Arhive etichetă: masculin

Articolul substantivelor masculine la plural

Articolul substantivelor masculine la plural în limba bulgară se face adăugând la forma nearticulată de plural una din terminațiile -те sau -та. Alegerea terminației corecte se face destul de simplu, în funcție de terminația formei nearticulate de plural:

  • dacă pluralul nearticulat are terminația sau , articolul la plural se face cu terminația -те:

учител (profesor) -> учители (profesori) -> учителите

урок (lecție) -> уроци (lecții) -> уроците

мъж (bărbat) -> мъже (bărbați) -> мъжете

герой (erou) -> герои (eroi) -> героите

град (oraș) -> градове (orașe) -> градовете

син (fiu) -> синове (fii) -> синовете

  • dacă pluralul nearticulat are terminația sau , articolul la plural se face cu terminația -та:

крак (picior) -> крака (picioare) -> краката

път (drum) -> пътища (drumuri) -> пътищата

номер (număr) -> номера (numere) -> номерата

брат (frate) -> братя (frați) -> братята

Ca recapitulare, există numai un substantiv care are terminația la forma nearticulată de plural, anume cel ce figurează ultimul în lista de mai sus (брат).

În ce privește accentul, acesta nu își schimbă locul. Silaba care este accentuată în forma nearticulată va fi cea care primește accentul și în forma articulată.

Articolul substantivelor masculine la singular

Spre deosebire de celelalte două genuri, substantivele masculine au două forme de articol. Când substantivul are rol de subiect, nume predicativ sau apoziție în cadrul propoziției se folosește forma completă (пълен член) iar în rest se folosește forma incompletă (непълен член). Ambele forme presupun adăugarea unor anumite terminații la sfârșitul substantivului.

Detalii despre cele două grupe de substantive vor urma mai jos. Totuși e bine de știut și că, în caz de incertitudine, formele de articol pot fi găsite în dicționare. De exemplu, definiția unui substantiv masculin (мъж = bărbat) în Onlinerechnik, dicționarul pe care îl folosesc cel mai des, începe cu linia următoare:

мъжът, мъжамн. мъжем.

Primele două forme reprezintă perechea completă / incompletă a articolului. Următoarea este pluralul (prescurtarea мн. vine de la множествено число, adică numărul plural), iar în final este informația despre genul substantivului: м., de la мъжки род (genul masculin).

Cele mai multe substantive primesc terminația -ът pentru forma completă și  pentru forma incompletă. De exemplu:

човек (om) -> човекът / човека

живот (viață) -> животът / живота

Substantivele ce prezintă sufixul -зъм (similar cu sufixul -sm din neologismele din limba română) pierd vocala ъ când primesc articol.

оптимизъм (optimism) -> оптимизмът / оптимизма

ентусиазъм (entuziasm) -> ентусиазмът / ентусиазма

Când substantivul la forma nearticulată este monosilabic, de cele mai multe ori accentul din forma articulată cade pe ultima silabă, cea cu particula. Aici trebuie reținut că, deși а final din forma incompletă are accent, se pronunță totuși ъ.

мъж (bărbat) -> мъжът [ mă-jă] / мъжа [ mă-jă ]

град (oraș) -> градът gră-dă] / града [ gră-dă ]

Tot în cazul substantivelor monosilabice se mai poate întâmpla ca я să se transforme în e când substantivul primește articol:

сняг (zăpadă) -> снегът / снега

свят (lume) -> светът / света

Cealaltă pereche de terminații, care se aplică pentru restul substantivelor, este -ят /  (forma completă / forma incompletă). Substantivele din această categorie sunt cele care la forma nearticulată au terminațiile , -тел și -ар.

край (sfârșit) -> краят / края

герой (erou) -> героят / героя

Terminațiile -тел și -ар sunt mai speciale, pentru că există și substantive de acest tip care primesc articolul din prima categorie (-ът / ), anume cele în care cele două terminații nu sunt sufixe. Dacă terminațiile sunt sufixe (și în acest caz de multe ori e vorba de substantive ce definesc persoane sau meserii), atunci articolul va fi din a doua categorie (-ят / ).

учител (profesor) -> учителят / учителя

лекар (doctor) -> лекарят / лекаря

dar

хотел (hotel) -> хотелът / хотела

куфар (ladă) -> куфарът / куфара

În final mai trebuie menționate și zece substantive care primesc articolul -ят /  fără vreo regulă anume, doar datorită faptului că așa s-a păstrat din vechime. Acestea sunt:

ден (zi) -> денят / деня

зет (ginere) – зетят / зетя

кон (cal) – конят / коня

крал (rege) – кралят / краля

лакът (cot) – лакътят лакътя

нокът (unghie) – нокътят / нокътя

огън (foc) – огънят / огъня

път (drum) – пътят / пътя

сън (vis) – сънят / съня

цар (rege) – царят / царя

De ce nu este leva substantiv feminin

10lv_2008_f10lv_2008_b

 (sursa imaginilor: Gallery of Bulgarian paper money)

Toată lumea știe care este moneda națională a Bulgariei, mai ales de când țara vecină a devenit o destinație tot mai frecventă pentru vacanțe. Ce se știe mai puțin e că numele ei nu este chiar лева   și mai ales că nu este un substantiv feminin, deși în limba română așa sună.

