Arhive categorii: Limba bulgară

Verbul la viitor

Dacă știm cum se conjugă un verb la timpul prezent în limba bulgară, nu avem nicio problemă în a afla conjugarea la viitor. Formele pentru viitor se obțin simplu, punând particula ще în fața formelor de la prezent.

Exemplu pentru verbul видя (a vedea):

видя	Singular	Plural
Persoana I	ще видя	ще видим
Persoana a II-a	ще видиш	ще видите
Persoana a III-a	ще види	ще видят

Particula respectivă este de fapt forma pentru persoana a treia prezent a verbului ща, care înseamnă a vrea. Acest verb este folosit des cu acest sens în limba vorbită, totuși în scris este preferat sinonimul искам. La timpul viitor particula cu pricina joacă rol auxiliar și nu își schimbă forma în funcție de persoană, cum se întâmplă în limba română (voi, vei, va etc.). De altfel, o asemănare cu limba română este faptul că, în ambele limbi, auxiliarul de la timpul viitor se bazează pe o formă a verbului a vrea.

Lucrurile se complică puțin în cazul formei negative a viitorului. Primul impuls logic e de a pune particula не la început (de exemplu не ще видя), ceea ce nu e chiar greșit. Însă această formă se folosește rar, de regulă în context poetic. În mod curent se folosește altă construcție, anume няма да.

Știm deja că няма este persoana a treia singular prezent de la verbul нямам, despre care am vorbit aici. Да este o particulă similară cu particula să pe care o folosim în română la modul conjunctiv. Așadar, întreaga construcție se poate traduce literal cu nu are să, care aduce cu negativul unei forme alternative de viitor din română.

Ca și ще, în formarea viitorului negativ auxiliarul няма да rămâne neschimbat pentru toate persoanele, nu se conjugă.

Exemplu pentru viitorul negativ al verbului купя (a cumpăra):

купя	Singular	Plural
Persoana I	няма да купя	няма да купим
Persoana a II-a	няма да купиш	няма да купите
Persoana a III-a	няма да купи	няма да купят

Ar mai fi de menționat doar cum se numește timpul viitor în limba bulgară: бъдеще време.

Neregularități și particularități în conjugarea verbului

1 Răspuns

În primul rând trebuie menționat că în conjugarea unor verbe se poate schimba consoana din rădăcină la anumite persoane. Acest lucru nu se întâmplă numai la prezent, ci și la alte timpuri, dar deocamdată ne interesează doar prezentul.

De exemplu, în cazul verbului мога (a putea), consoana г apare doar la persoana I singular și la persoana a III-a plural. În rest, aceasta devine ж.

мога	Singular	Plural
Persoana I	мога	можем
Persoana a II-a	можеш	можете
Persoana a III-a	може	могат

Același lucru se întâmplă și la verbul пека (a coace), к devine ч.

пека	Singular	Plural
Persoana I	пека	печем
Persoana a II-a	печеш	печете
Persoana a III-a	пече	пекат

Unele verbe sunt formate doar dintr-o silabă, așa că poate apărea o problemă la găsirea rădăcinii la care se adaugă terminațiile în conjugare. La verbele de acest gen care țin de prima grupă (probabil și la cele de grupa a doua, dacă există, încă nu am găsit asemenea verbe) lucrurile stau simplu, nu intervine nicio neregularitate. De exemplu, iată conjugarea verbului спра (a opri).

спра	Singular	Plural
Persoana I	спра	спрем
Persoana a II-a	спреш	спрете
Persoana a III-a	спре	спрат

Un alt asemenea verb este ща (a vrea), care e puțin mai special, deoarece este și verb auxiliar. Cu ajutorul lui se formează câteva timpuri verbale, printre care și viitorul. Totuși conjugarea lui nu are nimic neregulat:

ща	Singular	Plural
Persoana I	ща	щем
Persoana a II-a	щеш	щете
Persoana a III-a	ще	щат

Lucrurile nu stau la fel pentru verbele monosilabice ce țin de conjugarea a treia, unde se mai intercalează litera д la formele pentru toate persoanele în afară de persoana I singular. Ca exemple verbele ям (a mânca) și дам (a da).

