Arhive etichetă: prezent

Neregularități și particularități în conjugarea verbului

În primul rând trebuie menționat că în conjugarea unor verbe se poate schimba consoana din rădăcină la anumite persoane. Acest lucru nu se întâmplă numai la prezent, ci și la alte timpuri, dar deocamdată ne interesează doar prezentul.

De exemplu, în cazul verbului мога (a putea), consoana г apare doar la persoana I singular și la persoana a III-a plural. În rest, aceasta devine ж.

мога Singular Plural
Persoana I мога можем
Persoana a II-a можеш можете
Persoana a III-a може могат

Același lucru se întâmplă și la verbul пека (a coace), к devine ч.

пека Singular Plural
Persoana I пека печем
Persoana a II-a печеш печете
Persoana a III-a пече пекат

Unele verbe sunt formate doar dintr-o silabă, așa că poate apărea o problemă la găsirea rădăcinii la care se adaugă terminațiile în conjugare. La verbele de acest gen care țin de prima grupă (probabil și la cele de grupa a doua, dacă există, încă nu am găsit asemenea verbe) lucrurile stau simplu, nu intervine nicio neregularitate. De exemplu, iată conjugarea verbului спра (a opri).

спра Singular Plural
Persoana I спра спрем
Persoana a II-a спреш спрете
Persoana a III-a спре спрат

Un alt asemenea verb este ща (a vrea), care e puțin mai special, deoarece este și verb auxiliar. Cu ajutorul lui se formează câteva timpuri verbale, printre care și viitorul. Totuși conjugarea lui nu are nimic neregulat:

ща Singular Plural
Persoana I ща щем
Persoana a II-a щеш щете
Persoana a III-a ще щат

Lucrurile nu stau la fel pentru verbele monosilabice ce țin de conjugarea a treia, unde se mai intercalează litera д la formele pentru toate persoanele în afară de persoana I singular. Ca exemple verbele ям (a mânca) și дам (a da).

ям Singular Plural
Persoana I ям ядем
Persoana a II-a ядеш ядете
Persoana a III-a яде ядат
дам Singular Plural
Persoana I дам дадем
Persoana a II-a дадеш дадете
Persoana a III-a даде дадат

La fel se conjugă și alte verbe bazate pe дам, adică formate cu prepoziții, deși sunt plurisilabice: подам (a înmâna), додам (a adăuga), продам (a vinde) etc.

Verbul съм (a fi) este complet neregulat, nu se încadrează în nicio grupă. Și el este auxiliar, pe baza lui se construiesc timpuri ce țin de trecut. Conjugarea lui este următoarea:

съм Singular Plural
Persoana I съм сме
Persoana a II-a си сте
Persoana a III-a е са

Interesant este că mai există un verb a fi, anume бъда. Se folosește de regulă la viitor și conjunctiv și, spre deosebire de съм, nu este verb auxiliar. Este verb regulat, ce ține de prima grupă de conjugare.

бъда Singular Plural
Persoana I бъда бъдем
Persoana a II-a бъдеш бъдете
Persoana a III-a бъде бъдат

În încheiere câte ceva și despre verbul имам (a avea). În limba bulgară este verb regulat, de grupa a treia de conjugare. Spre deosebire de cum se întâmplă în alte limbi, nu este verb auxiliar, totuși prezintă o particularitate, anume că forma lui pentru persoana a treia singular se folosește și pe post de a fi, cu sensul de a se găsi, a se afla, a exista, în mod similar cu construcții precum there is din engleză, es gibt din germană și mai ales il y a din franceză, unde tot verbul a avea este implicat. De exemplu:

Тук има дървото. Aici e copacul.

В този град има много хора. În acest oraș sunt mulți oameni.

În ce privește forma negativă, spuneam că verbul имам nu o formează ca orice verb cu particula не în față, ci există un verb separat care o exprimă: нямам. Așa că și pentru sensul pomenit mai sus, cel de existență, se folosește persoana a treia singular a lui нямам, care este няма:

Тук няма нищо. Aici nu e nimic.

Conjugarea verbului

În primul rând trebuie menționat faptul că în bulgară nu există modul infinitiv. Forma care identifică un verb (deci cea pe care o găsiți în dicționar) este cea de la persoana I singular, timpul prezent.

Sunt trei grupe de conjugare ale verbului în limba bulgară, identificate prin terminația de la forma menționată mai sus. Totuși uneori această informație nu este suficientă, deoarece primele două conjugări împart aceleași terminații. În aceste cazuri, diferența o face particula ce se adaugă la rădăcina verbului pentru conjugare.

Pentru conjugarea întâi, forma de dicționar (deci cea de la persoana I singular, prezent) are terminația sau, în timp ce particula ce se adaugă la rădăcină este .  Conjugarea a doua prezintă terminația sau , iar pentru conjugare se folosește particula . Lucrurile stau mai simplu cu conjugarea a treia, pentru care există doar o terminație () și nu există nicio particulă care să se intercaleze între rădăcină și terminațiile specifice fiecărei persoane (se va vedea că, pentru verbele din această grupă, rădăcina va conține mereu la final un sau ).

