În primul rând trebuie menționat faptul că în bulgară nu există modul infinitiv. Forma care identifică un verb (deci cea pe care o găsiți în dicționar) este cea de la persoana I singular, timpul prezent.

Sunt trei grupe de conjugare ale verbului în limba bulgară, identificate prin terminația de la forma menționată mai sus. Totuși uneori această informație nu este suficientă, deoarece primele două conjugări împart aceleași terminații. În aceste cazuri, diferența o face particula ce se adaugă la rădăcina verbului pentru conjugare.

Pentru conjugarea întâi, forma de dicționar (deci cea de la persoana I singular, prezent) are terminația -а sau -я, în timp ce particula ce se adaugă la rădăcină este -е.  Conjugarea a doua prezintă terminația -я sau -а, iar pentru conjugare se folosește particula -и. Lucrurile stau mai simplu cu conjugarea a treia, pentru care există doar o terminație (-м) și nu există nicio particulă care să se intercaleze între rădăcină și terminațiile specifice fiecărei persoane (se va vedea că, pentru verbele din această grupă, rădăcina va conține mereu la final un -а sau -я).

Conjugarea întâi

Schema conjugării este următoarea:

	Singular	Plural
Persoana I	-а / -я	-ем
Persoana a II-a	-еш	-ете
Persoana a III-a	-е	-ат / -ят

Pentru verbele cu terminația -а, exemplele clasice care se dau sunt пиша (a scrie) si чета (a citi), pentru că sunt relevante pentru cele două situații posibile pentru accentuarea ultimei silabe. Чета are ultima silabă accentuată, în timp ce пиша nu.

пиша	Singular	Plural
Persoana I	пиша	пишем
Persoana a II-a	пишеш	пишете
Persoana a III-a	пише	пишат

чета	Singular	Plural
Persoana I	чета	четем
Persoana a II-a	четеш	четете
Persoana a III-a	чете	четат

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația -я: живея (a trăi) și зная (a ști).

живея	Singular	Plural
Persoana I	живея	живеем
Persoana a II-a	живееш	живеете
Persoana a III-a	живее	живеят

зная	Singular	Plural
Persoana I	зная	знаем
Persoana a II-a	знаеш	знаете
Persoana a III-a	знае	знаят

Cunoașterea accentuării ultimei silabe este importantă, deoarece aceasta se păstrează la toate formele de la celelalte persoane, iar pentru primele două conjugări acest detaliu contează și la pronunția formelor de la persoana I singular și de la persoana a III-a plural. Anume, dacă ultima silabă este accentuată, -а / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a doua

Schema conjugării este următoarea:

	Singular	Plural
Persoana I	-я / -а	-им
Persoana a II-a	-иш	-ите
Persoana a III-a	-и	-ят / -ат

Un exemplu pentru cazul cu silabă finală neaccentuată este говоря (a vorbi), iar pentru cazul cu silabă finală accentuată este стоя (a sta în picioare).

говоря	Singular	Plural
Persoana I	говоря	говорим
Persoana a II-a	говориш	говорите
Persoana a III-a	говори	говорят

стоя	Singular	Plural
Persoana I	стоя	стоим
Persoana a II-a	стоиш	стоите
Persoana a III-a	стои	стоят

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația -а: сложа (a pune) și суша (a se usca).

сложа	Singular	Plural
Persoana I	сложа	сложим
Persoana a II-a	сложиш	сложите
Persoana a III-a	сложи	сложат

суша	Singular	Plural
Persoana I	суша	сушим
Persoana a II-a	сушиш	сушите
Persoana a III-a	суши	сушат

Ca și în cazul conjugării întâi, dacă ultima silabă e accentuată,  -а / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a treia

Schema conjugării este următoarea:

	Singular	Plural
Persoana I	-ам / -ям	-аме / -яме
Persoana a II-a	-аш / -яш	-ате / -яте
Persoana a III-a	-а / -я	-ат / -ят

Accentuarea nu mai e o problemă pentru această grupă, din câte am observat nu există situația ca accentul să fie pe ultima silabă. Mai mult, accentul cade întotdeauna pe penultima.

Ca exemple pentru cazul terminației în -ам: имам (a avea) și разбирам (a înțelege).

имам	Singular	Plural
Persoana I	имам	имаме
Persoana a II-a	имаш	имате
Persoana a III-a	има	имат

разбирам	Singular	Plural
Persoana I	разбирам	разбираме
Persoana a II-a	разбираш	разбирате
Persoana a III-a	разбира	разбират

… iar pentru cazul terminației în -ям, отварям (a deschide) și затварям (a închide).

отварям	Singular	Plural
Persoana I	отварям	отваряаме
Persoana a II-a	отваряш	отваряте
Persoana a III-a	отваря	отварят

затварям	Singular	Plural
Persoana I	затварям	затваряаме
Persoana a II-a	затваряш	затваряте
Persoana a III-a	затваря	затварят

În ce privește forma negativă, aceasta se obține simplu punând particula не în fața verbului:

не искам (nu vreau)

не говоря (nu vorbesc)

не вярвам (nu cred)

Există totuși o excepție, singura din câte știu. În cazul verbului имам (a vrea), particula не este inclusă în verb, rezultatul fiind că se formează un verb separat, anume нямам:

нямам	Singular	Plural
Persoana I	нямам	нямаме
Persoana a II-a	нямаш	нямате
Persoana a III-a	няма	нямат

În final ar mai fi de spus că, din păcate, nu am găsit să existe o regulă de deducere a particulei ce se adaugă la rădăcină și nici de deducere a silabei pe care stă accentul. Aceste informații pot fi găsite pe site-uri cum ar fi rechnik.chitanka.info. De exemplu, căutând pe site verbul казвам (a spune), găsim pagina următoare:

http://rechnik.chitanka.info/w/казвам

Încă de la început aflăm accentul (ка̀звам), apoi urmează zona cu explicații de dicționar (din câte am văzut sunt aceleași ca pe onlinerechnik.com, cu excepția traducerilor în engleză: http://www.onlinerechnik.com/duma/казвам) și în final tabele cu formele pentru toate timpurile din limba bulgară. Tabelul pentru prezent (сегашно време) este, evident, primul.