ям	Singular	Plural
Persoana I	ям	ядем
Persoana a II-a	ядеш	ядете
Persoana a III-a	яде	ядат

дам	Singular	Plural
Persoana I	дам	дадем
Persoana a II-a	дадеш	дадете
Persoana a III-a	даде	дадат

La fel se conjugă și alte verbe bazate pe дам, adică formate cu prepoziții, deși sunt plurisilabice: подам (a înmâna), додам (a adăuga), продам (a vinde) etc.

Verbul съм (a fi) este complet neregulat, nu se încadrează în nicio grupă. Și el este auxiliar, pe baza lui se construiesc timpuri ce țin de trecut. Conjugarea lui este următoarea:

съм	Singular	Plural
Persoana I	съм	сме
Persoana a II-a	си	сте
Persoana a III-a	е	са

Interesant este că mai există un verb a fi, anume бъда. Se folosește de regulă la viitor și conjunctiv și, spre deosebire de съм, nu este verb auxiliar. Este verb regulat, ce ține de prima grupă de conjugare.

бъда	Singular	Plural
Persoana I	бъда	бъдем
Persoana a II-a	бъдеш	бъдете
Persoana a III-a	бъде	бъдат

În încheiere câte ceva și despre verbul имам (a avea). În limba bulgară este verb regulat, de grupa a treia de conjugare. Spre deosebire de cum se întâmplă în alte limbi, nu este verb auxiliar, totuși prezintă o particularitate, anume că forma lui pentru persoana a treia singular se folosește și pe post de a fi, cu sensul de a se găsi, a se afla, a exista, în mod similar cu construcții precum there is din engleză, es gibt din germană și mai ales il y a din franceză, unde tot verbul a avea este implicat. De exemplu:

Тук има дървото. Aici e copacul.

В този град има много хора. În acest oraș sunt mulți oameni.

În ce privește forma negativă, spuneam că verbul имам nu o formează ca orice verb cu particula не în față, ci există un verb separat care o exprimă: нямам. Așa că și pentru sensul pomenit mai sus, cel de existență, se folosește persoana a treia singular a lui нямам, care este няма:

Тук няма нищо. Aici nu e nimic.

Conjugarea verbului

Lasă un răspuns

În primul rând trebuie menționat faptul că în bulgară nu există modul infinitiv. Forma care identifică un verb (deci cea pe care o găsiți în dicționar) este cea de la persoana I singular, timpul prezent.

Sunt trei grupe de conjugare ale verbului în limba bulgară, identificate prin terminația de la forma menționată mai sus. Totuși uneori această informație nu este suficientă, deoarece primele două conjugări împart aceleași terminații. În aceste cazuri, diferența o face particula ce se adaugă la rădăcina verbului pentru conjugare.

Pentru conjugarea întâi, forma de dicționar (deci cea de la persoana I singular, prezent) are terminația -а sau -я, în timp ce particula ce se adaugă la rădăcină este -е. Conjugarea a doua prezintă terminația -я sau -а, iar pentru conjugare se folosește particula -и. Lucrurile stau mai simplu cu conjugarea a treia, pentru care există doar o terminație (-м) și nu există nicio particulă care să se intercaleze între rădăcină și terminațiile specifice fiecărei persoane (se va vedea că, pentru verbele din această grupă, rădăcina va conține mereu la final un -а sau -я).

Conjugarea întâi

Schema conjugării este următoarea:

	Singular	Plural
Persoana I	-а / -я	-ем
Persoana a II-a	-еш	-ете
Persoana a III-a	-е	-ат / -ят

Pentru verbele cu terminația -а, exemplele clasice care se dau sunt пиша (a scrie) si чета (a citi), pentru că sunt relevante pentru cele două situații posibile pentru accentuarea ultimei silabe. Чета are ultima silabă accentuată, în timp ce пиша nu.

