Arhive etichete: vocabular

Sirene po șopski

Сирене по шопски  este un fel de mâncare destul de asemănător cu altele din Balcani, de exemplu cu grecescul Μπουγιουρντί (Bouyiourdi). Se folosesc vase de lut, de data aceasta din cele de mici dimensiuni, pentru câte o porție.

Сирене по шопски

Ingredientele sunt:

Домати  (roșii): 2 buc. mai mari

Сирене  (brânză): 200 g

Люта чушка  (ardei iute)

Лук  (ceapă): 1 buc.

Яйца  (ouă): 2 buc.

Магданоз  (pătrunjel)

Олио  (ulei)

Сол  (sare)

Черен пипер  (piper)

Cantitățile de roșii și brânză sunt orientative, în funcție de cât de încăpătoare sunt vasele de lut. În cazul de față ajung cam pentru două vase.

Ceapa se taie mărunt, se călește puțin în ulei și apoi se presară pe fundul celor două vase. Roșiile se curăță de pieliță (ca să fie mai ușor, mai întâi se lasă în jur de un minut în apă fierbinte) și apoi se taie felii mari, rotunde. Brânza se taie și ea în felii mai groase, cam de 1 cm. Se așează în vase câte un strat de felii de brânză, peste care se așează un strat de felii de roșii. Se repetă operațiunea, eventual, dacă mai avem suficiente felii de roșii și brânză. Se așează deasupra ardeiul iute, care în prealabil poate fi copt pe plită, apoi vaselor li se pun capacele și se bagă la cuptor pentru 15 – 20 de minute, la 200 de grade.

După ce trece timpul respectiv, vasele se scot, se sparge câte un ou în fiecare și apoi li se pun capacele și se bagă iar la cuptor, unde se țin până sunt gata ouăle.

Сирене по шопски

Apoi vasele se scot din cuptor, se presară pătrunjelul, precum și sare și piper, după gust. Se servește cald.

Сирене по шопски

Numele se aseamănă cu cel al salatei шопска  cuvânt despre care spuneam că este un adjectiv legat de Шоплук  numele regiunii istorice din jurul Sofiei. În plus, în nume mai apare prepoziția по  care are mai multe sensuri în funcție de context. Poate însemna pe, la, prin, din și altele. În cazul de față înseamnă în stil, sau, dacă vreți, à la. Așadar, brânză cum se face în Шоплук , chiar dacă, la fel ca în cazul salatei cu pricina, nu este sigur dacă într-adevăr rețeta provine din acea zonă.

Ardei copți cu sos de roșii

Din câte știu, nu există un nume special pentru preparatul de mai jos. I se spune simplu печени чушки с доматен сос , care înseamnă exact ce scrie în titlu. Este unul din preferatele mele, datorită faptului că are ardei copți și mult pătrunjel.

 

Печени чушки с доматен сосNe trebuie următoarele:

Домати (roșii): 1,5 kg.

Червени чушки (ardei capia): 0,5 kg.

Зелени чушки (ardei gras): 0,5 kg

Чесън (usturoi): 1 căpățână

Сирене (brânză)

Магданоз (pătrunjel)

Копър (mărar)

Захар (zahăr): 1 lingură

Зехтин (ulei de măsline)

Сол (sare)

Черен пипер (piper)

Mai întâi se coc ardeii și se lasă acoperiți într-un vas, cu puțină sare deasupra, ca să fie mai ușor de curățat. Între timp se curăță roșiile de pieliță și apoi se pasează.

Se încinge puțin ulei într-o tigaie adâncă, apoi se adaugă cățeii de usturoi tăiați felii mici. Se amestecă în jur de un minut, până începe să se simtă aroma usturoiului. Se toarnă roșiile pasate în tigaie, se adaugă sare și piper și se amestecă bine. Se lasă vreo zece minute la foc tare cu capac deasupra, apoi se ia capacul și se mai lasă vreo jumătate de oră la foc mic, amestecând din când în când, până când sosul scade cam la jumătate. Spre sfârșit se adaugă și zahărul și se mai amestecă o vreme.

