Arhive categorie: Limba bulgară

Părțile de vorbire

Primul articol legat de gramatică este o enumerare pe scurt a părților de vorbire (части на речта). Sunt zece părți de vorbire în limba bulgară și în mare sunt aceleași ca și în română.

Substantivul se numește съществително име, sau mai pe scurt съществително. Име înseamnă nume și încă alte două părți de vorbire conțin în denumirea lor acest cuvânt: adjectivul și numeralul.

Cuvântul съществително – care este de fapt un adjectiv de genul neutru, pentru că име este substantiv neutru – este înrudit cu verbul съществувам, care înseamnă a exista. Așadar, numele substantivului în bulgară sugerează că definește ceva ce există.

Substantivul în limba bulgară are ca și în română trei genuri (destul de ușor de identificat), număr și articol hotărât. În ceea ce privește cazurile, lucrurile sunt simple deoarece nu există declinări, deci nu trebuie învățate terminații pentru fiecare caz (excepție face doar vocativul). Acuzativul, genitivul și dativul se formează cu prepoziții urmate de forma cu articol hotărât a substantivului.

Adjectivul se numește прилагателно име, sau mai pe scurt прилагателно. Locul lui este înaintea substantivului și se acordă în gen și număr cu acesta. Are și articol hotărât, care i se aplică numai lui, nu și substantivului (de exemplu: хубава жена = femeie frumoasă, dar femeia frumoasă se zice хубавата жена).

Adjectivul mai are și cele trei grade de comparație prezente și în română.

Verbul (глагол) prezintă cea mai mare provocare datorită aspectului (вид). Practic aproape orice verb prezintă două forme, свършен вид și несвършен вид. Cele două forme sunt verbe de sine stătătoare, ce pot fi din grupe de conjugare diferite. Forma свършен (cuvânt înrudit cu al nostru sfârșit) implică faptul că acțiunea este finalizată, pe când несвършен sugerează faptul că acțiunea nu s-a terminat, sau este repetitivă. Evident, aceste definiții sunt generale, problema este mult mai profundă și probabil va dura mult timp până să „simt” când să folosesc o formă sau pe cealaltă.

Pronumele (местоимение) are, ca și în română, mai multe categorii (personal, posesiv, demonstrativ etc). Pentru câteva din aceste categorii există câte două forme, lungă și scurtă.

Toate categoriile se pot învăța ușor, una singură necesită mai multă atenție, anume pronumele reflexiv. Acesta identifică un obiect care aparține subiectului sau care este în legătură cu subiectul. Ca exemplu pentru primul caz, dacă se vrea să se spună că subiectul citește o carte care aparține cuiva, se folosește pronumele posesiv pentru toate persoanele diferite de cea proprie. Pentru aceasta din urmă se folosește pronumele reflexiv, care are aceeași formă pentru toate persoanele.

Аз чета книгата ти. Аз чета книгата ѝ. Аз чета книгата им.
Eu citesc cartea ta. Eu citesc cartea ei. Eu citesc cartea lor.

dar

Аз чета книгата си. Ти четеш книгата си. Тя чете книгата си.
Eu citesc cartea mea. Tu citești cartea ta. Ea citește cartea ei.

Numeralul se numește числително име, число însemnând număr. Poate fi cardinal sau ordinal. Ambele categorii pot avea articol hotărât, iar cele ordinale pot avea și gen.

Cele enumerate mai sus sunt părțile de vorbire flexibile (изменяеми), deci care își pot schimba forma în context.

Părțile de vorbire neflexibile (неизменяеми) sunt în număr de cinci: adverbul (наречие), conjuncția (съюз), prepoziția (предлог), interjecția (междуметие) și particula (частица). Doar cea din urmă nu are corespondent exact în română; numele ei este un diminutiv de la част (care se știe încă de la începutul articolului că înseamnă parte) și în această categorie intră particulele folosite în diverse forme gramaticale (ще pentru viitor, да pentru conjunctiv, по- pentru comparativ, най- pentru superlativ) sau cele ce pot modifica înțelesul expresiilor sau propozițiilor: да (da), не (nu), дано (sper că), уж (cică), ли (particulă folosită în întrebări, ca un fel de oare) și așa mai departe.

„Лека нощ, деца!”

