Articolul substantivelor masculine la singular

Spre deosebire de celelalte două genuri, substantivele masculine au două forme de articol. Când substantivul are rol de subiect, nume predicativ sau apoziție în cadrul propoziției se folosește forma completă (пълен член) iar în rest se folosește forma incompletă (непълен член). Ambele forme presupun adăugarea unor anumite terminații la sfârșitul substantivului.

Detalii despre cele două grupe de substantive vor urma mai jos. Totuși e bine de știut și că, în caz de incertitudine, formele de articol pot fi găsite în dicționare. De exemplu, definiția unui substantiv masculin (мъж = bărbat) în Onlinerechnik, dicționarul pe care îl folosesc cel mai des, începe cu linia următoare:

мъжът, мъжамн. мъжем.

Primele două forme reprezintă perechea completă / incompletă a articolului. Următoarea este pluralul (prescurtarea мн. vine de la множествено число, adică numărul plural), iar în final este informația despre genul substantivului: м., de la мъжки род (genul masculin).

Cele mai multe substantive primesc terminația -ът pentru forma completă și  pentru forma incompletă. De exemplu:

човек (om) -> човекът / човека

живот (viață) -> животът / живота

Substantivele ce prezintă sufixul -зъм (similar cu sufixul -sm din neologismele din limba română) pierd vocala ъ când primesc articol.

оптимизъм (optimism) -> оптимизмът / оптимизма

ентусиазъм (entuziasm) -> ентусиазмът / ентусиазма

Când substantivul la forma nearticulată este monosilabic, de cele mai multe ori accentul din forma articulată cade pe ultima silabă, cea cu particula. Aici trebuie reținut că, deși а final din forma incompletă are accent, se pronunță totuși ъ.

мъж (bărbat) -> мъжът [ mă-jă] / мъжа [ mă-jă ]

град (oraș) -> градът gră-dă] / града [ gră-dă ]

Tot în cazul substantivelor monosilabice se mai poate întâmpla ca я să se transforme în e când substantivul primește articol:

сняг (zăpadă) -> снегът / снега

свят (lume) -> светът / света

Cealaltă pereche de terminații, care se aplică pentru restul substantivelor, este -ят /  (forma completă / forma incompletă). Substantivele din această categorie sunt cele care la forma nearticulată au terminațiile , -тел și -ар.

край (sfârșit) -> краят / края

герой (erou) -> героят / героя

Terminațiile -тел și -ар sunt mai speciale, pentru că există și substantive de acest tip care primesc articolul din prima categorie (-ът / ), anume cele în care cele două terminații nu sunt sufixe. Dacă terminațiile sunt sufixe (și în acest caz de multe ori e vorba de substantive ce definesc persoane sau meserii), atunci articolul va fi din a doua categorie (-ят / ).

учител (profesor) -> учителят / учителя

лекар (doctor) -> лекарят / лекаря

dar

хотел (hotel) -> хотелът / хотела

куфар (ladă) -> куфарът / куфара

În final mai trebuie menționate și zece substantive care primesc articolul -ят /  fără vreo regulă anume, doar datorită faptului că așa s-a păstrat din vechime. Acestea sunt:

ден (zi) -> денят / деня

зет (ginere) – зетят / зетя

кон (cal) – конят / коня

крал (rege) – кралят / краля

лакът (cot) – лакътят лакътя

нокът (unghie) – нокътят / нокътя

огън (foc) – огънят / огъня

път (drum) – пътят / пътя

сън (vis) – сънят / съня

цар (rege) – царят / царя

De ce nu este leva substantiv feminin

10lv_2008_f10lv_2008_b

 (sursa imaginilor: Gallery of Bulgarian paper money)

Toată lumea știe care este moneda națională a Bulgariei, mai ales de când țara vecină a devenit o destinație tot mai frecventă pentru vacanțe. Ce se știe mai puțin e că numele ei nu este chiar лева   și mai ales că nu este un substantiv feminin, deși în limba română așa sună.

Numele corect la singular este лев  . Se pronunță [lef], nu [lev], deoarece conform regulilor enumerate aici, din moment ce в   este o consoană sonoră la final de cuvânt, în locul ei se pronunță perechea ei surdă.

Atunci de ce se întâlnește atât de des forma лева? Răspunsul este simplu, este vorba despre pluralul numeric. Ca recapitulare, după numerale și câteva cuvinte ce exprimă o cantitate – толкова   (atâți, atâția), колко   (câți) și няколко   (câțiva) – substantivele masculine prezintă o altă formă de plural decât cea obișnuită, care presupune adăugarea terminației   sau  . În cazul lui лев  , această formă este лева  .