Între timp se curăță ardeii și se aranjează pe un platou sau într-un vas mai adânc. Se presară cu sare și piper și se adaugă puțin ulei de măsline. Se taie mărunt pătrunjelul și mărarul și o parte din acest amestec se pune peste ardei.

 

Печени чушки с доматен сос

 

Se toarnă sosul de roșii peste ardei, se adaugă restul amestecului de pătrunjel și mărar și se lasă vreo jumătate de oră. Se servește cu câte o bucată de brânză la fiecare porție.

 

Печени чушки с доматен сос

În încheiere, câte ceva despre usturoi. I se zice чесън , dar există termen și pentru ceea ce noi numim cățel de usturoi: скилидка чесън . Cuvântul pare să vină din greacă, pentru că seamănă cu σκελίδα, care înseamnă același lucru.

Niciodată nu am înțeles de ce în română se folosește tocmai cățel, dar cuvântul grecesc poate oferi o pistă. Se aseamănă cu σκύλος, care înseamnă… câine. Nu știu dacă între σκελίδα și σκύλος există vreo legătură, însă n-ar fi exclus ca termenul din română să se fi născut în vremurile fanariote tocmai din confuzia dintre cele două cuvinte grecești.

Pădurea nebună

În ultima săptămână, atenția s-a concentrat asupra campioanei Bulgariei la fotbal, Лудогорец Разград , care a reușit să supere o parte din microbiștii de pe la noi. Să vedem ce vrea să spună numele acestei echipe și ce legătură există cu România, mai precis cu un anumit județ.

În primul rând trebuie spus câte ceva despre sufixul -ец . Acesta se referă în general la naționalitate sau la locuitorii unui oraș sau ai unei regiuni.

румънец (român)

американец (american)

белгиец (belgian)

венецианец (venețian)

андалусец (andaluz)

Sufixul respectiv mai poate defini și oameni cu o anumită caracteristică. Unele din aceste cuvinte au ajuns și în română.

търговец (negustor, în română devenind târgoveț, cu sensul de locuitor al unui oraș)

вдовец (văduv)

убиец (ucigaș)

крадец (hoț)

Revenind la echipa cu pricina, numele ei este legat de o regiune numită Лудогорие . Aceasta este de fapt un platou din nord-estul Bulgariei, cam sub județul Călărași, dar mai jos, nu începe chiar de la Dunăre. Numele regiunii este un calc după Deliorman, cuvânt turcesc care înseamnă pădure nebună și pe care noi am preferat să îl păstrăm ușor modificat în numele județului Teleorman.
Apus în Ludogorie

 (sursa imaginii: „Залез над южното Лудогорие”, Izvora (Own work) [Public domain], via Wikimedia Commons)

Numele regiunii a fost chiar Делиорман până în 1942, când a fost schimbat în Полесие , care însă nu a reușit să se impună. În 1950 s-a adoptat numele actual, ce vine de la traducerea din turcă a lui Deliorman: луда гора . Луда este femininul de la adjectivul луд (nebun, cuvânt ce stă la baza unui cuvânt ajuns și în română, zălud/ă), iar гора înseamnă pădure. Și încă ceva: deși nu am vorbit încă despre adjectiv, se poate vedea deja că în bulgară locul acestuia este înaintea substantivului.

Salată Șopska

Deși nu are în spate o istorie îndelungată, salata Шопска a ajuns să fie cel mai popular preparat bulgăresc. Rețeta a fost inventată în anii ’50 ai secolului trecut de către bucătarii de la Балкантурист (compania de stat ce avea monopolul turismului în vremea respectivă), împreună cu alte câteva rețete, cu intenția de a crea simboluri culinare cu care să atragă turiștii străini. Poate nu este întâmplător că în preparare se folosesc ingrediente în cele trei culori ale drapelului național al Bulgariei.