După atâta teorie și atâtea detalii tehnice este momentul pentru ceva practic, anume traducerea unei mostre de text. Scopul este de a oferi o imagine generală asupra structurii frazei în bulgară și de a examina sensul fiecărui cuvânt, fără a intra în prea multe amănunte în afară de câteva elemente de bază.

Textul ales este legat de o emblemă a anilor ’80, sunt sigur că majoritatea celor ce au copilărit în sudul țării în acea perioadă își amintesc măcar melodia, dacă nu și cuvintele, așa stâlcite cum le rețineam la vremea respectivă fără să înțelegem mare lucru. Este vorba de  genericul emisiunii de zece minute care se difuza înainte de știrile de la ora 8 seara, intitulată Лека нощ, деца (noapte bună, copii).

Pe de altă parte cred că textele pentru copii sunt foarte potrivite pentru cei ce sunt la începutul învățării unei limbi străine, deoarece nu au cuvinte sau structuri complicate. Din fericire, pentru limba bulgară există cel puțin un site cu o mulțime de astfel de texte, de fapt cărți întregi care au chiar și imaginile originale: Моята библиотека. Am găsit acolo până și cartea care mi-a plăcut cel mai mult în copilărie, „Fridolin” de Franz Caspar, ca și altele ce-l au în centru pe vestitul Незнайкo (cunoscut la noi ca Habarnam).

Аз съм Сънчо, ида от горица
Да ви кажа: “Лека нощ, дечица”
Че е тъмно вече вън
Време е за сън,
Време е за сън.

Спят цветя, поля, гори, тревички,
Легнаха в гнездата всички птички,
Спят градчета и селца
Лека нощ, деца!
Лека нощ, деца!

Cuvânt cu cuvânt, semnificațiile sunt următoarele:

Аз = eu.

Съм = sunt (persoana întâi singular de la a fi). Merită menționat faptul că în bulgară nu există infinitiv; persoana întâi singular este și cea pe care o găsiți în dicționar când căutați un verb.

Сънчо este un nume propriu, este personajul din generic care trimite animalele la culcare. Poate fi considerat un echivalent al lui Moș Ene de la noi, făcând abstracție de diferența considerabilă de vârstă dintre ei.

Așadar аз съм Сънчо înseamnă eu sunt Săncio. Ca și în cazul limbii române, ordinea cuvintelor în propoziție este flexibilă și pronumele personal poate lipsi, deoarece se poate deduce din forma verbului. Totuși, dacă pronumele lipsește verbul nu stă la început și atunci în cazul de față s-ar spune: Сънчо съм.

Ида = vin (persoana întâi singular de la a veni).

Отde la, din.

Горица = diminutiv de la гора, care înseamnă pădure. Mai înseamnă și munte în unele dialecte, de unde și numele statului Muntenegru (Черна гора).

În ceea ce privește cuvântul да, în afară că înseamnă ca și la noi afirmativul da, este și corespondentul particulei din ceea ce la noi se numește modul conjunctiv al verbului.

Ви este dativul lui вие (voi), deci înseamnă .

Кажа = spun, zic.

Лека = ușoară, femininul de la лек.

Нощ = noapte. De obicei substantivele feminine se termină în vocală, dar există și excepții, cum e și cea de față. Лека нощ este urarea de noapte bună. Se poate observa că în bulgară adjectivul stă în fața substantivului.

Дечица =  diminutiv de la деца, care înseamnă copii.

Че = , dar poate însemna și deoarece, fiindcă.

Е = e, este.

Тъмно = întuneric.

Вече = deja.

Вън = afară.

Време înseamnă, după cum se poate intui ușor, vreme, timp.

За = pentru. Mai înseamnă și despre, dar nu și în cazul de față.

Сън = somn, dar și vis.

Спят este verbul a dormi la persoana a treia plural, deci înseamnă dorm. Terminația indică întotdeauna această persoană la prezent.

Цветя = flori (plural de la цвете).

Поля = câmpii (plural de la поле).

Гори îl puteți deduce de mai sus, este pluralul de la гора.

Тревички este pluralul de la diminutivul pentru iarbă (тревичка).

Легнаха este persoana a treia plural de la timpul trecut al verbului легна. Verbul înseamnă a se așeza în general, dar și a se culca.

В = în, la.

Гнездата = cuiburile. După prepoziții se folosește forma articulată. Forma nearticulată ar fi гнезда, care este pluralul de la гнездо.

Всички = toți, toate.

Птички = pluralul de la птичка, diminutivul de la птица (pasăre).

