Arhive etichetă: gramatică

Pluralul substantivelor masculine

Pluralul substantivelor masculine din limba bulgară se formează adăugând terminații specifice, în funcție de numărul de silabe din care e format cuvântul respectiv. Ca regulă generală, se poate spune că pentru substantivele masculine monosilabice pluralul se obține adăugând terminațiile -ове sau -еве, pe când cele formate din mai multe silabe primesc terminația . Se va vedea însă că există și excepții de la această regulă. Mai mult, pentru un număr mic de substantive masculine pluralul se formează cu alte terminații: -ища, , sau -овци.

Este important de știut că în afară de pluralul obișnuit, care va fi expus mai jos, în limba bulgară substantivele masculine au și un plural numeric, care se folosește după numerale sau după cuvinte ce exprimă o cantitate, cum ar fi de exemplu колко (câți, câte) sau няколко (câțiva, câteva). Acest plural are terminația și va fi tratat într-un articol viitor.

Substantivele polisilabice care se termină într-o consoană primesc la plural terminația .

учител (profesor) -> учители

спомен (amintire) -> спомени

кораб (navă) -> кораби

картоф (cartof) -> картофи

Există cazuri în care consoana finală de la singular se transformă în altă consoană când se adaugă terminația de plural (de exemplu г devine з, к devine ц, iar х devine с).

геолог (geolog) -> геолози

предлог (prepoziție) -> предлози

вестник (ziar) -> вестници

магьосник (vrăjitor) -> магьосници

стомах (stomac) -> стомаси

Dacă ultima literă din forma de singular este o consoană iar penultima este o vocală, în anumite cazuri aceasta dispare la plural, mai ales dacă e vorba de ъ. Totuși excepțiile nu lipsesc.

компютър (computer) -> компютри

театър (teatru) -> театри

прозорец (fereastră) -> прозорци

румънец (român) -> румънци

…dar

подарък (cadou) -> подаръци

подлец (ticălos) -> подлеци

Terminația la plural se adaugă și pentru substantivele masculine polisilabice care la singular se termină în , sau .

трамвай (tramvai) -> трамваи

герой (erou) -> герои

обичай (obicei) -> обичаи

баща (tată) -> бащи

съдия (judecător) -> съдии

În cazul lui , din moment ce această literă marchează un diftong, înlocuirea ei cu va genera o nouă silabă. În consecință, dacă la singular cuvântul трамвай are două silabe (трам-вай), la plural va avea trei: трам-ва-и.

Substantivele masculine polisilabice cu terminațiile -ин sau -анин au pluralul tot în , care înlocuiește aceste terminații. Аceste terminații se folosesc pentru naționalități (ca și -ец) sau definesc în general o persoană de sex masculin.

българин (bulgar) -> българи

англичанин (englez) -> англичани

сърбин (sârb) -> сърби

гражданин (cetățean) -> граждани

селянин (sătean) -> селяни

…dar nu și господин (domn), care are pluralul în : господа.

Substantivele masculine cu terminația au pluralul în -овци. Printre aceste substantive se numără și grade de rudenie, după cum s-a văzut în articolul precedent, sau alte cuvinte ce definesc în general persoane de sex masculin.

татко (tată) -> татковци

дядо (bunic) -> дядовци

чичо (unchi după tată) -> чичовци

вуйчо (unchi după mamă) -> вуйчовци

глупчо (prostănac) -> глупчовци

глезльо (răsfățat) -> глезльовци

Substantivele masculine formate dintr-o singură silabă formează în general pluralul în -ове. Cum pluralul astfel obținut are trei silabe, accentul în el poate să cadă pe oricare din ele. Din păcate nu există reguli pentru a deduce poziția accentului, așa că pluralurile respective trebuie învățate ca atare. Pentru unele din ele e mai ușor, pentru că sunt permise două variante de accentuări.

лъв (leu) -> лъвове

мак (mac) -> макове

град (oraș) -> градове

мост (pod) -> мостове

стол (scaun) -> столове sau столове

дом (casă) -> домове sau домове

век (secol) -> векове

син (fiu) -> синове

ад (iad) -> адове

Dacă substantivul la singular se termină în й, pluralul se face cu terminația -еве, cu puține excepții.

бой (bătaie) -> боеве

брой (număr) -> броеве

dar

змей (dragon) -> змейове

чай (ceai) -> чайове

Dacă substantivul la singular conține sunetul я, acesta se transformă în е la plural.

сняг (zăpadă) -> снегове

бряг (mal) -> брегове

Există și câteva substantive din două silabe care fac pluralul tot în -ове. Se pot observa la exemplele de mai jos și transformarea lui я în е sau dispariția antepenultimului ъ.