Шопска салатаSe consumă mai ales primăvara și vara, alături de un păhărel de ракия . Înainte de preparare e bine ca legumele să fie ținute la frigider, pentru ca salata să fie cât mai răcoritoare.

Ingredientele sunt următoarele:

Домати (roșii): 3 buc.

Краставици (castraveți): 3 buc.

Чушка (ardei gras): 1 buc.

Пресен лук (ceapă verde): 3 buc.

Сирене (brânză): 200 gr.

Магданоз (pătrunjel)

Олио (ulei) sau зехтин (ulei de măsline)

Сол (sare)

Modul de preparare este foarte simplu: ceapa verde se taie rondele, roșiile și castraveții se taie cubulețe, ardeiul se taie bucăți mici. Toate se pun într-un castron mare, se adaugă pătrunjelul tăiat mărunt, uleiul și sarea, apoi se amestecă bine. După aceea se așează în farfurii sub formă de grămezi și se rade brânză deasupra. Se poate servi ca aperitiv, alături de păhărelul de ракия , dar și ca garnitură pentru fripturi sau grătare.

Există și variante în care se folosesc ardei copți, dar oricât de mult mi-ar plăcea aceștia, cred că în salata Шопска se potrivesc mai bine cei proaspeți.

Шопска салата

Numele sugerează o legătură cu regiunea istorică Шоплук , care cuprinde vestul Bulgariei, dar și părți din Serbia și Macedonia. Locuitorilor de acolo li se zice шопи , de unde adjectivul feminin singular шопска . În prezent numele шопи este folosit și pentru a desemna locuitorii din zona capitalei, София . Totuși, nu este clar cum a fost ales numele; fiind o salată simplă, variante se găsesc în multe zone și nu numai în Bulgaria.

Ce e cert e că sub acest nume salata a avut succes, inclusiv în alte țări, printre care Cehia și Slovacia (ca o ciudățenie, în cea din urmă se servește cu zahăr). Și chiar dacă nu dau multă importanță sondajelor de pe Facebook, poate are o semnificație faptul că în aplicația „A Taste of Europe” lansată pe pagina Parlamentului European cu ocazia recentelor alegeri, tocmai salata Шопска a ieșit pe primul loc.

În încheiere, câte ceva despre numele pe care îl dau bulgarii cepei verzi, пресен лук . Adjectivul пресен înseamnă de regulă proaspăt, dar se folosește și pentru legumele care apar primăvara, așa cum la noi se folosește adjectivul nou (de exemplu în cazul cartofilor).

De ce nu este leva substantiv feminin

10lv_2008_f10lv_2008_b

 (sursa imaginilor: Gallery of Bulgarian paper money)

Toată lumea știe care este moneda națională a Bulgariei, mai ales de când țara vecină a devenit o destinație tot mai frecventă pentru vacanțe. Ce se știe mai puțin e că numele ei nu este chiar лева   și mai ales că nu este un substantiv feminin, deși în limba română așa sună.

Numele corect la singular este лев  . Se pronunță [lef], nu [lev], deoarece conform regulilor enumerate aici, din moment ce в   este o consoană sonoră la final de cuvânt, în locul ei se pronunță perechea ei surdă.

Atunci de ce se întâlnește atât de des forma лева? Răspunsul este simplu, este vorba despre pluralul numeric. Ca recapitulare, după numerale și câteva cuvinte ce exprimă o cantitate – толкова   (atâți, atâția), колко   (câți) și няколко   (câțiva) – substantivele masculine prezintă o altă formă de plural decât cea obișnuită, care presupune adăugarea terminației   sau  . În cazul lui лев  , această formă este лева  .

20lv_2007_f20lv_2007_b

 (sursa imaginilor: Gallery of Bulgarian paper money)

Se poate spune că ar fi mai corect ca în română să se folosească masculinul lev pentru singular (așa cum se scrie, pentru că regulile de pronunție din bulgară nu sunt foarte cunoscute) și levi pentru plural.

