Arhive etichetă: alfabet

Literele cursive și de mână

Chiar dacă este puțin probabil să aveți de-a face cu texte scrise de mână în bulgară, cunoașterea acestui tip de litere este importantă deoarece pe el se bazează o parte din literele cursive (italice), de care veți da mai des.

Acomodarea poate fi mai greoaie la început, deoarece deși unele litere arată ca literele de mână sau cursive din alfabetul latin, se poate întâmpla să nu existe corespondență. De exemplu д mic de mână arată ca g, и arată ca u, т arată ca m și așa mai departe.

Găsiți mai jos literele de mână, pe care sper că le-am scris cât mai corect. Ordinea lor este aceeași ca în prezentarea alfabetului de tipar și este cea specifică alfabetului bulgar.

Alături de literele de mână se află varianta cursivă a acestora. Majusculele cursive sunt versiuni înclinate ale corespondentelor lor de tipar. Există fonturi în care acest lucru este valabil și pentru toate literele mici, însă în mod tradițional o parte din literele mici prezintă diferențe.

А (а)

a А а

Б (бъ)

b Б б

В (въ)

v В в

Г (гъ)

g Г г

Д (дъ)

d Д д

Е (е)

e Е е

Ж (жъ)

j Ж ж

З (зъ)

z З з

И (и)

i И и

Й (и кратко)

i_kr Й й

К (къ)

k К к

Л (лъ)

l Л л

М (мъ)

m М м

Н (нъ)

n Н н

О (о)

o О о

П (пъ)

p П п

Р (ръ)

r Р р

С (съ)

s С с

Т (тъ)

t Т т

У (у)

u У у

Ф (фъ)

f Ф ф

Х (хъ)

h Х х

Ц (цъ)

tz Ц ц

Ч (чъ)

ch Ч ч

Ш (шъ)

sh Ш ш

Щ (щъ)

sht Щ щ

Ъ (ер голям)

yer_g Ъ ъ

Ь (ер малък)

yer_m Ь ь

Ю (ю)

yu Ю ю

Я (я)

ya Я я

Dacă tot am enumerat din nou literele, am profitat de ocazie să scriu și numele lor în paranteză. Trei litere au nume compuse, restul se pot deduce ușor. Vocalele au același nume cu sunetul pe care îl reprezintă, lucrul valabil și pentru cele două litere care desemnează diftongi (я și ю), iar numele consoanelor se formează adăugând vocala ъ, la fel cum facem și noi, folosind însă vocala e (be, ce, de și așa mai departe).

Cele trei litere cu nume compus sunt:

  • и кратко (й) = i scurt;
  • ер голям (ъ) = ierul mare;
  • ер малък (ь) = ierul mic.

După cum se poate observa, numele de literă ер are corespondent în română, ceea ce nu e surprinzător, având în vedere faptul că alfabetul chirilic a fost folosit în scrierea limbii noastre până în secolul al XIX-lea.

Nu am inclus litera ѝ în enumerarea literelor de mai sus, deoarece se scrie de mână exact ca и, având în plus accentul grav. Am omis-o și pentru că nu este o literă de sine stătătoare; după cum spuneam, această literă desemnează dativul scurt al pronumelui personal ea și se scrie cu accent pentru a nu se face confuzie cu и, care înseamnă și. Din grabă sau din comoditate este scrisă deseori ca и sau й, ceea ce este incorect.

Cum tastăm în bulgară

Fie că vreți să căutați cuvinte în dicționarele online, să trimiteți exerciții pe site-uri cu cursuri de limba bulgară sau pur și simplu să exersați scrierea, apare nevoia de a introduce caracterele chirilice de la tastatură.

Există tastaturi virtuale online, ca de exemplu aceasta, dar în afară de cazurile în care aveți nevoie doar de câteva cuvinte (și repede), sau când folosiți un calculator oarecare, unde nu aveți permisiunea de a instala orice, nu cred că reprezintă o soluție serioasă.

Cel mai bine e să folosiți tastatura. Din secțiunea dedicată configurărilor de regiune ale sistemului de operare pe care îl folosiți se pot adăuga diverse tipuri de tastaturi bulgare, însă acestea au așezări diferite ale literelor. Pentru o mai mare ușurință e important ca tipul ales să fie fonetic, adică cele mai multe litere să poată fi obținute apăsând tasta care corespunde sunetului respectiv în alfabetul latin (de exemplu să obții д când apeși d, з când apeși z, ф când apeși f și așa mai departe). Din fericire în ziua de azi acest lucru e posibil în orice sistem de operare.

Există două tipuri de tastaturi fonetice bulgare: nouă (new phonetic) și tradițională (traditional phonetic). Diferă doar prin șapte taste, așa că nu se poate spune că una e mai bună ca cealaltă, pur și simplu e o chestiune de obișnuință. Poate cea tradițională e mai comodă în privința literelor ш și щ, care sunt una lângă alta. Eu totuși m-am obișnuit cu cea nouă, pentru că pe ea o folosesc de când am început să învăț bulgara.