Numele corect la singular este лев  . Se pronunță [lef], nu [lev], deoarece conform regulilor enumerate aici, din moment ce в   este o consoană sonoră la final de cuvânt, în locul ei se pronunță perechea ei surdă.

Atunci de ce se întâlnește atât de des forma лева? Răspunsul este simplu, este vorba despre pluralul numeric. Ca recapitulare, după numerale și câteva cuvinte ce exprimă o cantitate – толкова   (atâți, atâția), колко   (câți) și няколко   (câțiva) – substantivele masculine prezintă o altă formă de plural decât cea obișnuită, care presupune adăugarea terminației   sau  . În cazul lui лев  , această formă este лева  .

20lv_2007_f20lv_2007_b

 (sursa imaginilor: Gallery of Bulgarian paper money)

Se poate spune că ar fi mai corect ca în română să se folosească masculinul lev pentru singular (așa cum se scrie, pentru că regulile de pronunție din bulgară nu sunt foarte cunoscute) și levi pentru plural.

Cât despre pluralul obișnuit, ținând cont de faptul că лев   este substantiv masculin monosilabic, terminația care se adaugă este -ове  : левове  .

Ar mai fi de adăugat că лев   este o formă arhaică a cuvântului actual лъв  , care înseamnă… leu. Nu am găsit încă explicații, dar e posibil ca numele să vină, ca și în cazul leului nostru, de la o monedă olandeză (leeuwendaalder, adică talerul-leu). Talerul cu pricina avea gravat un leu pe revers și vreme de câteva sute de ani a circulat prin Europa și chiar mai departe, din moment ce până și cuvântul dolar vine de la taler.

Pluralul numeric

Substantivele masculine din limba bulgară au ceva în plus față de română, o formă de plural numită бройна форма. Se poate traduce literal ca formă numerică și, după cum sugerează numele, se folosește după numerale.

Acest plural se întâlnește doar la substantivele masculine care la forma de singular se termină cu consoană și constă în adăugarea unui sau .

Имам моливи. Am niște creioane.

Имам десет молива. Am zece creioane.

Terminația se aplică în cele mai multe cazuri, pe când doar substantivelor care la singular se termină în , -тел, -ар, plus alte câteva excepții.

кон (cal) -> коня

огън (foc) -> огъня

змей (zmeu, dragon) -> змея

Pluralul numeric se mai folosește și după câteva cuvinte ce exprimă o cantitate: колко (câți), толкова (atâți, atâția) și няколко (câțiva). Totuși nu se folosește și după много (mulți) sau малко (puțini).

Колко молива имаш? Câte creioane ai?

Имам няколко молива. Am câteva creioane.

Имам много моливи. Am multe creioane.

S-a văzut că în cazul pluralului obișnuit, atunci când la singular penultima literă este o vocală, aceasta poate dispărea la plural, mai ales când e vorba de ъ. În cazul pluralului numeric, aceasta nu mai dispare.

театър (teatru) -> театъра

прозорец (fereastră) -> прозореца

Excepție fac unități de măsura precum литър (litru) și метър (metru), al căror plural numeric este литра, respectiv метра.

În încheiere câteva cuvinte despre substantivul човек (om), despre care am scris că are pluralul complet neregulat (хора). La fel de neregulat este și pluralul lui numeric, care este души. De altfel, acest cuvânt înseamnă suflete (pluralul lui душа). Este interesant că și în română se mai folosește acest cuvânt când e vorba de exprimarea unui număr de oameni.

Pluralul substantivelor masculine

Pluralul substantivelor masculine din limba bulgară se formează adăugând terminații specifice, în funcție de numărul de silabe din care e format cuvântul respectiv. Ca regulă generală, se poate spune că pentru substantivele masculine monosilabice pluralul se obține adăugând terminațiile -ове sau -еве, pe când cele formate din mai multe silabe primesc terminația . Se va vedea însă că există și excepții de la această regulă. Mai mult, pentru un număr mic de substantive masculine pluralul se formează cu alte terminații: -ища, , sau -овци.

Este important de știut că în afară de pluralul obișnuit, care va fi expus mai jos, în limba bulgară substantivele masculine au și un plural numeric, care se folosește după numerale sau după cuvinte ce exprimă o cantitate, cum ar fi de exemplu колко (câți, câte) sau няколко (câțiva, câteva). Acest plural are terminația și va fi tratat într-un articol viitor.

Substantivele polisilabice care se termină într-o consoană primesc la plural terminația .