20lv_2007_f20lv_2007_b

 (sursa imaginilor: Gallery of Bulgarian paper money)

Se poate spune că ar fi mai corect ca în română să se folosească masculinul lev pentru singular (așa cum se scrie, pentru că regulile de pronunție din bulgară nu sunt foarte cunoscute) și levi pentru plural.

Cât despre pluralul obișnuit, ținând cont de faptul că лев   este substantiv masculin monosilabic, terminația care se adaugă este -ове  : левове  .

Ar mai fi de adăugat că лев   este o formă arhaică a cuvântului actual лъв  , care înseamnă… leu. Nu am găsit încă explicații, dar e posibil ca numele să vină, ca și în cazul leului nostru, de la o monedă olandeză (leeuwendaalder, adică talerul-leu). Talerul cu pricina avea gravat un leu pe revers și vreme de câteva sute de ani a circulat prin Europa și chiar mai departe, din moment ce până și cuvântul dolar vine de la taler.

Kavărma de pui

Пилешка кавърма

Кавърма este un fel de mâncare în compoziția căruia intră de obicei carne, legume și condimente și care se fierbe înăbușit mai mult timp. De altfel, numele sugerează ingredientul de bază și modul de preparare, deoarece provine din cuvântul turc kavurma care înseamnă carne fiartă înăbușit.

Rețeta următoare este cu carne de pui, așa că se numește пилешка кавърма . Cum spuneam, în bulgară se formează des adjective pornind de la numele ingredientului principal dintr-un amestec și în acest caz adjectivul este пилешка . Vine de la пиле , care înseamnă pui.

Ingrediente:

Пилешко месо  (carne de pui): 1kg.

Гъби (ciuperci): 300 gr.

Лук  (ceapă): 2 buc.

Червени чушки  (ardei capia): 2 buc.

Зелени чушки  (ardei verzi): 2 buc

Праз (praz):  1 buc.

Доматен сок  (suc de roșii): 400 gr.

Морков  (morcov): 1 buc.

Целина  (țelină): 1 buc. mică

Бяло вино  (vin alb): 150 ml.

Чубрица  (cimbru)

Магданоз  (pătrunjel)

Сол  (sare)

Черен пипер  (piper)

Дафинов лист  (frunză de dafin): 1-2 buc.

Олио  (ulei): câteva linguri

Ceapa se taie mărunt și se prăjește în ulei câteva minute. Carnea de pui (de preferință dezosată) se taie în bucăți mici, se pune peste ceapă și se lasă pe foc vreo 5 – 10 minute, amestecând din când în când.

Ardeii și prazul se taie felii, morcovul și țelina se taie cubulețe și toate se adaugă peste amestecul de carne și ceapă. Se mai lasă pe foc vreo 10 minute, apoi se adaugă condimentele, ciupercile tăiate felii și vinul. După ce se mai amestecă o vreme se adaugă și sucul de roșii, apoi se pune toată compoziția într-un гювеч , se așează estetic frunzele de dafin deasupra, se acoperă cu capacul și se pune la cuptor.

În гювеч mâncarea iese cu atât mai gustoasă cu cât fierbe mai mult, așa că se lasă minim o oră. Eu o țin cel puțin trei, așa că încep treaba cât mai de dimineață posibil ca să nu flămânzesc prea mult după prânz pe lângă cuptor. Ideea e să scadă cât mai mult, ceea ce se întâmplă foarte lent în vase de acest tip.

Пилешка кавърма

În imagine se poate vedea că de data asta nu a scăzut de tot, dar e foarte bună și cu sos mai mult. Dacă nu vă place să fie sosul prea lichid, acesta se poate îngroșa cu metoda clasică, adăugându-se un amestec de puțină făină cu apă.

Un alt fel de ghiveci

Гювеч

Foarte des bulgarii preferă sa gătească felurile de mâncare tradiționale în vase de lut termorezistente numite гювеч. Asemănarea cu un cuvânt din limba română (ghiveci) este mai mult decât evidentă. Originea ambelor cuvinte trebuie căutată în turcă (güveç).

Tot ca la noi, гювеч mai poate însemna și un fel de mâncare din mai multe legume. Are însă și un sens care aici nu se regăsește: denumește un amestec de roșii, ardei și alte legume, care se conservă și care se folosește ulterior la gătit. Totuși sensul de glastră cu care mai e folosit la noi nu îl are. Acesteia i se spune саксия, cuvânt provenit tot din turcă (saksı) și cu ocazia aceasta am aflat că pe aceeași filieră a ajuns și la noi un regionalism: sacsie.