пиша	Singular	Plural
Persoana I	пиша	пишем
Persoana a II-a	пишеш	пишете
Persoana a III-a	пише	пишат

чета	Singular	Plural
Persoana I	чета	четем
Persoana a II-a	четеш	четете
Persoana a III-a	чете	четат

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația -я: живея (a trăi) și зная (a ști).

живея	Singular	Plural
Persoana I	живея	живеем
Persoana a II-a	живееш	живеете
Persoana a III-a	живее	живеят

зная	Singular	Plural
Persoana I	зная	знаем
Persoana a II-a	знаеш	знаете
Persoana a III-a	знае	знаят

Cunoașterea accentuării ultimei silabe este importantă, deoarece aceasta se păstrează la toate formele de la celelalte persoane, iar pentru primele două conjugări acest detaliu contează și la pronunția formelor de la persoana I singular și de la persoana a III-a plural. Anume, dacă ultima silabă este accentuată, -а / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a doua

Schema conjugării este următoarea:

	Singular	Plural
Persoana I	-я / -а	-им
Persoana a II-a	-иш	-ите
Persoana a III-a	-и	-ят / -ат

Un exemplu pentru cazul cu silabă finală neaccentuată este говоря (a vorbi), iar pentru cazul cu silabă finală accentuată este стоя (a sta în picioare).

говоря	Singular	Plural
Persoana I	говоря	говорим
Persoana a II-a	говориш	говорите
Persoana a III-a	говори	говорят

стоя	Singular	Plural
Persoana I	стоя	стоим
Persoana a II-a	стоиш	стоите
Persoana a III-a	стои	стоят

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația -а: сложа (a pune) și суша (a se usca).

сложа	Singular	Plural
Persoana I	сложа	сложим
Persoana a II-a	сложиш	сложите
Persoana a III-a	сложи	сложат

суша	Singular	Plural
Persoana I	суша	сушим
Persoana a II-a	сушиш	сушите
Persoana a III-a	суши	сушат

Ca și în cazul conjugării întâi, dacă ultima silabă e accentuată, -а / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a treia

Schema conjugării este următoarea:

	Singular	Plural
Persoana I	-ам / -ям	-аме / -яме
Persoana a II-a	-аш / -яш	-ате / -яте
Persoana a III-a	-а / -я	-ат / -ят

Accentuarea nu mai e o problemă pentru această grupă, din câte am observat nu există situația ca accentul să fie pe ultima silabă. Mai mult, accentul cade întotdeauna pe penultima.

Ca exemple pentru cazul terminației în -ам: имам (a avea) și разбирам (a înțelege).

имам	Singular	Plural
Persoana I	имам	имаме
Persoana a II-a	имаш	имате
Persoana a III-a	има	имат

разбирам	Singular	Plural
Persoana I	разбирам	разбираме
Persoana a II-a	разбираш	разбирате
Persoana a III-a	разбира	разбират

… iar pentru cazul terminației în -ям, отварям (a deschide) și затварям (a închide).

отварям	Singular	Plural
Persoana I	отварям	отваряаме
Persoana a II-a	отваряш	отваряте
Persoana a III-a	отваря	отварят

затварям	Singular	Plural
Persoana I	затварям	затваряаме
Persoana a II-a	затваряш	затваряте
Persoana a III-a	затваря	затварят

În ce privește forma negativă, aceasta se obține simplu punând particula не în fața verbului:

не искам (nu vreau)

не говоря (nu vorbesc)

не вярвам (nu cred)

Există totuși o excepție, singura din câte știu. În cazul verbului имам (a vrea), particula не este inclusă în verb, rezultatul fiind că se formează un verb separat, anume нямам:

нямам	Singular	Plural
Persoana I	нямам	нямаме
Persoana a II-a	нямаш	нямате
Persoana a III-a	няма	нямат

