bea în întregime iar напия се înseamnă a se îmbăta. Și asta nu e tot: de la aceste verbe perfective se pot construi și formele imperfective corespunzătoare adăugând un sufix (прочета -> прочитам, напиша -> написвам)… dar deja e prea mult pentru început. Discuția despre aspectul verbului în limba bulgară este de o asemenea anvergură încât rămâne permanent deschisă.

Numeralul ordinal

Lasă un răspuns

Numeralul ordinal în limba bulgară (редно числително име) prezintă la singular forme pentru cele trei genuri, iar la plural o singură formă. Ca și adjectivul, poate primi articol hotărât și se acordă în gen și număr cu substantivul determinat.

Terminațiile numeralului ordinal sunt -и pentru masculin singular, -а pentru feminin singular și -о pentru neutru singular. În ce privește pluralul, terminația pentru toate cele trei genuri este -и. Aceste terminații se adaugă formei numeralului cardinal corespunzător, care poate suferi unele modificări, după cum se poate vedea în exemplele de mai jos (7 și 8 pierd un e, iar pentru numeralele de la 1 la 4 rădăcinile sunt chiar diferite substanțial de forma de bază).

	masc. sg.	fem. sg.	n. sg.	pl.
1	първи	първа	първо	първи
2	втори	втора	второ	втори
3	трети	трета	трето	трети
4	четвърти	четвърта	четвърто	четвърти
5	пети	пета	пето	пети
6	шести	шеста	шесто	шести
7	седми	седма	седмо	седми
8	осми	осма	осмо	осми
9	девети	девета	девето	девети
10	десети	десета	десето	десети

De la 11 la 19 lucrurile stau mai simplu, întrucât forma de bază rămâne neschimbată:

	masc. sg.	fem. sg.	n. sg.	pl.
11	единадесети (единайсети)	единадесета (единайсета)	единадесето (единайсето)	единадесети (единайсети)
12	дванадесети (дванайсети)	дванадесета (дванайсета)	дванадесето (дванайсето)	дванадесети (дванайсети)
13	тринадесети (тринайсети)	тринадесета (тринайсета)	тринадесето (тринайсето)	тринадесети (тринайсети)
14	четиринадесети (четиринайсети)	четиринадесета (четиринайсета)	четиринадесето (четиринайсето)	четиринадесети (четиринайсети)
15	петнадесети (петнайсети)	петнадесета (петнайсета)	петнадесето (петнайсето)	петнадесети (петнайсети)
16	шестнадесети (шестнайсети)	шестнадесета (шестнайсета)	шестнадесето (шестнайсето)	шестнадесети (шестнайсети)
17	седемнадесети (седемнайсети)	седемнадесета (седемнайсета)	седемнадесето (седемнайсето)	седемнадесети (седемнайсети)
18	осемнадесети (осемнайсети)	осемнадесета (осемнайсета)	осемнадесето (осемнайсето)	осемнадесети (осемнайсети)
19	деветнадесети (деветнайсети)	деветнадесета (деветнайсета)	деветнадесето (деветнайсето)	деветнадесети (деветнайсети)

La fel se întâmplă și în cazul zecilor:

	masc. sg.	fem. sg.	n. sg.	pl.
20	двадесети (двайсети)	двадесета (двайсета)	двадесето (двайсето)	двадесети (двайсети)
30	тридесети (трийсети)	тридесета (трийсета)	тридесето (трийсето)	тридесети (трийсети)
40	четиридесети (четирийсети)	четиридесета (четирийсета)	четиридесето (четирийсето)	четиридесети (четирийсети)
50	петдесети	петдесета	петдесето	петдесети
60	шестдесети (шейсети)	шестдесета (шейсета)	шестдесето (шeйсето)	шестдесети (шейсети)
70	седемдесети	седемдесета	седемдесето	седемдесети
80	осемдесети	осемдесета	осемдесето	осемдесети
90	деветдесети	деветдесета	деветдесето	деветдесети