Градчета = pluralul de la градче, care este diminutivul de la град (oraș).

Селца = pluralul de la селце, care e un sat mai mic, un cătun.

Așadar, o traducere neadaptată ar suna cam așa:

Eu sunt Săncio, vin din pădurice
Să vă spun noapte bună, copilași
Pentru că e deja întuneric afară
E timpul pentru somn.

Florile, câmpiile, pădurile și ierburile dorm
S-au culcat și păsărelele în cuiburi
Dorm orășele și cătune
Noapte bună, copii!

Se poate observa că în general structura frazei este foarte asemănătoare cu cea din română. Pe măsura ce avansați în studiu o să observați multe alte similitudini. Ca fapt divers, există și o teorie în acest sens dar asta contează mai puțin. Cel mai plăcut este când le descoperiți singuri. Oricum ar fi, asemănările sunt de un mare ajutor și dacă țineți seama și de procentajul ridicat de cuvinte de origine slavă din vocabularul limbii române, deja se poate spune că veți întâmpina mai puține piedici decât vă așteptați.

Cum tastăm în bulgară

Fie că vreți să căutați cuvinte în dicționarele online, să trimiteți exerciții pe site-uri cu cursuri de limba bulgară sau pur și simplu să exersați scrierea, apare nevoia de a introduce caracterele chirilice de la tastatură.

Există tastaturi virtuale online, ca de exemplu aceasta, dar în afară de cazurile în care aveți nevoie doar de câteva cuvinte (și repede), sau când folosiți un calculator oarecare, unde nu aveți permisiunea de a instala orice, nu cred că reprezintă o soluție serioasă.

Cel mai bine e să folosiți tastatura. Din secțiunea dedicată configurărilor de regiune ale sistemului de operare pe care îl folosiți se pot adăuga diverse tipuri de tastaturi bulgare, însă acestea au așezări diferite ale literelor. Pentru o mai mare ușurință e important ca tipul ales să fie fonetic, adică cele mai multe litere să poată fi obținute apăsând tasta care corespunde sunetului respectiv în alfabetul latin (de exemplu să obții д când apeși d, з când apeși z, ф când apeși f și așa mai departe). Din fericire în ziua de azi acest lucru e posibil în orice sistem de operare.

Există două tipuri de tastaturi fonetice bulgare: nouă (new phonetic) și tradițională (traditional phonetic). Diferă doar prin șapte taste, așa că nu se poate spune că una e mai bună ca cealaltă, pur și simplu e o chestiune de obișnuință. Poate cea tradițională e mai comodă în privința literelor ш și щ, care sunt una lângă alta. Eu totuși m-am obișnuit cu cea nouă, pentru că pe ea o folosesc de când am început să învăț bulgara.

Tastele care diferă sunt:

Tasta standard New phonetic Traditional phonetic
` ю ч
q ч я
w ш в
[ я ш
\ ь ю
x ж ь
v в ж

Cinci litere care desemnează sunete pentru care nu există corespondent în alfabetul latin se obțin la fel în ambele variante fonetice:

Tasta standard Litera obținută
y ъ
j й
] щ
c ц
ALT (dreapta) + i ѝ

Restul literelor se obțin apăsând corespondentul lor din alfabetul latin.

Fiecare sistem de operare are modul lui specific prin care se pot adăuga tastaturi pentru diverse limbi. Configurațiile respective nu sunt greu de găsit așa că nu cred că veți întâmpina dificultăți. Mai jos aveți câteva exemple.

În Linux sunt disponibile trei tastaturi bulgărești: Bulgarian (este varianta greu de folosit, cu literele amestecate), Bulgarian (new phonetic) și Bulgarian (traditional phonetic). Cel puțin așa este în Linux Mint, pe care îl folosesc eu, dar ar trebui să fie la fel în orice altă distribuție bazată pe Debian.

Linux Mint

În Mac OS X – cel puțin în versiunea Mountain Lion – există numai tastatura fonetică tradițională, este cea numită Bulgarian – Phonetic în imaginea de mai jos.

Mac OS X Mountain Lion

În Windows 7 cele două versiuni de tastatură fonetică se numesc Bulgarian (Phonetic Traditional) și Bulgarian (Phonetic).