Tastele care diferă sunt:

Tasta standard New phonetic Traditional phonetic
` ю ч
q ч я
w ш в
[ я ш
\ ь ю
x ж ь
v в ж

Cinci litere care desemnează sunete pentru care nu există corespondent în alfabetul latin se obțin la fel în ambele variante fonetice:

Tasta standard Litera obținută
y ъ
j й
] щ
c ц
ALT (dreapta) + i ѝ

Restul literelor se obțin apăsând corespondentul lor din alfabetul latin.

Fiecare sistem de operare are modul lui specific prin care se pot adăuga tastaturi pentru diverse limbi. Configurațiile respective nu sunt greu de găsit așa că nu cred că veți întâmpina dificultăți. Mai jos aveți câteva exemple.

În Linux sunt disponibile trei tastaturi bulgărești: Bulgarian (este varianta greu de folosit, cu literele amestecate), Bulgarian (new phonetic) și Bulgarian (traditional phonetic). Cel puțin așa este în Linux Mint, pe care îl folosesc eu, dar ar trebui să fie la fel în orice altă distribuție bazată pe Debian.

Linux Mint

În Mac OS X – cel puțin în versiunea Mountain Lion – există numai tastatura fonetică tradițională, este cea numită Bulgarian – Phonetic în imaginea de mai jos.

Mac OS X Mountain Lion

În Windows 7 cele două versiuni de tastatură fonetică se numesc Bulgarian (Phonetic Traditional) și Bulgarian (Phonetic).

Windows 7

Iată și cum sunt detaliate cele două tastaturi virtuale în Windows 7:

Windows 7 - New Phonetic

Windows 7 - Phonetic Traditional

În Windows XP nu există niciuna din cele două variante fonetice, însă se poate instala ușor versiunea nouă. Se descarcă acest fișier, care este o arhivă self-extract. După ce se lansează, conținutul arhivei se va decomprima într-un folder temporar.

BG_Phonetic.exe

Se apasă Setup, tastatura este instalată în câteva secunde…

BG_Phonetic.exe

…și deja o puteți vedea în lista de tastaturi bulgare disponibile.

Windows XP - New Phonetic

Detaliile cu privire la instalarea în Windows XP au fost preluate de la http://www.metodii.com/bg_phon2.html.

Pentru mai mare accesibilitate probabil veți dori să puteți tasta în bulgară și de pe telefon. Pentru Android e puțin mai dificil, din câte am văzut trebuie instalată o aplicație dedicată; se pare că există destule pe Google Play, însă nu am testat vreuna. În iOS e mult mai simplu, suportul pentru adăugare de limbi suplimentare este deja în sistem.

iOS

Aici la urma urmei nu mai contează dacă tastatura este fonetică sau nu, câtă vreme ea este afișată cu literele pe ea.

iOS

Exemplele au fost date cu titlu informativ, cel mai sigur este să încercați singuri să găsiți ce tastaturi asigură sistemul de operare pe care îl folosiți și să descoperiți care din ele vi se potrivește cel mai bine.

Pronunția

Cunoașterea alfabetului bulgar este un pas mare în direcția unei pronunții corecte, însă pentru o cât mai mare apropiere de pronunția nativă trebuie să se țină seama de anumite particularități.

În primul rând se poate observa că se aud mai mulți de ă decât apare litera ъ în text. Aceasta se întâmplă din cauză că atunci când litera а este într-o silabă neaccentuată, aceasta se pronunță mai închis, aproape ca ă.

маса [ ma-să ] = masă

масата [ ma-să-tă ] = masa

Există și situații în care a se pronunță ă chiar dacă este într-o silabă accentuată și anume atunci când silaba respectivă este ultima, deoarece regula spune că litera ъ nu poate fi ultima literă dintr-un cuvânt și atunci este înlocuită în scris de a.

чета [ ce-tă ] = eu citesc

града [ gră-dă ] = oraș (la acuzativ, genitiv și dativ)

Într-o relație aproximativ asemănătoare se află și literele о și у. În silabele neaccentuate o se aude ca un fel de u, dar nu exact la fel, trebuie să se înțeleagă că e vorba de un o.

метрото [ me-tro-to ] = metroul (ultimul o e cel care se aude mai închis)

Aceste reguli presupun că locul accentului e deja știut. Din păcate nu cred că există vreo metodă generală care să furnizeze informația referitoare la silaba accentuată dintr-un cuvânt și în consecință cuvintele trebuie învățate cu accentul corect, care poate fi găsit ușor în dicționare online. Cred că ajută mult și dacă ascultați vorbindu-se bulgărește (de exemplu la posturi de radio) sau dacă ascultați muzică; multe cuvinte vor rămâne în memorie cu accentul corect, cel puțin în cazul meu funcționează. De asemenea, puteți încerca și site-uri ca Forvo, unde nativii înregistrează pronunția multor cuvinte.

În privința consoanelor, în primul rând trebuie menționate două sunete care se scriu cu combinații de câte două litere, anume дж (ge și gi din română) și дз (nu are corespondent în română; este z-ul din italiană, ca în zero).