Un гювеч este de obicei de marimea unei cratițe obișnuite, dar poate fi și mai mic, cât pentru o porție. În acest caz se folosește un diminutiv – гювече – cuvânt a cărui terminație indică faptul că și-a schimbat genul: acum este neutru.

Gătitul în vase de lut nu se întâlnește numai în bucătăria bulgărească, așa că asemenea vase se găsesc și pe la noi în hypermarketuri și nu numai. Avantajul folosirii lor este faptul că mâncărurile ies mai gustoase, pentru că aromele ingredientelor se păstrează mai bine când fierb înăbușit. Trebuie ținut însă cont de un amănunt important, vasele de acest tip nu se împacă deloc cu diferențele bruște de temperatură. De aceea nu se pun niciodată direct pe flacără și nici în cuptorul fierbinte. Se pun numai în cuptorul rece, ca să se încălzească treptat, altfel pot apărea crăpături.

O denumire mai completă este глинен гювеч. Adjectivul глинен provine de la substantivul глина, care înseamnă lut. În bulgară există multe situații în care se formează adjective pornind de la substantive și una din ele este când e vorba de materialul din care e confecționat un anume lucru. O altă situație este când e vorba de un ingredient principal dintr-un amestec și se întâlnește în numele felurilor de mâncare. De exemplu пилешка кавърма, o tocană ce se face în гювеч, a cărei rețetă va fi aici în viitor. În acest caz adjectivul este пилешка și vine de la пиле, care înseamnă pui.

Articolul

Probabil ați observat deja că atunci când se vorbește bulgară, foarte des se aud cuvinte ce se termină cu sunete ca –ăt, –ătă, –ta, –to sau –ite. Responsabil de această avalanșă este articolul hotărât (определителен член).

Îl voi numi simplu articol în continuare, deoarece existența articolului nehotărât (неопределителен член) în bulgară este încă disputată. Chiar dacă se folosesc înaintea substantivelor forme ale numeralului unu pentru cele trei genuri (един, една, едно la singular și едни la plural), nu s-a căzut deocamdată de acord dacă acestea sunt forme nehotărâte.

Ca și în limba română, precum și în alte câteva limbi ce fac parte din uniunea lingvistică balcanică amintită aici (albaneză și macedoneană), articolul în bulgară este o particulă ce se atașează la sfârșitul cuvintelor. Particula respectivă diferă în funcție de genul și numărul cuvântului articulat.

În cazul genului masculin articolul diferă și în funcție de categoria gramaticală în care se încadrează cuvântul respectiv: arată într-un fel pentru substantive și în alt fel pentru restul părților de vorbire care acceptă articol, printre care se numără adjectivele, pronumele posesive și numeralele ordinale.

Cuvintele de gen masculin mai au o particularitate: la singular articolul are două forme, una numită completă (пълен член) și una incompletă (непълен член). Prima se folosește când cuvântul este subiect în cadrul propoziției, cealaltă când nu e.

Pentru moment, până să intru în detalii cu privire la formele articolului în funcție de gen și număr, ar mai fi ceva de spus legat de topică. Am mai scris că în bulgară locul adjectivului este înaintea substantivului. Dacă se vrea ca un grup adjectiv – substantiv să aibă articol, acesta se aplică adjectivului. Iar dacă grupului i se mai atașează și un pronume posesiv, acesta se pune tot la început și articolul îi va fi aplicat doar lui.

Albă ca Zăpada

Deși e deja ianuarie, ninsorile se lasă încă așteptate, așa că ne consolăm cu o salată a cărei denumire aduce vorba de zăpadă: Снежанка, adică numele pe care îl dau bulgarii Albei ca Zăpada.

Ingredientul principal este iaurtul. Bulgarii îl denumesc cu o expresie (кисело мляко), care literal înseamnă lapte acru.

Ne trebuie următoarele:

Снежанка

Кисело мляко (iaurt):  cam 1kg. (sau 500 gr., dacă e deja scurs)

Кисели краставички (castraveți murați): 250 gr.

Чесън (usturoi): 2 căței

Орехови ядки (miez de nucă): 50 gr.

Зехтин / олио (ulei de măsline / ulei): 3 linguri

Копър (mărar): câteva fire

Сол (sare)

E bine ca iaurtul să nu fie prea lichid, așa că trebuie să fie lăsat la scurs printr-un tifon sau o sită deasă timp de 10 – 12 ore.