În final ar mai fi de spus că, din păcate, nu am găsit să existe o regulă de deducere a particulei ce se adaugă la rădăcină și nici de deducere a silabei pe care stă accentul. Aceste informații pot fi găsite pe site-uri cum ar fi rechnik.chitanka.info. De exemplu, căutând pe site verbul казвам (a spune), găsim pagina următoare:

http://rechnik.chitanka.info/w/казвам

Încă de la început aflăm accentul (ка̀звам), apoi urmează zona cu explicații de dicționar (din câte am văzut sunt aceleași ca pe onlinerechnik.com, cu excepția traducerilor în engleză: http://www.onlinerechnik.com/duma/казвам) și în final tabele cu formele pentru toate timpurile din limba bulgară. Tabelul pentru prezent (сегашно време) este, evident, primul.

Articolul substantivelor neutre la plural

Lasă un răspuns

În cazul substantivelor neutre, articolul pentru plural se obține adăugând terminația -та la forma de plural nearticulată, cu câteva excepții.

място (loc) -> места (locuri) -> местата

чудо (minune) -> чудеса (minuni) -> чудесата

момиче (fată) -> момичета (fete) -> момичетата

влияние (influență) -> влияния (influențe) ->влиянията

бижу (bijuterie) -> бижута (bijuterii) -> бижутата

меню (meniu) -> менюта (meniuri) -> менютата

Excepție fac cele câteva substantive neutre terminate în -о, pentru care pluralul nearticulat se face cu terminațiile -и sau -е. În cazul lor, terminația pentru pluralul articulat este -те. Acestea sunt:

око (ochi) -> очи (ochi) -> очите

ухо (ureche) -> уши (urechi) -> ушите

животно (animal) -> животни (animale) -> животните

… precum și крило, care prezintă ambele forme de plural, atât regulat cât și neregulat:

крило (aripă) -> крила / криле (aripi) -> крилата / крилете

Articolul substantivelor feminine la plural

Lasă un răspuns

Articolul substantivelor feminine la plural se formează simplu, adăugând terminația -те la forma de plural nearticulată.

жена (femeie) -> жени (femei) -> жените

пеперуда (fluture) -> пеперуди (fluturi) -> пеперудите

песен (cântec) -> песни (cântece) -> песните

радост (bucurie) -> радости (bucurii) -> радостите

Exemplele de mai sus folosesc substantive ce fac pluralul nearticulat în -и, ca marea majoritate a substantivelor feminine. Еxistă doar patru substantive feminine ce fac pluralul în -е, dar și ele primesc -те la forma articulată. Ca recapitulare, iată-le mai jos:

ръка (mână) -> ръце (mâini) -> ръцете

нога (picior) -> нозе (picioare) -> нозете

овца (oaie) -> овце (oi) -> овцете

свиня (porc) -> свине (porci) -> свинете

Articolul substantivelor masculine la plural

4 Răspunsuri

Articolul substantivelor masculine la plural în limba bulgară se face adăugând la forma nearticulată de plural una din terminațiile -те sau -та. Alegerea terminației corecte se face destul de simplu, în funcție de terminația formei nearticulate de plural:

dacă pluralul nearticulat are terminația -и sau -е, articolul la plural se face cu terminația -те:

учител (profesor) -> учители (profesori) -> учителите

урок (lecție) -> уроци (lecții) -> уроците

мъж (bărbat) -> мъже (bărbați) -> мъжете

герой (erou) -> герои (eroi) -> героите

град (oraș) -> градове (orașe) -> градовете

син (fiu) -> синове (fii) -> синовете

dacă pluralul nearticulat are terminația -а sau -я, articolul la plural se face cu terminația -та:

крак (picior) -> крака (picioare) -> краката

път (drum) -> пътища (drumuri) -> пътищата

номер (număr) -> номера (numere) -> номерата

брат (frate) -> братя (frați) -> братята

Ca recapitulare, există numai un substantiv care are terminația -я la forma nearticulată de plural, anume cel ce figurează ultimul în lista de mai sus (брат).