вятър (vânt) -> ветрове

огън (foc) -> огньове

Un număr mic de substantive masculine monosilabice au pluralul în -ища:

край (sfârșit) -> краища

сън (vis, somn) -> сънища

Se poate întâmpla ca în puține cazuri să existe terminația și pentru substantive monosilabice.

зъб (dinte) -> зъби

гост (oaspete) -> гости

пръст (deget) -> пръсти

вълк (lup) -> вълци

ден (zi) -> дни

Foarte puține substantive au pluralul în sau . Pentru ele accentul la plural cade întotdeauna pe ultima silabă. În afară de mai sus amintitul господин, printre ele se numără și:

лист (frunză) -> листа

крак (picior) -> крака

номер (număr) -> номера

мъж (bărbat) -> мъже

кон (cal) -> коне

цар (rege) -> царе

крал (rege) -> крале

În încheiere iată încă trei excepții notabile:

  • există un singur substantiv masculin care are pluralul în : брат (frate) -> братя;
  • există un substantiv masculin care are două sensuri, iar pluralul este diferit în funcție de sens: път (cale, drum) -> пътища, dar път (dată, oară) -> пъти;
  • un substantiv masculin are plural complet neregulat: човек (om) -> хора.

Genurile substantivului

Genul se numește род, cuvânt din aceeași familie cu verbul родя (a naște) și e mai mult decât evidentă legătura cu cuvintele românești rod și a rodi.

Ca și în română, genurile substantivului în limba bulgară sunt în număr de trei: masculin, feminin și neutru. Genurile sunt în general ușor de recunoscut, deoarece excepțiile de la reguli sunt destul de puține.

Formele prezentate mai jos sunt pentru singular (единствено число), urmând ca pluralul (множествено число) să fie detaliat ulterior.

Cele mai multe substantive de gen masculin (мъжки род) se termină la singular cu o consoană, în afară de cele care se termină cu -ест sau -ост și care, după cum se va vedea mai jos, sunt de genul feminin.

Exemple de substantive masculine:

мъж = bărbat

живот = viață

плод = fruct (la noi plod a avut un traseu un pic diferit)

път = drum

град = oraș

часовник = ceasornic

Alte cuvinte din diverse domenii (muzică, IT) care au intrat în bulgară din engleză și se termină cu o consoană sunt și ele masculine. Se scriu cam cum se citesc, de altfel o să observați că la fel se întâmplă și cu numele proprii din limbile străine.

компютър = computer

сървър = server

файл = fișier

даунлоуд = descărcare (download)

пънк = punk

Printre excepțiile de la regula cu consoana finală se numără în general cuvinte ce identifică o persoană de sex masculin. Acestea pot defini relații de rudenie, meserii sau pur și simplu posesori ai unei anumite calități.

баща, татко = tată

дядо = bunic

чичо = unchi (fratele tatălui)

вуйчо = unchi (fratele mamei)

съдия = judecător

джамджия = geamgiu

късметлия = norocos

Cea mai mare parte a substantivelor de gen feminin (женски род) se termină în vocalele sau .

жена = femeie

градина = grădină

сестра = soră

стая = cameră

запетая = virgulă

чиния = farfurie

Dintre substantivele feminine care se termină cu o consoană, multe se termină în -ост sau -ест și au sensuri abstracte:

радост = bucurie

младост = tinerețe

скромност = modestie

горест = tristețe

съвест = conștiință

болест = boală

Restul substantivelor feminine care se termină cu o consoană sunt, din fericire, în număr mic. Câteva exemple:

кръв = sânge

сутрин = dimineață

вечер = seară

нощ = noapte

захар = zahăr

чест = onoare

част = parte

смърт = moarte

любов = iubire

помощ = ajutor

Substantivele de gen neutru (среден род) se termină întotdeauna cu o vocală, în general sau .

село = sat

място = loc

дърво = copac

училище = școală

лице = față

парче = piesă

дете = copil

море = mare

Substantivele neutre se mai pot termina și cu , sau , în cazul cuvintelor împrumutate din alte limbi. În această categorie intră și unele substantive terminate în .

уиски = whisky

такси = taxi

кафене = cafenea

матине = matineu

меню = meniu

интервю = interviu

пардесю = pardesiu

бижу = bijuterie

Informația referitoare la genul unui anumit substantiv poate fi găsit în dicționare și este de regulă abreviată: м. (de la мъжки) pentru masculin, ж. (de la женски) pentru feminin și ср. (de la среден) pentru neutru. Abrevierea pentru substantiv este същ. (de la съществително).