Cât despre pluralul obișnuit, ținând cont de faptul că лев   este substantiv masculin monosilabic, terminația care se adaugă este -ове  : левове  .

Ar mai fi de adăugat că лев   este o formă arhaică a cuvântului actual лъв  , care înseamnă… leu. Nu am găsit încă explicații, dar e posibil ca numele să vină, ca și în cazul leului nostru, de la o monedă olandeză (leeuwendaalder, adică talerul-leu). Talerul cu pricina avea gravat un leu pe revers și vreme de câteva sute de ani a circulat prin Europa și chiar mai departe, din moment ce până și cuvântul dolar vine de la taler.

Kavărma de pui

Пилешка кавърма

Кавърма este un fel de mâncare în compoziția căruia intră de obicei carne, legume și condimente și care se fierbe înăbușit mai mult timp. De altfel, numele sugerează ingredientul de bază și modul de preparare, deoarece provine din cuvântul turc kavurma care înseamnă carne fiartă înăbușit.

Rețeta următoare este cu carne de pui, așa că se numește пилешка кавърма . Cum spuneam, în bulgară se formează des adjective pornind de la numele ingredientului principal dintr-un amestec și în acest caz adjectivul este пилешка . Vine de la пиле , care înseamnă pui.

Ingrediente:

Пилешко месо  (carne de pui): 1kg.

Гъби (ciuperci): 300 gr.

Лук  (ceapă): 2 buc.

Червени чушки  (ardei capia): 2 buc.

Зелени чушки  (ardei verzi): 2 buc

Праз (praz):  1 buc.

Доматен сок  (suc de roșii): 400 gr.

Морков  (morcov): 1 buc.

Целина  (țelină): 1 buc. mică

Бяло вино  (vin alb): 150 ml.

Чубрица  (cimbru)

Магданоз  (pătrunjel)

Сол  (sare)

Черен пипер  (piper)

Дафинов лист  (frunză de dafin): 1-2 buc.

Олио  (ulei): câteva linguri

Ceapa se taie mărunt și se prăjește în ulei câteva minute. Carnea de pui (de preferință dezosată) se taie în bucăți mici, se pune peste ceapă și se lasă pe foc vreo 5 – 10 minute, amestecând din când în când.

Ardeii și prazul se taie felii, morcovul și țelina se taie cubulețe și toate se adaugă peste amestecul de carne și ceapă. Se mai lasă pe foc vreo 10 minute, apoi se adaugă condimentele, ciupercile tăiate felii și vinul. După ce se mai amestecă o vreme se adaugă și sucul de roșii, apoi se pune toată compoziția într-un гювеч , se așează estetic frunzele de dafin deasupra, se acoperă cu capacul și se pune la cuptor.

În гювеч mâncarea iese cu atât mai gustoasă cu cât fierbe mai mult, așa că se lasă minim o oră. Eu o țin cel puțin trei, așa că încep treaba cât mai de dimineață posibil ca să nu flămânzesc prea mult după prânz pe lângă cuptor. Ideea e să scadă cât mai mult, ceea ce se întâmplă foarte lent în vase de acest tip.

Пилешка кавърма

În imagine se poate vedea că de data asta nu a scăzut de tot, dar e foarte bună și cu sos mai mult. Dacă nu vă place să fie sosul prea lichid, acesta se poate îngroșa cu metoda clasică, adăugându-se un amestec de puțină făină cu apă.

Un alt fel de ghiveci

Гювеч

Foarte des bulgarii preferă sa gătească felurile de mâncare tradiționale în vase de lut termorezistente numite гювеч. Asemănarea cu un cuvânt din limba română (ghiveci) este mai mult decât evidentă. Originea ambelor cuvinte trebuie căutată în turcă (güveç).