Windows 7

Iată și cum sunt detaliate cele două tastaturi virtuale în Windows 7:

Windows 7 - New Phonetic

Windows 7 - Phonetic Traditional

În Windows XP nu există niciuna din cele două variante fonetice, însă se poate instala ușor versiunea nouă. Se descarcă acest fișier, care este o arhivă self-extract. După ce se lansează, conținutul arhivei se va decomprima într-un folder temporar.

BG_Phonetic.exe

Se apasă Setup, tastatura este instalată în câteva secunde…

BG_Phonetic.exe

…și deja o puteți vedea în lista de tastaturi bulgare disponibile.

Windows XP - New Phonetic

Detaliile cu privire la instalarea în Windows XP au fost preluate de la http://www.metodii.com/bg_phon2.html.

Pentru mai mare accesibilitate probabil veți dori să puteți tasta în bulgară și de pe telefon. Pentru Android e puțin mai dificil, din câte am văzut trebuie instalată o aplicație dedicată; se pare că există destule pe Google Play, însă nu am testat vreuna. În iOS e mult mai simplu, suportul pentru adăugare de limbi suplimentare este deja în sistem.

iOS

Aici la urma urmei nu mai contează dacă tastatura este fonetică sau nu, câtă vreme ea este afișată cu literele pe ea.

iOS

Exemplele au fost date cu titlu informativ, cel mai sigur este să încercați singuri să găsiți ce tastaturi asigură sistemul de operare pe care îl folosiți și să descoperiți care din ele vi se potrivește cel mai bine.

Pronunția

Cunoașterea alfabetului bulgar este un pas mare în direcția unei pronunții corecte, însă pentru o cât mai mare apropiere de pronunția nativă trebuie să se țină seama de anumite particularități.

În primul rând se poate observa că se aud mai mulți de ă decât apare litera ъ în text. Aceasta se întâmplă din cauză că atunci când litera а este într-o silabă neaccentuată, aceasta se pronunță mai închis, aproape ca ă.

маса [ ma-să ] = masă

масата [ ma-să-tă ] = masa

Există și situații în care a se pronunță ă chiar dacă este într-o silabă accentuată și anume atunci când silaba respectivă este ultima, deoarece regula spune că litera ъ nu poate fi ultima literă dintr-un cuvânt și atunci este înlocuită în scris de a.

чета [ ce-tă ] = eu citesc

града [ gră-dă ] = oraș (la acuzativ, genitiv și dativ)

Într-o relație aproximativ asemănătoare se află și literele о și у. În silabele neaccentuate o se aude ca un fel de u, dar nu exact la fel, trebuie să se înțeleagă că e vorba de un o.

метрото [ me-tro-to ] = metroul (ultimul o e cel care se aude mai închis)

Aceste reguli presupun că locul accentului e deja știut. Din păcate nu cred că există vreo metodă generală care să furnizeze informația referitoare la silaba accentuată dintr-un cuvânt și în consecință cuvintele trebuie învățate cu accentul corect, care poate fi găsit ușor în dicționare online. Cred că ajută mult și dacă ascultați vorbindu-se bulgărește (de exemplu la posturi de radio) sau dacă ascultați muzică; multe cuvinte vor rămâne în memorie cu accentul corect, cel puțin în cazul meu funcționează. De asemenea, puteți încerca și site-uri ca Forvo, unde nativii înregistrează pronunția multor cuvinte.

În privința consoanelor, în primul rând trebuie menționate două sunete care se scriu cu combinații de câte două litere, anume дж (ge și gi din română) și дз (nu are corespondent în română; este z-ul din italiană, ca în zero).

16 consoane formează perechi de tip consoană sonoră –  consoană surdă. Într-o pereche de acest fel sunetul se formează la fel, diferența este că în cazul consoanei sonore corzile vocale vibrează. Cele opt perechi sunt:

  • п – б
  • т – д
  • к – г
  • ф – в
  • с – з
  • ш – ж
  • ц – дз
  • ч – дж

Este important de știut că există situații în care în locul unei consoane sonore se pronunță perechea sa surdă. Una din situații este atunci când consoana sonoră se află la sfârșitul cuvântului.