Sutele, miile, milioanele și miliardele prezintă o particularitate: terminația de la masculin singular nu este -и, ci -ен. Terminațiile pentru feminin și neutru, precum și cea pentru plural, se adaugă la forma de la masculin, în timp ce е-ul dispare.

	masc. sg.	fem. sg.	n. sg.	pl.
100	стотен	стотна	стотно	стотни
200	двестотен	двестотна	двестотно	двестотни
300	тристотен	тристотна	тристотно	тристотни
400	четиристотен	четиристотна	четиристотно	четиристотни
500	петстотен	петстотна	петстотно	петстотни
600	шестстотен	шестстотна	шестстотно	шестстотни
700	седемстотен	седемстотна	седемстотно	седемстотни
800	осемстотен	осемстотна	осемстотно	осемстотни
900	деветстотен	деветстотна	деветстотно	деветстотни

	masc. sg.	fem. sg.	n. sg.	pl.
1,000	хиляден	хилядна	хилядно	хилядни
1,000,000	милионен	милионна	милионно	милионни
1,000,000,000	милиарден	милиардна	милиардно	милиардни

Dar ce se întâmplă în cazul numeralelor ordinale compuse? Regula e simplă, pentru că lucrurile se petrec ca în română: stabilim care este numeralul cardinal corespunzător, apoi în cadrul lui identificăm „fragmentul” de numeral cel mai din urmă. Pe acesta îl vom înlocui cu forma ordinală. Câteva exemple pentru masculin:

82: осемдесет и втори (de la осемдесет и два)

158: сто петдесет и осми (de la сто петдесет и осем)

3,215: три хиляди двеста и петнадесети (de la три хиляди двеста и петнадесет)

12,960: дванадесет хиляди деветстотин шестдесети (de la дванадесет хиляди деветстотин шестдесет)

Una din întrebuințările numeralului ordinal în limba bulgară este exprimarea datelor, atât la zile cât și la ani. Trebuie doar atenție la gen: numărul de zile trebuie să fie la masculin, pentru că se subînțelege că determină substantivul ден (zi), iar anii la feminin, pentru că acesta e genul substantivului година (an), care de altfel trebuie să existe și el atunci când spuneți data. Ca exemplu, data de azi se scrie 15 януари, 2018 г. și se pronunță петнайсет януари, две хиляди осемнайсета година.

Adjectivul

Lasă un răspuns

Adjectivul în limba bulgară se acordă în gen și număr cu substantivul la care se raportează. La singular adjectivul are trei forme (masculin, feminin și neutru), în timp ce la plural există o singură formă pentru cele trei genuri. Locul lui este în fața substantivului și, când se dorește articol hotărât, adjectivul este cel care îl primește.

În general, adjectivele masculine se termină cu o consoană. Formele pentru feminin și neutru se obțin adăugând la forma de masculin vocala -а, respectiv -о. Pentru plural, terminația este întotdeauna -и.

млад (tânăr) -> (f.) млада, (n.) младо -> (pl.) млади

стар (bătrân) -> (f.) стара, (n.) старо -> (pl.) стари

хубав (frumos) -> (f.) хубава, (n.) хубаво -> (pl.) хубави

нов (nou) -> (f.) нова, (n.) ново -> (pl.) нови

Există și adjective masculine care se termină cu o vocală și întotdeauna este vorba de и. În acest caz, formele la feminin si neutru se obțin înlocuind acest -и tot cu -а, respectiv -o.

Pentru multe din aceste adjective, vocala и face parte de fapt din sufixul -ски.

български (bulgăresc) -> (f.) българска, (n.) българско -> (pl.) български

румънски (românesc) -> (f.) румънска, (n.) румънско -> (pl.) румънски

комически (comic) -> (f.) комическа, (n.) комическо -> (pl.) комически

класически (clasic) -> (f.) класическа, (n.) класическо -> (pl.) класически

Altele sunt legate de însușiri specifice unor animale sau de produsele obtinute de pe urma acestora. Aici se poate întâmpla să apară și mici neregularități, ca de exemplu la feminin terminația să fie -я sau la neutru să existe o formă cu terminația -е, în paralel sau nu cu forma în -o.