Tot ca la noi, гювеч mai poate însemna și un fel de mâncare din mai multe legume. Are însă și un sens care aici nu se regăsește: denumește un amestec de roșii, ardei și alte legume, care se conservă și care se folosește ulterior la gătit. Totuși sensul de glastră cu care mai e folosit la noi nu îl are. Acesteia i se spune саксия, cuvânt provenit tot din turcă (saksı) și cu ocazia aceasta am aflat că pe aceeași filieră a ajuns și la noi un regionalism: sacsie.

Un гювеч este de obicei de marimea unei cratițe obișnuite, dar poate fi și mai mic, cât pentru o porție. În acest caz se folosește un diminutiv – гювече – cuvânt a cărui terminație indică faptul că și-a schimbat genul: acum este neutru.

Gătitul în vase de lut nu se întâlnește numai în bucătăria bulgărească, așa că asemenea vase se găsesc și pe la noi în hypermarketuri și nu numai. Avantajul folosirii lor este faptul că mâncărurile ies mai gustoase, pentru că aromele ingredientelor se păstrează mai bine când fierb înăbușit. Trebuie ținut însă cont de un amănunt important, vasele de acest tip nu se împacă deloc cu diferențele bruște de temperatură. De aceea nu se pun niciodată direct pe flacără și nici în cuptorul fierbinte. Se pun numai în cuptorul rece, ca să se încălzească treptat, altfel pot apărea crăpături.

O denumire mai completă este глинен гювеч. Adjectivul глинен provine de la substantivul глина, care înseamnă lut. În bulgară există multe situații în care se formează adjective pornind de la substantive și una din ele este când e vorba de materialul din care e confecționat un anume lucru. O altă situație este când e vorba de un ingredient principal dintr-un amestec și se întâlnește în numele felurilor de mâncare. De exemplu пилешка кавърма, o tocană ce se face în гювеч, a cărei rețetă va fi aici în viitor. În acest caz adjectivul este пилешка și vine de la пиле, care înseamnă pui.

Albă ca Zăpada

Deși e deja ianuarie, ninsorile se lasă încă așteptate, așa că ne consolăm cu o salată a cărei denumire aduce vorba de zăpadă: Снежанка, adică numele pe care îl dau bulgarii Albei ca Zăpada.

Ingredientul principal este iaurtul. Bulgarii îl denumesc cu o expresie (кисело мляко), care literal înseamnă lapte acru.

Ne trebuie următoarele:

Снежанка

Кисело мляко (iaurt):  cam 1kg. (sau 500 gr., dacă e deja scurs)

Кисели краставички (castraveți murați): 250 gr.

Чесън (usturoi): 2 căței

Орехови ядки (miez de nucă): 50 gr.

Зехтин / олио (ulei de măsline / ulei): 3 linguri

Копър (mărar): câteva fire

Сол (sare)

E bine ca iaurtul să nu fie prea lichid, așa că trebuie să fie lăsat la scurs printr-un tifon sau o sită deasă timp de 10 – 12 ore.

Castraveții se taie cubulețe și eventual se storc, ca să mai iasă apa din ei. Usturoiul și mărarul se taie mărunt, la fel și miezul de nucă. Acesta din urmă poate fi și măcinat, eu îl prefer totuși în bucăți mici, că i se simte mai bine gustul. Se pun toate ingredientele de mai sus într-un bol, se mai adaugă uleiul și niște sare, după gust, apoi se amestecă bine și se lasă la frigider cel puțin o oră. După aceea se poate servi în diverse forme – eventual cu ajutorul unui clește pentru înghețată – și se poate decora cu foi de salată, nuci, măsline, mărar sau pătrunjel.

Снежанка

Снежанка este similară mai cunoscutului tzatziki grecesc. De fapt salate asemănătoare se întâlnesc în toată regiunea balcanică, precum și în Turcia și chiar mai departe, spre est. Acest lucru e valabil și pentru o versiune mai lichidă, ca o supă, consumată tot rece (uneori chiar cu bucăți de gheață în ea) care în Bulgaria poartă numele de таратор și care va fi și aici în viitor.