учител (profesor) -> учители

спомен (amintire) -> спомени

кораб (navă) -> кораби

картоф (cartof) -> картофи

Există cazuri în care consoana finală de la singular se transformă în altă consoană când se adaugă terminația de plural (de exemplu г devine з, к devine ц, iar х devine с).

геолог (geolog) -> геолози

предлог (prepoziție) -> предлози

вестник (ziar) -> вестници

магьосник (vrăjitor) -> магьосници

стомах (stomac) -> стомаси

Dacă ultima literă din forma de singular este o consoană iar penultima este o vocală, în anumite cazuri aceasta dispare la plural, mai ales dacă e vorba de ъ. Totuși excepțiile nu lipsesc.

компютър (computer) -> компютри

театър (teatru) -> театри

прозорец (fereastră) -> прозорци

румънец (român) -> румънци

…dar

подарък (cadou) -> подаръци

подлец (ticălos) -> подлеци

Terminația la plural se adaugă și pentru substantivele masculine polisilabice care la singular se termină în , sau .

трамвай (tramvai) -> трамваи

герой (erou) -> герои

обичай (obicei) -> обичаи

баща (tată) -> бащи

съдия (judecător) -> съдии

În cazul lui , din moment ce această literă marchează un diftong, înlocuirea ei cu va genera o nouă silabă. În consecință, dacă la singular cuvântul трамвай are două silabe (трам-вай), la plural va avea trei: трам-ва-и.

Substantivele masculine polisilabice cu terminațiile -ин sau -анин au pluralul tot în , care înlocuiește aceste terminații. Аceste terminații se folosesc pentru naționalități (ca și -ец) sau definesc în general o persoană de sex masculin.

българин (bulgar) -> българи

англичанин (englez) -> англичани

сърбин (sârb) -> сърби

гражданин (cetățean) -> граждани

селянин (sătean) -> селяни

…dar nu și господин (domn), care are pluralul în : господа.

Substantivele masculine cu terminația au pluralul în -овци. Printre aceste substantive se numără și grade de rudenie, după cum s-a văzut în articolul precedent, sau alte cuvinte ce definesc în general persoane de sex masculin.

татко (tată) -> татковци

дядо (bunic) -> дядовци

чичо (unchi după tată) -> чичовци

вуйчо (unchi după mamă) -> вуйчовци

глупчо (prostănac) -> глупчовци

глезльо (răsfățat) -> глезльовци

Substantivele masculine formate dintr-o singură silabă formează în general pluralul în -ове. Cum pluralul astfel obținut are trei silabe, accentul în el poate să cadă pe oricare din ele. Din păcate nu există reguli pentru a deduce poziția accentului, așa că pluralurile respective trebuie învățate ca atare. Pentru unele din ele e mai ușor, pentru că sunt permise două variante de accentuări.

лъв (leu) -> лъвове

мак (mac) -> макове

град (oraș) -> градове

мост (pod) -> мостове

стол (scaun) -> столове sau столове

дом (casă) -> домове sau домове

век (secol) -> векове

син (fiu) -> синове

ад (iad) -> адове

Dacă substantivul la singular se termină în й, pluralul se face cu terminația -еве, cu puține excepții.

бой (bătaie) -> боеве

брой (număr) -> броеве

dar

змей (dragon) -> змейове

чай (ceai) -> чайове

Dacă substantivul la singular conține sunetul я, acesta se transformă în е la plural.

сняг (zăpadă) -> снегове

бряг (mal) -> брегове

Există și câteva substantive din două silabe care fac pluralul tot în -ове. Se pot observa la exemplele de mai jos și transformarea lui я în е sau dispariția antepenultimului ъ.

вятър (vânt) -> ветрове

огън (foc) -> огньове

Un număr mic de substantive masculine monosilabice au pluralul în -ища:

край (sfârșit) -> краища

сън (vis, somn) -> сънища

Se poate întâmpla ca în puține cazuri să existe terminația și pentru substantive monosilabice.

зъб (dinte) -> зъби

гост (oaspete) -> гости

пръст (deget) -> пръсти

вълк (lup) -> вълци

ден (zi) -> дни

Foarte puține substantive au pluralul în sau . Pentru ele accentul la plural cade întotdeauna pe ultima silabă. În afară de mai sus amintitul господин, printre ele se numără și:

лист (frunză) -> листа

крак (picior) -> крака

номер (număr) -> номера

мъж (bărbat) -> мъже

кон (cal) -> коне

цар (rege) -> царе

крал (rege) -> крале

În încheiere iată încă trei excepții notabile:

  • există un singur substantiv masculin care are pluralul în : брат (frate) -> братя;
  • există un substantiv masculin care are două sensuri, iar pluralul este diferit în funcție de sens: път (cale, drum) -> пътища, dar път (dată, oară) -> пъти;
  • un substantiv masculin are plural complet neregulat: човек (om) -> хора.