овчи (de oaie) -> (f.) овча, (n.) овче / овчо -> (pl.) овчи

крави (de vacă) -> (f.) кравя, (n.) краве -> (pl.) крави

кози (de capră) -> (f.) козя, (n.) козе -> (pl.) кози

вълчи (de lup) -> (f.) вълча, (n.) вълче / вълчо -> (pl.) вълчи

мечи (de urs) -> (f.) меча, (n.) мечо / мече -> (pl.) мечи

Tot în această categorie intră și numeralele ordinale, chiar dacă vor fi tratate pe larg în alt articol.

първи (primul) -> (f.) първа, (n.) първо -> (pl.) първи

втори (al doilea) -> (f.) втора, (n.) второ -> (pl.) втори

трети (al treilea) -> (f.) трета, (n.) трето -> (pl.) трети

четвърти (al patrulea) -> (f.) четвърта, (n.) четвърто -> (pl.) четвърти

Ce neregularitate mai poate apărea: când penultimul sunet din forma de la masculin este е sau ъ, acesta poate să dispară în formele de feminin și neutru, precum și în cea de la plural. Există, desigur, și excepții.

модерен (modern) -> (f.) модерна, (n.) модерно -> (pl.) модерни

интересен (interesant) -> (f.) интересна, (n.) интересно -> (pl.) интересни

зъл (rău) -> (f.) зла, (n.) зло -> (pl.) зли

хитър (viclean) -> (f.) хитра, (n.) хитро -> (pl.) хитри

dar

червен (roșu) -> (f.) червена, (n.) червено -> (pl.) червени

зелен (verde) -> (f.) зелена, (n.) зелено -> (pl.) зелени

дървен (lemnos, de lemn) -> (f.) дървена, (n.) дървено -> (pl.) дървени

Mai aveți răbdare și pentru niște modificări de sunete? Este vorba de я, care uneori poate deveni е. Și invers.

пресен (proaspăt) -> (f.) прясна, (n.) прясно -> (pl.) пресни

голям (mare) -> (f.) голяма, (n.) голямо -> (pl.) големи

dar

течен (lichid) -> (f.) течна, (n.) течно -> (pl.) течни

În bulgară veți găsi multe adjective derivate de la substantive cu ajutorul unor sufixe, în contexte care în română s-ar exprima cu prepozițiile de, din sau pentru (de exemplu pentru a arăta din ce e făcut un lucru sau care este destinația lui). Sufixele nu sunt multe, dar din păcate nu am găsit și o regulă cu privire la alegerea sufixului potrivit pentru găsirea adjectivului corespunzător – pentru că din câte am văzut nu poate fi folosit decât unul. Așa că trebuie învățate pe măsură ce le găsiți. Câteva exemple ar fi:

дете (copil) -> детски стол (scaun pentru copii)

чай (ceai) -> чаена лъжичка (linguriță de ceai)

дърво (lemn) -> дървена къща (casă de lemn)

пиле (pui) -> пилешка супа (supă de pui)

лимон (lămâie) -> лимонов сок (suc de lămâie)

дюля (gutuie) -> дюлева ракия (rachiu de gutui)

… și, dacă tot e sezonul leurdei, am căutat de curiozitate și care îi e numele în bulgară. Are mai multe, dar unul se încadrează în exemplele de mai sus:

мечок (urs) -> мечи лук (ceapa ursului)

Conjunctivul verbului

Lasă un răspuns

Cu toate că în limba bulgară există o construcție analoagă conjunctivului din limba română, nu o veți găsi în tabelele cu conjugări ale verbului. Forma respectivă nu are o definiție în cadrul gramaticii bulgare, deși există câțiva lingviști care se referă la ea ca fiind un mod verbal (наклонение) pe nume подчинително наклонение (de la подчинение, care înseamnă subordonare).