Castraveții se taie cubulețe și eventual se storc, ca să mai iasă apa din ei. Usturoiul și mărarul se taie mărunt, la fel și miezul de nucă. Acesta din urmă poate fi și măcinat, eu îl prefer totuși în bucăți mici, că i se simte mai bine gustul. Se pun toate ingredientele de mai sus într-un bol, se mai adaugă uleiul și niște sare, după gust, apoi se amestecă bine și se lasă la frigider cel puțin o oră. După aceea se poate servi în diverse forme – eventual cu ajutorul unui clește pentru înghețată – și se poate decora cu foi de salată, nuci, măsline, mărar sau pătrunjel.

Снежанка

Снежанка este similară mai cunoscutului tzatziki grecesc. De fapt salate asemănătoare se întâlnesc în toată regiunea balcanică, precum și în Turcia și chiar mai departe, spre est. Acest lucru e valabil și pentru o versiune mai lichidă, ca o supă, consumată tot rece (uneori chiar cu bucăți de gheață în ea) care în Bulgaria poartă numele de таратор și care va fi și aici în viitor.

De Anul Nou…

…bulgarii își urează de regulă Щастлива Нова година  sau Честита Нова година . Ambele înseamnă An Nou fericit.

Se mai spune și за много години , ceea ce înseamnă pentru mulți ani și este echivalentul urării noastre de la mulți ani. Totuși, din câte am înțeles, bulgarii nu o folosesc decât de Anul Nou. Pentru celelalte ocazii la care noi folosim la mulți ani ei își urează tot fericire: честит рожден ден (zi de naștere fericită) sau честит имен ден (onomastică fericită).

Щастлива Нова година!

Miș-maș

Deși миш-маш este un fel de mâncare clasic în bucătăria tradițională bulgară, numele lui își are originea în limba germană, în care Mischmasch înseamnă amestec de diverse elemente. Cuvântul a fost preluat de mai multe limbi, inclusiv româna, care a găsit de cuviință să îi adauge încă un sens, mai puțin onorabil: pe lângă amestec, mișmașul este și o înșelătorie. Bulgarii au preferat să boteze cu el o mâncare.

Ingredientele de bază (cam pentru patru porții) sunt:

mish-mash1

Чушки (ardei – de preferință capia): 7 – 8 buc.

Домати (roșii): 4 buc.

Лук (ceapă): 1 buc.

Яйца (ouă): 6 – 8 buc.

Сирене (brânză): 200 gr.

Магданоз (pătrunjel)

Олио (ulei)

Сол (sare)

Черен пипер (piper)

În primul rând se pun ardeii la copt. Pe măsură ce se coc se scot într-un vas și se presară sare peste ei, apoi vasul se acoperă. În acest fel ardeii vor putea fi curățați mai ușor de pielițe.

Între timp ne putem ocupa de roșii. Se recomandă să fie decojite în prealabil și există o metodă pentru a ușura procesul cu pricina. Se pune apă la fiert, iar roșiile se crestează în formă de cruce la capătul diametral opus celui cu codița. Când apa începe să fiarbă se ia de pe foc, se pun roșiile în ea și se lasă puțin, până plesnește coaja. După aceea se scot și se pun în apă rece pentru a se decoji mai comod.

Roșiile se taie cubulețe, iar ceapa se taie mărunt (eventual mai mărunt decât îmi iese mie). După ce s-au mai răcit puțin ardeii, se decojesc și se taie în bucățele mici. Acum deja avem pregătite ingredientele principale, așa că putem trece la treabă.

Pentru început, ceapa se prăjește câteva minute în puțin ulei încins.

mish-mash2

Se adaugă ardeii copți și se amestecă din când în când, timp de vreo zece minute.

mish-mash3

Se adaugă roșiile și se amestecă continuu până când zeama scade. Culoarea din imagine este cam portocalie deoarece iarna roșiile adevărate nu există – și din păcate nici vara nu se găsesc mereu.

mish-mash4

Se adaugă ouăle bătute în prealabil și se amestecă până când se încheagă. Apoi se presară brânza fărâmițată și se mai amestecă timp de câteva minute până se topește. Se mai adaugă sare și piper după gust.

mish-mash6

Se presară pătrunjel tocat și se servește cald.

mish-mash7

În final, câte ceva despre piper. În bulgară se spune черен пипер (piper negru), pentru că пипер simplu înseamnă ardei. Dacă ardeiul e roșu, i se zice червен пипер (червен înseamnă roșu) iar ardeiului iute i se zice лют пипер. În lista de ingrediente am folosit sinonimul чушка, un cuvânt ce există regional și la noi, doar cu sensul de ardei iute (ciușcă).