În încheiere, ca fapt divers, merită menționat faptul că există substantive care și-au schimbat genul în decursul timpului. Un exemplu este вечер (seară), care în trecut a fost masculin, dar în prezent este feminin. Și totuși în salutul de bună seara s-a păstrat caracterul masculin; se zice добър вечер și nu добра, cum ar cere un substantiv feminin.

Părțile de vorbire

Primul articol legat de gramatică este o enumerare pe scurt a părților de vorbire (части на речта). Sunt zece părți de vorbire în limba bulgară și în mare sunt aceleași ca și în română.

Substantivul se numește съществително име, sau mai pe scurt съществително. Име înseamnă nume și încă alte două părți de vorbire conțin în denumirea lor acest cuvânt: adjectivul și numeralul.

Cuvântul съществително – care este de fapt un adjectiv de genul neutru, pentru că име este substantiv neutru – este înrudit cu verbul съществувам, care înseamnă a exista. Așadar, numele substantivului în bulgară sugerează că definește ceva ce există.

Substantivul în limba bulgară are ca și în română trei genuri (destul de ușor de identificat), număr și articol hotărât. În ceea ce privește cazurile, lucrurile sunt simple deoarece nu există declinări, deci nu trebuie învățate terminații pentru fiecare caz (excepție face doar vocativul). Acuzativul, genitivul și dativul se formează cu prepoziții urmate de forma cu articol hotărât a substantivului.

Adjectivul se numește прилагателно име, sau mai pe scurt прилагателно. Locul lui este înaintea substantivului și se acordă în gen și număr cu acesta. Are și articol hotărât, care i se aplică numai lui, nu și substantivului (de exemplu: хубава жена = femeie frumoasă, dar femeia frumoasă se zice хубавата жена).

Adjectivul mai are și cele trei grade de comparație prezente și în română.

Verbul (глагол) prezintă cea mai mare provocare datorită aspectului (вид). Practic aproape orice verb prezintă două forme, свършен вид și несвършен вид. Cele două forme sunt verbe de sine stătătoare, ce pot fi din grupe de conjugare diferite. Forma свършен (cuvânt înrudit cu al nostru sfârșit) implică faptul că acțiunea este finalizată, pe când несвършен sugerează faptul că acțiunea nu s-a terminat, sau este repetitivă. Evident, aceste definiții sunt generale, problema este mult mai profundă și probabil va dura mult timp până să „simt” când să folosesc o formă sau pe cealaltă.

Pronumele (местоимение) are, ca și în română, mai multe categorii (personal, posesiv, demonstrativ etc). Pentru câteva din aceste categorii există câte două forme, lungă și scurtă.

Toate categoriile se pot învăța ușor, una singură necesită mai multă atenție, anume pronumele reflexiv. Acesta identifică un obiect care aparține subiectului sau care este în legătură cu subiectul. Ca exemplu pentru primul caz, dacă se vrea să se spună că subiectul citește o carte care aparține cuiva, se folosește pronumele posesiv pentru toate persoanele diferite de cea proprie. Pentru aceasta din urmă se folosește pronumele reflexiv, care are aceeași formă pentru toate persoanele.

Аз чета книгата ти. Аз чета книгата ѝ. Аз чета книгата им.
Eu citesc cartea ta. Eu citesc cartea ei. Eu citesc cartea lor.

dar

Аз чета книгата си. Ти четеш книгата си. Тя чете книгата си.
Eu citesc cartea mea. Tu citești cartea ta. Ea citește cartea ei.

Numeralul se numește числително име, число însemnând număr. Poate fi cardinal sau ordinal. Ambele categorii pot avea articol hotărât, iar cele ordinale pot avea și gen.

Cele enumerate mai sus sunt părțile de vorbire flexibile (изменяеми), deci care își pot schimba forma în context.

Părțile de vorbire neflexibile (неизменяеми) sunt în număr de cinci: adverbul (наречие), conjuncția (съюз), prepoziția (предлог), interjecția (междуметие) și particula (частица). Doar cea din urmă nu are corespondent exact în română; numele ei este un diminutiv de la част (care se știe încă de la începutul articolului că înseamnă parte) și în această categorie intră particulele folosite în diverse forme gramaticale (ще pentru viitor, да pentru conjunctiv, по- pentru comparativ, най- pentru superlativ) sau cele ce pot modifica înțelesul expresiilor sau propozițiilor: да (da), не (nu), дано (sper că), уж (cică), ли (particulă folosită în întrebări, ca un fel de oare) și așa mai departe.