Pentru a obține această formă – la care o să mă refer totuși în continuare cu termenul „conjunctiv” – este suficient să știți forma de la prezent a verbului, în fața căreia puneți particula да. Dacă mai țineți minte, același lucru se întâmplă și la timpul viitor, unde particula cu pricina este însă ще.

De exemplu, în cazul verbului чета (a citi), formele conjunctivului pentru toate persoanele sunt:

чета	Singular	Plural
Persoana I	да чета	да четем
Persoana a II-a	да четеш	да четете
Persoana a III-a	да чете	да четат

Forma negativă se obține intercalând не între particula да și verb: да не чета
(să nu citesc), да не четеш (să nu citești) etc.

În principiu puteți folosi această construcție în bulgară în orice situație în care în română ați utiliza conjunctivul prezent, deci când se exprimă o posibilitate, o dorință, o recomandare, o necesitate și așa mai departe. Câteva exemple:

Искам да чета. Vreau să citesc.

Трябва да уча. Trebuie să învăț.

Няма нужда да говоря. Nu e nevoie să vorbesc.

Мога да плувам. Pot să înot.

Предпочитам да живея в голям град. Prefer să locuiesc într-un oraș mare.

Există până și valoarea de imperativ:

Да четеш! Să citești!

precum și situațiile în care conjunctivul exprimă o acțiune reală:

Започнах да пиша писмо. Am început să scriu o scrisoare.

De asemenea, acest conjunctiv poate îndeplini și funcții pe care le are infinitivul, despre care știm deja că în bulgară nu există. Astfel, un Hamlet bulgar ar spune:

Да бъдеш или да не бъдеш. A fi sau a nu fi.

sau, mai scurt,

Да бъдеш или не.

Numeralul cardinal

Lasă un răspuns

Numeralul în limba bulgară (числително име) poate fi cardinal (бройно числително име) sau ordinal (редно числително име). În plus mai există două categorii speciale în cadrul numeralului cardinal: una care se folosește cu substantive ce desemnează persoane de gen masculin (мъжколичнo числителнo име) și alta care se folosește pentru aproximări (числителен брой за приблизителност). Deocamdată, mai jos ne vom ocupa de numeralul cardinal simplu.

Ca și în limba română, numeralele 1 și 2 prezintă forme specifice genului. În cazul lui 1, formele sunt distincte (един pentru masculin, една pentru feminin și едно pentru neutru), în timp ce în cazul lui 2, tot ca în română, forma pentru feminin este aceeași cu cea pentru neutru (два pentru masculin, две pentru feminin și neutru).

1 mai prezintă și o formă de plural: едни. Aceasta corespunde lui niște din română. De exemplu:

Видях едни приятели. Am văzut niște prieteni.

Numeralele de la 0 la 10 sunt:

0	нула
1	един (masc. sg.) / една (fem. sg.) / едно (n. sg.) / едни (pl.)
2	два (masc.) / две (fem., n.)
3	три
4	четири
5	пет
6	шест
7	седем
8	осем
9	девет
10	десет

Numeralele de la 11 la 19 se formează pornind de la numeralul corespunzător cifrei din coadă, la care se adaugă particula на și numeralul pentru 10 (десет), deci în mod similar cu numeralele respective din română, unde se folosește particula spre. Totuși există o deosebire în cazul lui 12, care în bulgară are o singura formă, indiferent de gen.

De remarcat că există și forme colocviale, mai rapid de pronunțat (echivalentul lui unșpe, doișpe etc. de la noi), în care –надесет este înlocuit cu –найсет.

11	единадесет (единайсет)
12	дванадесет (дванайсет)
13	тринадесет (тринайсет)
14	четиринадесет (четиринайсет)
15	петнадесет (петнайсет)
16	шестнадесет (шестнайсет)
17	седемнадесет (седемнайсет)
18	осемнадесет (осемнайсет)
19	деветнадесет (деветнайсет)

Zecile se formează și mai simplu: numeralului corespunzător primei cifre i se alătură десет. Forme colocviale există doar pentru câteva din ele.