În ce privește accentul, acesta nu își schimbă locul. Silaba care este accentuată în forma nearticulată va fi cea care primește accentul și în forma articulată.

Pădurea nebună

Lasă un răspuns

În ultima săptămână, atenția s-a concentrat asupra campioanei Bulgariei la fotbal, Лудогорец Разград , care a reușit să supere o parte din microbiștii de pe la noi. Să vedem ce vrea să spună numele acestei echipe și ce legătură există cu România, mai precis cu un anumit județ.

În primul rând trebuie spus câte ceva despre sufixul -ец . Acesta se referă în general la naționalitate sau la locuitorii unui oraș sau ai unei regiuni.

румънец (român)

американец (american)

белгиец (belgian)

венецианец (venețian)

андалусец (andaluz)

Sufixul respectiv mai poate defini și oameni cu o anumită caracteristică. Unele din aceste cuvinte au ajuns și în română.

търговец (negustor, în română devenind târgoveț, cu sensul de locuitor al unui oraș)

вдовец (văduv)

убиец (ucigaș)

крадец (hoț)

Revenind la echipa cu pricina, numele ei este legat de o regiune numită Лудогорие . Aceasta este de fapt un platou din nord-estul Bulgariei, cam sub județul Călărași, dar mai jos, nu începe chiar de la Dunăre. Numele regiunii este un calc după Deliorman, cuvânt turcesc care înseamnă pădure nebună și pe care noi am preferat să îl păstrăm ușor modificat în numele județului Teleorman.
Apus în Ludogorie

(sursa imaginii: „Залез над южното Лудогорие”, Izvora (Own work) [Public domain], via Wikimedia Commons)

Numele regiunii a fost chiar Делиорман până în 1942, când a fost schimbat în Полесие , care însă nu a reușit să se impună. În 1950 s-a adoptat numele actual, ce vine de la traducerea din turcă a lui Deliorman: луда гора . Луда este femininul de la adjectivul луд (nebun, cuvânt ce stă la baza unui cuvânt ajuns și în română, zălud/ă), iar гора înseamnă pădure. Și încă ceva: deși nu am vorbit încă despre adjectiv, se poate vedea deja că în bulgară locul acestuia este înaintea substantivului.

Articolul substantivelor neutre la singular

Lasă un răspuns

Tot ce trebuie știut despre articolul substantivelor neutre la singular este că particula ce se adaugă cuvântului la forma nearticulată este -то.

дете (copil) -> детето

летище (aeroport) -> летището

село (sat) -> селото

око (ochi) -> окото

такси (taxi) -> таксито

меню (meniu) -> менюто

бижу (bijuterie) -> бижуто

Cât despre poziția accentului, aceasta nu se schimbă, ci rămâne tot pe silaba pe care era la forma nearticulată. Simplu!

Articolul substantivelor feminine la singular

Lasă un răspuns

Cu articolul substantivelor feminine la singular lucrurile stau foarte simplu. Nu există două tipuri de terminații în funcție de rolul substantivului în propoziție, după cum s-a văzut că se întâmplă în cazul substantivelor masculine. Există o singură terminație, care se aplică pentru toate substantivele feminine, indiferent dacă la singular acestea se termină în vocală sau în consoană. Terminația aceasta este -та.

жена (femeie) -> жената

музика (muzică) -> музиката

кола (mașină) -> колата

În cazul în care la forma nearticulată substantivul feminin se termină cu o consoană, la forma articulată accentul va fi întotdeauna pe ultima silabă, deci chiar pe terminația -та.

песен (cântec) -> песента

кръв (sânge) -> кръвта

любов (iubire) -> любовта

вечер (seară) -> вечерта

Tot pentru aceste substantive, dacă respectiva consoană ce stă pe ultima poziție în cadrul formei nearticulate este т, terminația articolului este tot -та, chiar dacă poate părea ciudat că în scris litera т se dublează.