Și atenție la pronunția cuvântului яйца (ouă). Se știe deja că litera й (i scurt) are rolul de a crea un diftong sau triftong cu vocala sau vocalele precedente, așa că se pronunță în două silabe: iai-ța. Accentul este pe ultima silabă.

Добър апетит!

Primii pași în bucătăria bulgărească

Primul contact cu bucătăria tradițională bulgărească l-am avut acum un an și ceva în Bansko. Experiența a fost minunată din toate punctele de vedere, atât al savorii mâncărurilor și băuturilor, cât și al aspectului rustic al restaurantelor.  La acest ultim detaliu a contribuit și faptul că, fiind miez de iarnă, focul ardea permanent în vatră și pe el chiar se preparau sub ochii noștri diverse bunătăți.

După alte câteva vizite în Bulgaria m-am decis să aflu mai multe despre bucătăria bulgărească și să încerc să prepar acasă feluri tradiționale. În categoria inaugurată de acest articol veți găsi rețetele lor, precum și alte informații despre ce și cum mănâncă vecinii de la sud de Dunăre.

Bucătăria bulgărească are un caracter variat. Diversitatea se datorează poziției geografice, ce asigură o climă favorabilă cultivării unui număr mare de legume, fructe și ierburi aromate, modului de viață al bulgarilor, cât și istoriei îndelungate a regiunii. Fiind o bucătărie balcanică, a primit multe influențe grecești și turcești și o mare parte din feluri se găsesc și în alte țări vecine, inclusiv la noi.

La baza mâncărurilor stau legumele. Fie proaspete, sub formă de salate, fie preparate în diverse moduri, legumele nu pot lipsi. Des întâlnite sunt ciorbele (diferența față de ale noastre este că nu se acresc cu borș) și tocanele, bucăți de carne și legume fierte înăbușit la foc mic în vase de lut numite гювеч (ghiveciul nostru), la care se adaugă diverse condimente și ierburi.

Lactatele sunt un alt ingredient principal, în special brânza și iaurtul. Bulgarii consumă cantități impresionante de iaurt și există teorii că de acest fapt se leagă longevitatea lor. De altfel, una din bacteriile folosite la producerea iaurtului se numește Lactobacillus bulgaricus. Dintre lactate am ocolit mereu iaurtul, smântâna și laptele, însă cum omul se schimbă în timp, în explorarea bucătăriei bulgărești aș putea face o excepție în ce le privește pe primele două.

În afară de tocane, carnea se prepară și sub formă de grătar (скара), frigărui (шишчета) sau tocată și modelată în forme – cum ar fi кюфтета (chiftele) sau кебабчета (mai lungi, cam ca micii) – precum și în diverse specialități. Cea mai obișnuită carne este cea de porc, dar se consumă și pui, pește sau vită, iar primăvara mult miel.

Bulgaria este o țară a tradițiilor și există mâncăruri și aranjamente care se pregătesc la anumite ocazii sau sărbători religioase, inclusiv pâini care se modelează în diverse forme.

În ce privește băuturile alcoolice, există ракия, rachiul distilat din diverse fructe și chiar și din trandafiri, lichioruri cu aromă de anason (мастика), precum și o mare varietate de vinuri de calitate.

Despre deserturi încă nu știu mare lucru, din moment ce nu sunt amator de dulciuri, dar în timp vor fi și ele explorate.

Ar mai fi de spus că un ingredient des întâlnit îl constituie ardeii copți, pe care îi ador dintotdeauna. Sunt prezenți și în prima rețetă, ce va fi aici în curând.

Весела Коледа!

După cum probabil ați ghicit, în titlu este una din urările pe care și le fac bulgarii de Crăciun. Cuvântul Коледа înseamnă Crăciun, iar весела nu are nevoie de nicio traducere.

Коледа este numele popular al sărbătorii și, ca și la noi, acest cuvânt a dat și numele personajului aducător de cadouri: Дядо Коледа (Моș Crăciun). Altfel, numele oficial, religios al sărbătorii este Рождество Христово (Nașterea lui Hristos).

koledaEtimologia cuvântului Коледа este controversată, dar merită menționat că printre speculații figurează și cea care indică o origine latină (calendae), cum are și colinda noastră.

În afară de Весела Коледа se mai poate spune și Честита Коледа, , corespondenta literală a urării noastre Crăciun fericit.

Evident că acestor două variante de bază li se mai pot adăuga și urări mai generale, printre cuvintele uzuale numărându-se щастие (fericire), здраве (sănătate) și късмет (noroc).

Весела Коледа!