20	двадесет (двайсет)
30	тридесет (трийсет)
40	четиридесет (четирийсет)
50	петдесет
60	шестдесет (шейсет)
70	седемдесет
80	осемдесет
90	деветдесет

Numerele formate din zeci și unități au о structură similară cu cele din limba română: cuvântul corespunzător zecilor este urmat de и (și), apoi de cuvântul corespunzător unităților. Așadar, 24 se spune двадесет и четири, 83 se spune осемдесет и три și așa mai departe.

Urmează sutele; trei din ele sunt mai speciale, restul se deduc ușor, primesc terminația стотин:

100	сто
200	двеста
300	триста
400	четиристотин
500	петстотин
600	шестстотин
700	седемстотин
800	осемстотин
900	деветстотин

Mai departe mai e suficient de menționat cum se spune la mie, milion și miliard.

1 000: хиляда

1 000 000: милион

1 000 000 000: милиард

În ce privește pluralul lor, în cazul miilor nu e nicio dificultate (substantivul este feminin și pluralul este хиляди în orice context), însă trebuie mare atenție în privința milionului și a miliardului. Când se vorbește în general de milioane și miliarde, formele sunt cele de plural obișnuit: милиони, respectiv милиарди. Însă atunci când e vorba de numere formate din ele, având în vedere că sunt substantive masculine, trebuie folosit pluralul numeric, de care am mai vorbit aici și aici. Așadar, formele sunt [два, три, четири, …] милиона, respectiv милиарда.

În încheiere, câteva exemple de numerale compuse:

128: сто двадесет и осем

583: петстотин осемдесет и три

1 376: хиляда триста седемдесет и шест

35 724: тридесет и пет хиляди седемстотин двадесет и четири

1 925 111: един милион деветстотин двадесет и пет хиляди сто и единадесет

Verbul la viitor

Lasă un răspuns

Dacă știm cum se conjugă un verb la timpul prezent în limba bulgară, nu avem nicio problemă în a afla conjugarea la viitor. Formele pentru viitor se obțin simplu, punând particula ще în fața formelor de la prezent.

Exemplu pentru verbul видя (a vedea):

видя	Singular	Plural
Persoana I	ще видя	ще видим
Persoana a II-a	ще видиш	ще видите
Persoana a III-a	ще види	ще видят

Particula respectivă este de fapt forma pentru persoana a treia prezent a verbului ща, care înseamnă a vrea. Acest verb este folosit des cu acest sens în limba vorbită, totuși în scris este preferat sinonimul искам. La timpul viitor particula cu pricina joacă rol auxiliar și nu își schimbă forma în funcție de persoană, cum se întâmplă în limba română (voi, vei, va etc.). De altfel, o asemănare cu limba română este faptul că, în ambele limbi, auxiliarul de la timpul viitor se bazează pe o formă a verbului a vrea.

Lucrurile se complică puțin în cazul formei negative a viitorului. Primul impuls logic e de a pune particula не la început (de exemplu не ще видя), ceea ce nu e chiar greșit. Însă această formă se folosește rar, de regulă în context poetic. În mod curent se folosește altă construcție, anume няма да.

Știm deja că няма este persoana a treia singular prezent de la verbul нямам, despre care am vorbit aici. Да este o particulă similară cu particula să pe care o folosim în română la modul conjunctiv. Așadar, întreaga construcție se poate traduce literal cu nu are să, care aduce cu negativul unei forme alternative de viitor din română.

Ca și ще, în formarea viitorului negativ auxiliarul няма да rămâne neschimbat pentru toate persoanele, nu se conjugă.