дробът [ dro-băt ] = plămânul; дроб [ drop ] = plămân

градове [ gra-do-ve ] = orașe; град [ grat ] = oraș

врагът [ vra-găt ] = dușmanul; враг [ vrac ] = dușman

кафяви [ că-fia-vi ] = cafenii; кафяв [ că-fiaf ] = cafeniu

празът [ pra-zăt ] = prazul; праз [ pras ] = praz

таралежите [ tă-ră-le-ji-te ] = aricii; таралеж [ tă-ră-leș ] = arici

O altă situație este când în cadrul cuvântului o consoană surdă și una sonoră sunt adiacente, chiar dacă nu sunt din aceeași pereche. În acest caz grupul de consoane astfel format va fi de tipul consoanei din urmă. Dacă aceasta este sonoră, atunci consoana surdă dinaintea ei se pronunță ca perechea ei sonoră. Dacă este surdă, consoana sonoră dinaintea ei va fi înlocuită în pronunție de perechea ei surdă.

приказка [ pri-kăs-kă ] = poveste; grupul зк se pronunță sk, nu zk

отбор [ od-bor ] = echipă; grupul тб se pronunță db, nu tb

сбор [ zbor ] = total; grupul сб se pronunță zb, nu sb

градче [ grăt-ce ] = orășel; grupul дч se pronunță tce, nu dce

лодка [ lot-că ] = barcă; grupul дк se pronunță tc, nu dc

тежко [ teș-co ] = greu; grupul жк se pronunță șc, nu jc

безплатен [ bes-pla-ten ] = gratuit; grupul зп se pronunță sp, nu зп

всеки [ fse-ki ] = fiecare; grupul вс se pronunță fs, nu vs

дъжд [ dășt ] = ploaie; aici au loc chiar două modificări; pe de o parte д final se pronunță t, apoi din moment ce aceasta este o consoană surdă, în locul literei ж dinaintea ei se pronunță perechea ei surdă ș.

Regula se aplică și când grupul de consoane e format din ultima literă a unui cuvânt și prima literă a cuvântului următor.

без смисъл [ bes smi-săl ] = fără sens; з din без se pronunță s, nu z

Există totuși o excepție. Deși consoana в este sonoră, consoanele surde care apar înaintea ei își păstrează tipul.

кралство [ kral-stvo ] = regat; grupul тв rămâne tv

тиква [ tik-vă ] = dovleac; grupul кв rămâne cv

În final ar mai fi de spus câte ceva despre litera ч. Atunci când este urmată de o consoană sau când este la finalul cuvântului se pronunță ca un ci scurt (ca în cuvântul românesc maci), care nu formează singur o silabă.

точка [ toci-că ] = punct

играч [ ig-raci ] = jucător

Alfabetul

Se poate spune că introducerea a fost făcută în pagina explicativă, așa că o să încep cu prezentarea alfabetului, din moment ce este primul aspect legat de limba bulgară care poate pune probleme unui român.

Sistemul de scriere care stă la baza alfabetului bulgar este cel chirilic, ca și în cazul altor limbi slave (de exemplu rusa, ucraineana, sârba etc) și nu numai (mongola și multe limbi din partea asiatică a fostei Uniuni Sovietice). Marea majoritate a literelor au același rol, restul fiind adaptări ce țin seama de particularitățile limbilor respective.

Alfabetul bulgar are 30 de litere iar varianta de tipar arată după cum urmează:

А, а = a

Б, б = b

В, в = v

Г, г = g

Д, д = d

Е, е = e

Ж, ж = j

З, з = z

И, и = i

Й, й = i în diftongi, ca în cuvintele românești „crai”, „tei”, „oi”, „iepure” etc; nu se aplică și pentru diftongii „ia” și „iu”, pentru care există litere dedicate (я, respectiv ю)

К, к = c (dar nu și în ce sau ci)

Л, л = l

М, м = m

Н, н = n

О, о = o

П, п = p

Р, р = r

С, с = s

Т, т = t

У, у = u

Ф, ф = f

Х, х = h

Ц, ц = ț

Ч, ч = ce, ci

Ш, ш = ș

Щ, щ = șt

Ъ, ъ = ă

Ь, ь = nu are un sunet asociat; este folosit înainte de о și combinația se citește io

Ю, ю = iu

Я, я = ia

Spre deosebire de alfabetul latin, literele mici arată la fel ca cele mari, cu câteva excepții. Nu la fel stau lucrurile cu celelalte două variante ale alfabetului, cea cursivă (italic) și cea de mână, care vor fi prezentate mai târziu.

În final mai trebuie menționată litera ѝ, care se citește tot i. Este dativul scurt pentru ea și se scrie așa ca să fie diferențiată de и simplu, care înseamnă și.