чест (onoare) -> честта

радост (bucurie) -> радостта

Același lucru se poate spune și despre substantivele ce se termină în щ. Deși pentru noi litera aceasta conține deja sunetul t (din moment ce se pronunță șt), la forma articulată se adaugă tot -та.

нощ (noapte) -> нощта

помощ (ajutor) -> помощта

Articolul substantivelor masculine la singular

Lasă un răspuns

Spre deosebire de celelalte două genuri, substantivele masculine au două forme de articol. Când substantivul are rol de subiect, nume predicativ sau apoziție în cadrul propoziției se folosește forma completă (пълен член) iar în rest se folosește forma incompletă (непълен член). Ambele forme presupun adăugarea unor anumite terminații la sfârșitul substantivului.

Detalii despre cele două grupe de substantive vor urma mai jos. Totuși e bine de știut și că, în caz de incertitudine, formele de articol pot fi găsite în dicționare. De exemplu, definiția unui substantiv masculin (мъж = bărbat) în Onlinerechnik, dicționarul pe care îl folosesc cel mai des, începe cu linia următoare:

мъжът, мъжа, мн. мъже, м.

Primele două forme reprezintă perechea completă / incompletă a articolului. Următoarea este pluralul (prescurtarea мн. vine de la множествено число, adică numărul plural), iar în final este informația despre genul substantivului: м., de la мъжки род (genul masculin).

Cele mai multe substantive primesc terminația -ът pentru forma completă și -а pentru forma incompletă. De exemplu:

човек (om) -> човекът / човека

живот (viață) -> животът / живота

Substantivele ce prezintă sufixul -зъм (similar cu sufixul -sm din neologismele din limba română) pierd vocala ъ când primesc articol.

оптимизъм (optimism) -> оптимизмът / оптимизма

ентусиазъм (entuziasm) -> ентусиазмът / ентусиазма

Când substantivul la forma nearticulată este monosilabic, de cele mai multe ori accentul din forma articulată cade pe ultima silabă, cea cu particula. Aici trebuie reținut că, deși а final din forma incompletă are accent, se pronunță totuși ъ.

мъж (bărbat) -> мъжът [ mă-jăt ] / мъжа [ mă-jă ]

град (oraș) -> градът [ gră-dăt ] / града [ gră-dă ]

Tot în cazul substantivelor monosilabice se mai poate întâmpla ca я să se transforme în e când substantivul primește articol:

сняг (zăpadă) -> снегът / снега

свят (lume) -> светът / света

Cealaltă pereche de terminații, care se aplică pentru restul substantivelor, este -ят / -я (forma completă / forma incompletă). Substantivele din această categorie sunt cele care la forma nearticulată au terminațiile -й, -тел și -ар.

край (sfârșit) -> краят / края

герой (erou) -> героят / героя

Terminațiile -тел și -ар sunt mai speciale, pentru că există și substantive de acest tip care primesc articolul din prima categorie (-ът / -а), anume cele în care cele două terminații nu sunt sufixe. Dacă terminațiile sunt sufixe (și în acest caz de multe ori e vorba de substantive ce definesc persoane sau meserii), atunci articolul va fi din a doua categorie (-ят / -я).

учител (profesor) -> учителят / учителя

лекар (doctor) -> лекарят / лекаря

dar

хотел (hotel) -> хотелът / хотела

куфар (ladă) -> куфарът / куфара

În final mai trebuie menționate și zece substantive care primesc articolul -ят / -я fără vreo regulă anume, doar datorită faptului că așa s-a păstrat din vechime. Acestea sunt:

ден (zi) -> денят / деня

зет (ginere) – зетят / зетя

кон (cal) – конят / коня

крал (rege) – кралят / краля

лакът (cot) – лакътят / лакътя

нокът (unghie) – нокътят / нокътя

огън (foc) – огънят / огъня

път (drum) – пътят / пътя

сън (vis) – сънят / съня

цар (rege) – царят / царя