Exemplu pentru viitorul negativ al verbului купя (a cumpăra):

купя	Singular	Plural
Persoana I	няма да купя	няма да купим
Persoana a II-a	няма да купиш	няма да купите
Persoana a III-a	няма да купи	няма да купят

Ar mai fi de menționat doar cum se numește timpul viitor în limba bulgară: бъдеще време.

Neregularități și particularități în conjugarea verbului

1 Răspuns

În primul rând trebuie menționat că în conjugarea unor verbe se poate schimba consoana din rădăcină la anumite persoane. Acest lucru nu se întâmplă numai la prezent, ci și la alte timpuri, dar deocamdată ne interesează doar prezentul.

De exemplu, în cazul verbului мога (a putea), consoana г apare doar la persoana I singular și la persoana a III-a plural. În rest, aceasta devine ж.

мога	Singular	Plural
Persoana I	мога	можем
Persoana a II-a	можеш	можете
Persoana a III-a	може	могат

Același lucru se întâmplă și la verbul пека (a coace), к devine ч.

пека	Singular	Plural
Persoana I	пека	печем
Persoana a II-a	печеш	печете
Persoana a III-a	пече	пекат

Unele verbe sunt formate doar dintr-o silabă, așa că poate apărea o problemă la găsirea rădăcinii la care se adaugă terminațiile în conjugare. La verbele de acest gen care țin de prima grupă (probabil și la cele de grupa a doua, dacă există, încă nu am găsit asemenea verbe) lucrurile stau simplu, nu intervine nicio neregularitate. De exemplu, iată conjugarea verbului спра (a opri).

спра	Singular	Plural
Persoana I	спра	спрем
Persoana a II-a	спреш	спрете
Persoana a III-a	спре	спрат

Un alt asemenea verb este ща (a vrea), care e puțin mai special, deoarece este și verb auxiliar. Cu ajutorul lui se formează câteva timpuri verbale, printre care și viitorul. Totuși conjugarea lui nu are nimic neregulat:

ща	Singular	Plural
Persoana I	ща	щем
Persoana a II-a	щеш	щете
Persoana a III-a	ще	щат

Lucrurile nu stau la fel pentru verbele monosilabice ce țin de conjugarea a treia, unde se mai intercalează litera д la formele pentru toate persoanele în afară de persoana I singular. Ca exemple verbele ям (a mânca) și дам (a da).

ям	Singular	Plural
Persoana I	ям	ядем
Persoana a II-a	ядеш	ядете
Persoana a III-a	яде	ядат

дам	Singular	Plural
Persoana I	дам	дадем
Persoana a II-a	дадеш	дадете
Persoana a III-a	даде	дадат

La fel se conjugă și alte verbe bazate pe дам, adică formate cu prepoziții, deși sunt plurisilabice: подам (a înmâna), додам (a adăuga), продам (a vinde) etc.

Verbul съм (a fi) este complet neregulat, nu se încadrează în nicio grupă. Și el este auxiliar, pe baza lui se construiesc timpuri ce țin de trecut. Conjugarea lui este următoarea:

съм	Singular	Plural
Persoana I	съм	сме
Persoana a II-a	си	сте
Persoana a III-a	е	са

Interesant este că mai există un verb a fi, anume бъда. Se folosește de regulă la viitor și conjunctiv și, spre deosebire de съм, nu este verb auxiliar. Este verb regulat, ce ține de prima grupă de conjugare.

бъда	Singular	Plural
Persoana I	бъда	бъдем
Persoana a II-a	бъдеш	бъдете
Persoana a III-a	бъде	бъдат

În încheiere câte ceva și despre verbul имам (a avea). În limba bulgară este verb regulat, de grupa a treia de conjugare. Spre deosebire de cum se întâmplă în alte limbi, nu este verb auxiliar, totuși prezintă o particularitate, anume că forma lui pentru persoana a treia singular se folosește și pe post de a fi, cu sensul de a se găsi, a se afla, a exista, în mod similar cu construcții precum there is din engleză, es gibt din germană și mai ales il y a din franceză, unde tot verbul a avea este implicat. De exemplu:

Тук има дървото. Aici e copacul.

