Deși миш-маш este un fel de mâncare clasic în bucătăria tradițională bulgară, numele lui își are originea în limba germană, în care Mischmasch înseamnă amestec de diverse elemente. Cuvântul a fost preluat de mai multe limbi, inclusiv româna, care a găsit de cuviință să îi adauge încă un sens, mai puțin onorabil: pe lângă amestec, mișmașul este și o înșelătorie. Bulgarii au preferat să boteze cu el o mâncare.

Ingredientele de bază (cam pentru patru porții) sunt:

Чушки (ardei – de preferință capia): 7 – 8 buc.

Домати (roșii): 4 buc.

Лук (ceapă): 1 buc.

Яйца (ouă): 6 – 8 buc.

Сирене (brânză): 200 gr.

Магданоз (pătrunjel)

Олио (ulei)

Сол (sare)

Черен пипер (piper)

În primul rând se pun ardeii la copt. Pe măsură ce se coc se scot într-un vas și se presară sare peste ei, apoi vasul se acoperă. În acest fel ardeii vor putea fi curățați mai ușor de pielițe.

Între timp ne putem ocupa de roșii. Se recomandă să fie decojite în prealabil și există o metodă pentru a ușura procesul cu pricina. Se pune apă la fiert, iar roșiile se crestează în formă de cruce la capătul diametral opus celui cu codița. Când apa începe să fiarbă se ia de pe foc, se pun roșiile în ea și se lasă puțin, până plesnește coaja. După aceea se scot și se pun în apă rece pentru a se decoji mai comod.

Roșiile se taie cubulețe, iar ceapa se taie mărunt (eventual mai mărunt decât îmi iese mie). După ce s-au mai răcit puțin ardeii, se decojesc și se taie în bucățele mici. Acum deja avem pregătite ingredientele principale, așa că putem trece la treabă.

Pentru început, ceapa se prăjește câteva minute în puțin ulei încins.

Se adaugă ardeii copți și se amestecă din când în când, timp de vreo zece minute.

Se adaugă roșiile și se amestecă continuu până când zeama scade. Culoarea din imagine este cam portocalie deoarece iarna roșiile adevărate nu există – și din păcate nici vara nu se găsesc mereu.

Se adaugă ouăle bătute în prealabil și se amestecă până când se încheagă. Apoi se presară brânza fărâmițată și se mai amestecă timp de câteva minute până se topește. Se mai adaugă sare și piper după gust.

Se presară pătrunjel tocat și se servește cald.

În final, câte ceva despre piper. În bulgară se spune черен пипер (piper negru), pentru că пипер simplu înseamnă ardei. Dacă ardeiul e roșu, i se zice червен пипер (червен înseamnă roșu) iar ardeiului iute i se zice лют пипер. În lista de ingrediente am folosit sinonimul чушка, un cuvânt ce există regional și la noi, doar cu sensul de ardei iute (ciușcă).

Și atenție la pronunția cuvântului яйца (ouă). Se știe deja că litera й (i scurt) are rolul de a crea un diftong sau triftong cu vocala sau vocalele precedente, așa că se pronunță în două silabe: iai-ța. Accentul este pe ultima silabă.

Добър апетит!

Primul contact cu bucătăria tradițională bulgărească l-am avut acum un an și ceva în Bansko. Experiența a fost minunată din toate punctele de vedere, atât al savorii mâncărurilor și băuturilor, cât și al aspectului rustic al restaurantelor.  La acest ultim detaliu a contribuit și faptul că, fiind miez de iarnă, focul ardea permanent în vatră și pe el chiar se preparau sub ochii noștri diverse bunătăți.

După alte câteva vizite în Bulgaria m-am decis să aflu mai multe despre bucătăria bulgărească și să încerc să prepar acasă feluri tradiționale. În categoria inaugurată de acest articol veți găsi rețetele lor, precum și alte informații despre ce și cum mănâncă vecinii de la sud de Dunăre.

Bucătăria bulgărească are un caracter variat. Diversitatea se datorează poziției geografice, ce asigură o climă favorabilă cultivării unui număr mare de legume, fructe și ierburi aromate, modului de viață al bulgarilor, cât și istoriei îndelungate a regiunii. Fiind o bucătărie balcanică, a primit multe influențe grecești și turcești și o mare parte din feluri se găsesc și în alte țări vecine, inclusiv la noi.

La baza mâncărurilor stau legumele. Fie proaspete, sub formă de salate, fie preparate în diverse moduri, legumele nu pot lipsi. Des întâlnite sunt ciorbele (diferența față de ale noastre este că nu se acresc cu borș) și tocanele, bucăți de carne și legume fierte înăbușit la foc mic în vase de lut numite гювеч (ghiveciul nostru), la care se adaugă diverse condimente și ierburi.

Lactatele sunt un alt ingredient principal, în special brânza și iaurtul. Bulgarii consumă cantități impresionante de iaurt și există teorii că de acest fapt se leagă longevitatea lor. De altfel, una din bacteriile folosite la producerea iaurtului se numește Lactobacillus bulgaricus. Dintre lactate am ocolit mereu iaurtul, smântâna și laptele, însă cum omul se schimbă în timp, în explorarea bucătăriei bulgărești aș putea face o excepție în ce le privește pe primele două.

În afară de tocane, carnea se prepară și sub formă de grătar (скара), frigărui (шишчета) sau tocată și modelată în forme – cum ar fi кюфтета (chiftele) sau кебабчета (mai lungi, cam ca micii) – precum și în diverse specialități. Cea mai obișnuită carne este cea de porc, dar se consumă și pui, pește sau vită, iar primăvara mult miel.

Bulgaria este o țară a tradițiilor și există mâncăruri și aranjamente care se pregătesc la anumite ocazii sau sărbători religioase, inclusiv pâini care se modelează în diverse forme.

În ce privește băuturile alcoolice, există ракия, rachiul distilat din diverse fructe și chiar și din trandafiri, lichioruri cu aromă de anason (мастика), precum și o mare varietate de vinuri de calitate.

Despre deserturi încă nu știu mare lucru, din moment ce nu sunt amator de dulciuri, dar în timp vor fi și ele explorate.

Ar mai fi de spus că un ingredient des întâlnit îl constituie ardeii copți, pe care îi ador dintotdeauna. Sunt prezenți și în prima rețetă, ce va fi aici în curând.