Conjugarea întâi

Schema conjugării este următoarea:

Singular Plural
Persoana I -а / -я -ем
Persoana a II-a -еш -ете
Persoana a III-a -ат / -ят

Pentru verbele cu terminația , exemplele clasice care se dau sunt пиша (a scrie) si чета (a citi), pentru că sunt relevante pentru cele două situații posibile pentru accentuarea ultimei silabe. Чета are ultima silabă accentuată, în timp ce пиша nu.

пиша Singular Plural
Persoana I пиша пишем
Persoana a II-a пишеш пишете
Persoana a III-a пише пишат
чета Singular Plural
Persoana I чета четем
Persoana a II-a четеш четете
Persoana a III-a чете четат

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația : живея (a trăi) și зная (a ști).

живея Singular Plural
Persoana I живея живеем
Persoana a II-a живееш живеете
Persoana a III-a живее живеят
зная Singular Plural
Persoana I зная знаем
Persoana a II-a знаеш знаете
Persoana a III-a знае знаят

Cunoașterea accentuării ultimei silabe este importantă, deoarece aceasta se păstrează la toate formele de la celelalte persoane, iar pentru primele două conjugări acest detaliu contează și la pronunția formelor de la persoana I singular și de la persoana a III-a plural. Anume, dacă ultima silabă este accentuată,  / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a doua

Schema conjugării este următoarea:

Singular Plural
Persoana I -я / -а -им
Persoana a II-a -иш -ите
Persoana a III-a -ят / -ат

Un exemplu pentru cazul cu silabă finală neaccentuată este говоря (a vorbi), iar pentru cazul cu silabă finală accentuată este стоя (a sta în picioare).

говоря Singular Plural
Persoana I говоря говорим
Persoana a II-a говориш говорите
Persoana a III-a говори говорят
стоя Singular Plural
Persoana I стоя стоим
Persoana a II-a стоиш стоите
Persoana a III-a стои стоят

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația сложа (a pune) și суша (a se usca).

сложа Singular Plural
Persoana I сложа сложим
Persoana a II-a сложиш сложите
Persoana a III-a сложи сложат
суша Singular Plural
Persoana I суша сушим
Persoana a II-a сушиш сушите
Persoana a III-a суши сушат

Ca și în cazul conjugării întâi, dacă ultima silabă e accentuată,   / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a treia

Schema conjugării este următoarea:

Singular Plural
Persoana I -ам / -ям -аме / -яме
Persoana a II-a -аш / -яш -ате / -яте
Persoana a III-a -а / -я -ат / -ят

Accentuarea nu mai e o problemă pentru această grupă, din câte am observat nu există situația ca accentul să fie pe ultima silabă. Mai mult, accentul cade întotdeauna pe penultima.

Ca exemple pentru cazul terminației în -амимам (a avea) și разбирам (a înțelege).

имам Singular Plural
Persoana I имам имаме
Persoana a II-a имаш имате
Persoana a III-a има имат
разбирам Singular Plural
Persoana I разбирам разбираме
Persoana a II-a разбираш разбирате
Persoana a III-a разбира разбират

… iar pentru cazul terminației în -ямотварям (a deschide) și затварям (a închide).

отварям Singular Plural
Persoana I отварям отваряаме
Persoana a II-a отваряш отваряте
Persoana a III-a отваря отварят
затварям Singular Plural
Persoana I затварям затваряаме
Persoana a II-a затваряш затваряте
Persoana a III-a затваря затварят

În ce privește forma negativă, aceasta se obține simplu punând particula не în fața verbului:

не искам (nu vreau)

не говоря (nu vorbesc)

не вярвам (nu cred)

Există totuși o excepție, singura din câte știu. În cazul verbului имам (a vrea), particula не este inclusă în verb, rezultatul fiind că se formează un verb separat, anume нямам:

нямам Singular Plural
Persoana I нямам нямаме
Persoana a II-a нямаш нямате
Persoana a III-a няма нямат

În final ar mai fi de spus că, din păcate, nu am găsit să existe o regulă de deducere a particulei ce se adaugă la rădăcină și nici de deducere a silabei pe care stă accentul. Aceste informații pot fi găsite pe site-uri cum ar fi rechnik.chitanka.info. De exemplu, căutând pe site verbul казвам (a spune), găsim pagina următoare:

http://rechnik.chitanka.info/w/казвам

Încă de la început aflăm accentul (ка̀звам), apoi urmează zona cu explicații de dicționar (din câte am văzut sunt aceleași ca pe onlinerechnik.com, cu excepția traducerilor în engleză: http://www.onlinerechnik.com/duma/казвам) și în final tabele cu formele pentru toate timpurile din limba bulgară. Tabelul pentru prezent (сегашно време) este, evident, primul.