В този град има много хора. În acest oraș sunt mulți oameni.

În ce privește forma negativă, spuneam că verbul имам nu o formează ca orice verb cu particula не în față, ci există un verb separat care o exprimă: нямам. Așa că și pentru sensul pomenit mai sus, cel de existență, se folosește persoana a treia singular a lui нямам, care este няма:

Тук няма нищо. Aici nu e nimic.

Conjugarea verbului

Lasă un răspuns

În primul rând trebuie menționat faptul că în bulgară nu există modul infinitiv. Forma care identifică un verb (deci cea pe care o găsiți în dicționar) este cea de la persoana I singular, timpul prezent.

Sunt trei grupe de conjugare ale verbului în limba bulgară, identificate prin terminația de la forma menționată mai sus. Totuși uneori această informație nu este suficientă, deoarece primele două conjugări împart aceleași terminații. În aceste cazuri, diferența o face particula ce se adaugă la rădăcina verbului pentru conjugare.

Pentru conjugarea întâi, forma de dicționar (deci cea de la persoana I singular, prezent) are terminația -а sau -я, în timp ce particula ce se adaugă la rădăcină este -е. Conjugarea a doua prezintă terminația -я sau -а, iar pentru conjugare se folosește particula -и. Lucrurile stau mai simplu cu conjugarea a treia, pentru care există doar o terminație (-м) și nu există nicio particulă care să se intercaleze între rădăcină și terminațiile specifice fiecărei persoane (se va vedea că, pentru verbele din această grupă, rădăcina va conține mereu la final un -а sau -я).

Conjugarea întâi

Schema conjugării este următoarea:

	Singular	Plural
Persoana I	-а / -я	-ем
Persoana a II-a	-еш	-ете
Persoana a III-a	-е	-ат / -ят

Pentru verbele cu terminația -а, exemplele clasice care se dau sunt пиша (a scrie) si чета (a citi), pentru că sunt relevante pentru cele două situații posibile pentru accentuarea ultimei silabe. Чета are ultima silabă accentuată, în timp ce пиша nu.

пиша	Singular	Plural
Persoana I	пиша	пишем
Persoana a II-a	пишеш	пишете
Persoana a III-a	пише	пишат

чета	Singular	Plural
Persoana I	чета	четем
Persoana a II-a	четеш	четете
Persoana a III-a	чете	четат

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația -я: живея (a trăi) și зная (a ști).

живея	Singular	Plural
Persoana I	живея	живеем
Persoana a II-a	живееш	живеете
Persoana a III-a	живее	живеят

зная	Singular	Plural
Persoana I	зная	знаем
Persoana a II-a	знаеш	знаете
Persoana a III-a	знае	знаят

Cunoașterea accentuării ultimei silabe este importantă, deoarece aceasta se păstrează la toate formele de la celelalte persoane, iar pentru primele două conjugări acest detaliu contează și la pronunția formelor de la persoana I singular și de la persoana a III-a plural. Anume, dacă ultima silabă este accentuată, -а / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a doua

Schema conjugării este următoarea:

	Singular	Plural
Persoana I	-я / -а	-им
Persoana a II-a	-иш	-ите
Persoana a III-a	-и	-ят / -ат

Un exemplu pentru cazul cu silabă finală neaccentuată este говоря (a vorbi), iar pentru cazul cu silabă finală accentuată este стоя (a sta în picioare).

говоря	Singular	Plural
Persoana I	говоря	говорим
Persoana a II-a	говориш	говорите
Persoana a III-a	говори	говорят

стоя	Singular	Plural
Persoana I	стоя	стоим
Persoana a II-a	стоиш	стоите
Persoana a III-a	стои	стоят

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația -а: сложа (a pune) și суша (a se usca).