De Anul Nou…

…bulgarii își urează de regulă Щастлива Нова година  sau Честита Нова година . Ambele înseamnă An Nou fericit.

Se mai spune și за много години , ceea ce înseamnă pentru mulți ani și este echivalentul urării noastre de la mulți ani. Totuși, din câte am înțeles, bulgarii nu o folosesc decât de Anul Nou. Pentru celelalte ocazii la care noi folosim la mulți ani ei își urează tot fericire: честит рожден ден (zi de naștere fericită) sau честит имен ден (onomastică fericită).

Щастлива Нова година!

Miș-maș

Deși миш-маш este un fel de mâncare clasic în bucătăria tradițională bulgară, numele lui își are originea în limba germană, în care Mischmasch înseamnă amestec de diverse elemente. Cuvântul a fost preluat de mai multe limbi, inclusiv româna, care a găsit de cuviință să îi adauge încă un sens, mai puțin onorabil: pe lângă amestec, mișmașul este și o înșelătorie. Bulgarii au preferat să boteze cu el o mâncare.

Ingredientele de bază (cam pentru patru porții) sunt:

mish-mash1

Чушки (ardei – de preferință capia): 7 – 8 buc.

Домати (roșii): 4 buc.

Лук (ceapă): 1 buc.

Яйца (ouă): 6 – 8 buc.

Сирене (brânză): 200 gr.

Магданоз (pătrunjel)

Олио (ulei)

Сол (sare)

Черен пипер (piper)

În primul rând se pun ardeii la copt. Pe măsură ce se coc se scot într-un vas și se presară sare peste ei, apoi vasul se acoperă. În acest fel ardeii vor putea fi curățați mai ușor de pielițe.

Între timp ne putem ocupa de roșii. Se recomandă să fie decojite în prealabil și există o metodă pentru a ușura procesul cu pricina. Se pune apă la fiert, iar roșiile se crestează în formă de cruce la capătul diametral opus celui cu codița. Când apa începe să fiarbă se ia de pe foc, se pun roșiile în ea și se lasă puțin, până plesnește coaja. După aceea se scot și se pun în apă rece pentru a se decoji mai comod.

Roșiile se taie cubulețe, iar ceapa se taie mărunt (eventual mai mărunt decât îmi iese mie). După ce s-au mai răcit puțin ardeii, se decojesc și se taie în bucățele mici. Acum deja avem pregătite ingredientele principale, așa că putem trece la treabă.

Pentru început, ceapa se prăjește câteva minute în puțin ulei încins.

mish-mash2

Se adaugă ardeii copți și se amestecă din când în când, timp de vreo zece minute.

mish-mash3

Se adaugă roșiile și se amestecă continuu până când zeama scade. Culoarea din imagine este cam portocalie deoarece iarna roșiile adevărate nu există – și din păcate nici vara nu se găsesc mereu.

mish-mash4

Se adaugă ouăle bătute în prealabil și se amestecă până când se încheagă. Apoi se presară brânza fărâmițată și se mai amestecă timp de câteva minute până se topește. Se mai adaugă sare și piper după gust.

mish-mash6

Se presară pătrunjel tocat și se servește cald.

mish-mash7

În final, câte ceva despre piper. În bulgară se spune черен пипер (piper negru), pentru că пипер simplu înseamnă ardei. Dacă ardeiul e roșu, i se zice червен пипер (червен înseamnă roșu) iar ardeiului iute i se zice лют пипер. În lista de ingrediente am folosit sinonimul чушка, un cuvânt ce există regional și la noi, doar cu sensul de ardei iute (ciușcă).

Și atenție la pronunția cuvântului яйца (ouă). Se știe deja că litera й (i scurt) are rolul de a crea un diftong sau triftong cu vocala sau vocalele precedente, așa că se pronunță în două silabe: iai-ța. Accentul este pe ultima silabă.

Добър апетит!