16 consoane formează perechi de tip consoană sonoră –  consoană surdă. Într-o pereche de acest fel sunetul se formează la fel, diferența este că în cazul consoanei sonore corzile vocale vibrează. Cele opt perechi sunt:

  • п – б
  • т – д
  • к – г
  • ф – в
  • с – з
  • ш – ж
  • ц – дз
  • ч – дж

Este important de știut că există situații în care în locul unei consoane sonore se pronunță perechea sa surdă. Una din situații este atunci când consoana sonoră se află la sfârșitul cuvântului.

дробът [ dro-băt ] = plămânul; дроб [ drop ] = plămân

градове [ gra-do-ve ] = orașe; град [ grat ] = oraș

врагът [ vra-găt ] = dușmanul; враг [ vrac ] = dușman

кафяви [ că-fia-vi ] = cafenii; кафяв [ că-fiaf ] = cafeniu

празът [ pra-zăt ] = prazul; праз [ pras ] = praz

таралежите [ tă-ră-le-ji-te ] = aricii; таралеж [ tă-ră-leș ] = arici

O altă situație este când în cadrul cuvântului o consoană surdă și una sonoră sunt adiacente, chiar dacă nu sunt din aceeași pereche. În acest caz grupul de consoane astfel format va fi de tipul consoanei din urmă. Dacă aceasta este sonoră, atunci consoana surdă dinaintea ei se pronunță ca perechea ei sonoră. Dacă este surdă, consoana sonoră dinaintea ei va fi înlocuită în pronunție de perechea ei surdă.

приказка [ pri-kăs-kă ] = poveste; grupul зк se pronunță sk, nu zk

отбор [ od-bor ] = echipă; grupul тб se pronunță db, nu tb

сбор [ zbor ] = total; grupul сб se pronunță zb, nu sb

градче [ grăt-ce ] = orășel; grupul дч se pronunță tce, nu dce

лодка [ lot-că ] = barcă; grupul дк se pronunță tc, nu dc

тежко [ teș-co ] = greu; grupul жк se pronunță șc, nu jc

безплатен [ bes-pla-ten ] = gratuit; grupul зп se pronunță sp, nu зп

всеки [ fse-ki ] = fiecare; grupul вс se pronunță fs, nu vs

дъжд [ dășt ] = ploaie; aici au loc chiar două modificări; pe de o parte д final se pronunță t, apoi din moment ce aceasta este o consoană surdă, în locul literei ж dinaintea ei se pronunță perechea ei surdă ș.

Regula se aplică și când grupul de consoane e format din ultima literă a unui cuvânt și prima literă a cuvântului următor.

без смисъл [ bes smi-săl ] = fără sens; з din без se pronunță s, nu z

Există totuși o excepție. Deși consoana в este sonoră, consoanele surde care apar înaintea ei își păstrează tipul.

кралство [ kral-stvo ] = regat; grupul тв rămâne tv

тиква [ tik-vă ] = dovleac; grupul кв rămâne cv

În final ar mai fi de spus câte ceva despre litera ч. Atunci când este urmată de o consoană sau când este la finalul cuvântului se pronunță ca un ci scurt (ca în cuvântul românesc maci), care nu formează singur o silabă.

точка [ toci-că ] = punct

играч [ ig-raci ] = jucător

Alfabetul

Se poate spune că introducerea a fost făcută în pagina explicativă, așa că o să încep cu prezentarea alfabetului, din moment ce este primul aspect legat de limba bulgară care poate pune probleme unui român.

Sistemul de scriere care stă la baza alfabetului bulgar este cel chirilic, ca și în cazul altor limbi slave (de exemplu rusa, ucraineana, sârba etc) și nu numai (mongola și multe limbi din partea asiatică a fostei Uniuni Sovietice). Marea majoritate a literelor au același rol, restul fiind adaptări ce țin seama de particularitățile limbilor respective.

Alfabetul bulgar are 30 de litere iar varianta de tipar arată după cum urmează:

А, а = a

Б, б = b

В, в = v

Г, г = g

Д, д = d

Е, е = e

Ж, ж = j

З, з = z

И, и = i

Й, й = i în diftongi, ca în cuvintele românești „crai”, „tei”, „oi”, „iepure” etc; nu se aplică și pentru diftongii „ia” și „iu”, pentru care există litere dedicate (я, respectiv ю)

К, к = c (dar nu și în ce sau ci)

Л, л = l

М, м = m

Н, н = n

О, о = o

П, п = p

Р, р = r

С, с = s

Т, т = t

У, у = u

Ф, ф = f

Х, х = h

Ц, ц = ț

Ч, ч = ce, ci

Ш, ш = ș

Щ, щ = șt

Ъ, ъ = ă

Ь, ь = nu are un sunet asociat; este folosit înainte de о și combinația se citește io

Ю, ю = iu

Я, я = ia

Spre deosebire de alfabetul latin, literele mici arată la fel ca cele mari, cu câteva excepții. Nu la fel stau lucrurile cu celelalte două variante ale alfabetului, cea cursivă (italic) și cea de mână, care vor fi prezentate mai târziu.

În final mai trebuie menționată litera ѝ, care se citește tot i. Este dativul scurt pentru ea și se scrie așa ca să fie diferențiată de и simplu, care înseamnă și.