сложа	Singular	Plural
Persoana I	сложа	сложим
Persoana a II-a	сложиш	сложите
Persoana a III-a	сложи	сложат

суша	Singular	Plural
Persoana I	суша	сушим
Persoana a II-a	сушиш	сушите
Persoana a III-a	суши	сушат

Ca și în cazul conjugării întâi, dacă ultima silabă e accentuată, -а / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a treia

Schema conjugării este următoarea:

	Singular	Plural
Persoana I	-ам / -ям	-аме / -яме
Persoana a II-a	-аш / -яш	-ате / -яте
Persoana a III-a	-а / -я	-ат / -ят

Accentuarea nu mai e o problemă pentru această grupă, din câte am observat nu există situația ca accentul să fie pe ultima silabă. Mai mult, accentul cade întotdeauna pe penultima.

Ca exemple pentru cazul terminației în -ам: имам (a avea) și разбирам (a înțelege).

имам	Singular	Plural
Persoana I	имам	имаме
Persoana a II-a	имаш	имате
Persoana a III-a	има	имат

разбирам	Singular	Plural
Persoana I	разбирам	разбираме
Persoana a II-a	разбираш	разбирате
Persoana a III-a	разбира	разбират

… iar pentru cazul terminației în -ям, отварям (a deschide) și затварям (a închide).

отварям	Singular	Plural
Persoana I	отварям	отваряаме
Persoana a II-a	отваряш	отваряте
Persoana a III-a	отваря	отварят

затварям	Singular	Plural
Persoana I	затварям	затваряаме
Persoana a II-a	затваряш	затваряте
Persoana a III-a	затваря	затварят

În ce privește forma negativă, aceasta se obține simplu punând particula не în fața verbului:

не искам (nu vreau)

не говоря (nu vorbesc)

не вярвам (nu cred)

Există totuși o excepție, singura din câte știu. În cazul verbului имам (a vrea), particula не este inclusă în verb, rezultatul fiind că se formează un verb separat, anume нямам:

нямам	Singular	Plural
Persoana I	нямам	нямаме
Persoana a II-a	нямаш	нямате
Persoana a III-a	няма	нямат

În final ar mai fi de spus că, din păcate, nu am găsit să existe o regulă de deducere a particulei ce se adaugă la rădăcină și nici de deducere a silabei pe care stă accentul. Aceste informații pot fi găsite pe site-uri cum ar fi rechnik.chitanka.info. De exemplu, căutând pe site verbul казвам (a spune), găsim pagina următoare:

http://rechnik.chitanka.info/w/казвам

Încă de la început aflăm accentul (ка̀звам), apoi urmează zona cu explicații de dicționar (din câte am văzut sunt aceleași ca pe onlinerechnik.com, cu excepția traducerilor în engleză: http://www.onlinerechnik.com/duma/казвам) și în final tabele cu formele pentru toate timpurile din limba bulgară. Tabelul pentru prezent (сегашно време) este, evident, primul.

Articolul substantivelor neutre la plural

Lasă un răspuns

În cazul substantivelor neutre, articolul pentru plural se obține adăugând terminația -та la forma de plural nearticulată, cu câteva excepții.

място (loc) -> места (locuri) -> местата

чудо (minune) -> чудеса (minuni) -> чудесата

момиче (fată) -> момичета (fete) -> момичетата

влияние (influență) -> влияния (influențe) ->влиянията

бижу (bijuterie) -> бижута (bijuterii) -> бижутата

меню (meniu) -> менюта (meniuri) -> менютата

Excepție fac cele câteva substantive neutre terminate în -о, pentru care pluralul nearticulat se face cu terminațiile -и sau -е. În cazul lor, terminația pentru pluralul articulat este -те. Acestea sunt:

око (ochi) -> очи (ochi) -> очите

ухо (ureche) -> уши (urechi) -> ушите

животно (animal) -> животни (animale) -> животните

… precum și крило, care prezintă ambele forme de plural, atât regulat cât și neregulat:

крило (aripă) -> крила / криле (aripi) -> крилата / крилете