Arhive categorie: Amestecate

Interviu pentru Podul Prieteniei

Vladimir Mitev este un jurnalist bulgar din Ruse și realizatorul blogul Podul Prieteniei, în care descrie aspecte legate de “duo-ul România – Bulgaria”, cum îl numește el. Cunoscător al limbii române, participă neobosit la diverse evenimente culturale legate de relațiile dintre țările noastre și scrie despre ele în ambele limbi. De curând a dorit să afle răspunsuri la câteva întrebări legate de atracția mea pentru Bulgaria și astfel s-a născut un mic interviu.
Versiunea în bulgară, în traducerea lui Vladimir, se află aici.

Mihai Bătrânu în faţa unui billboard care promovează concertul grupurilor de rock din Sofia (foto: Mihai Bătrânu)

Fondatorul blogului românesc “Bulgarikon” despre cultura și limba bulgară a acordat acest interviu blogului ”Podul Prieteniei”

Mihai Bătrânu este fondatorul blogului ”Bulgarikon”, prin care încearcă să-și ajute concetățenii să cunoască Bulgaria, împlinindu-și totodată și propria sa curiozitate cu privire la ţara vecină. IT-istul în vârstă de 41 de ani s-a născut și locuiește în Bucureşti. Și-a înființat blogul în vara anului 2013. Interesul lui pentru Bulgaria este unul vechi. Ca mulţi alți români, a urmărit programele Televiziunii Naționale Bulgare în copilărie și și-a însușit diverse cuvinte și propoziții din limba bulgară. După mulți ani, într-o călătorie la Bansko, Mihai descoperă că înțelege multe cuvinte bulgărești și decide să înceapă să învețe cât mai bine bulgara. Programatorul călătorește deseori ca turist – nu doar în Bulgaria, ci și în lume. Îi place să gătească şi să cunoască diverse culturi prin hrana și limba lor. Ascultă muzică rock și învață să cânte la chitară bass. Este căsătorit și are un copil.

Domnule Bătrânu, dvs. aţi fost prezent la marele concert din Sofia al formaţiilor rock bulgăreşti din sfârşitul anilor `80 şi începutul anilor `90. Aceste formaţii – precum Reviu, Control, Hipodil, Generaţia Nouă, au fost odată reprezentanţii curentului cultural al tinerilor şi au avut mare influenţa în cursul anilor. Ceea ce impresionează este că dvs. v-aţi îndrăgostit cu muzica lor, fiind un român. Aţi avut pasiune pentru limba bulgară şi cultura bulgărească care v-a dus la o apropiere cu bulgarii de invidiat. Dar să începem cu concertul. Ce impresii aţi avut de la concertul din Sofia? Cum veţi descrie muzica ascultată acolo în faţa cititorii din România, care habar n-au despre formaţiile acestelea, dacă vă doriţi să-le atrageţi la pasiunea sa?

Am descoperit cele patru formații – și nu numai pe ele – căutând în primul rând muzică din genuri cât mai apropiate de ce ascult eu în general. Ce au ele în comun e faptul că și-au început cariera la sfârșitul epocii comuniste, deci acum vreo 30 de ani și, după cum spuneai, au avut o influență imensă în rândurile publicului și a altor trupe care le-au urmat. Practic au făcut primii pași în genurile respective în Bulgaria (new wave, cold wave și punk rock, pe alocuri cu motive tradiționale) și perioada pe care au prins-o a fost plină de energii creatoare, datorită libertății câștigate după căderea comunismului.

Acest gen de concert nu a fost o noutate, au mai fost ediții în care au cântat cel puțin trei trupe din cele menționate, împreună cu altele, însă nu cred că a fost vreunul în care au fost toate patru. Au participat și foști membri marcanți, ca de exemplu Kolio de la Kontrol sau Milena Slavova, fostă componentă de bază la Reviu care apoi a urmat o carieră solo pe care o apreciez foarte mult. Până și cei de la Hipodil au prezentat pe scenă membrii din primele formule ale trupei.

Cum arată Sofia pentru un cetăţean al Bucureştiului?

La Sofia am fost deocamdată doar de două ori, dar mă voi mai duce, pentru că vizitele au fost scurte și nu am apucat să văd prea multe. Primul lucru care mi-a plăcut a fost că nu este atât de aglomerată ca Bucureștiul, care a ajuns să fie sufocat. De asemenea, tot ca o comparație cu Bucureștiul, unde mai tot ce construiește e în avantajul autovehiculelor, există zone pietonale întinse în centru. Lucrul acesta l-am observat și în alte orașe din Bulgaria. Alt plus, există metrou de la aeroport până în oraș. Bucureștiul mai are de așteptat ani buni până să aibă și el așa ceva.

Mi-a plăcut și că are munte în imediata apropiere și am în plan să ajung pe Vitoșa în viitor.

Probabil cititorii români şi bulgari ar dori să ştie cum s-a născut şi cum s-a dezvoltat pasiunea dvs. despre limba bulgară şi chestiile bulgăreşti. În ţările noastre de regulă oameni se deschid spre occident, spre lumea largă, dar spre regiunea noastră deschiderea deseori e limitată din cauze diferite: precum prejudecăţi istorice, sens de superioritate şi egoism naţional, lipsa de curiozitate şi implicare. Care e povestea iubirii voastre către lucrurile de la sudul Dunării?

Primele contacte cu Bulgaria au fost în perioada copilăriei, în anii ‘80, prin intermediul televiziunii bulgare, care deși venea tot dintr-o țară din blocul comunist, avea o deschidere incredibilă în comparație cu a noastră. Probabil nici nu era greu, având în vedere că la noi se emitea câteva ore pe seară și mai tot era despre Ceaușescu, dar important e că aveam o alternativă la care altfel nici nu visam, din moment ce, dacă țin bine minte, la voi erau două canale care emiteau toată ziua. Faptul era cunoscut în mod sigur și în Bulgaria, din moment ce la ambasadă era afișat programul săptămânal, tradus (țin mine că tata trecea pe acolo și îl aducea acasă copiat). Circulau și o mulțime de glume pe tema asta. Îmi amintesc și acum de un desen al caricaturistului dizident Mihai Stănescu, care din păcate a decedat recent, în care era intervievat directorul televiziunii bulgare pe la începutul anului 1990. Întrebat fiind „Și, în încheiere, ce ați dori să transmiteți telespectatorilor români?”, acesta răspunde „Am dori să le transmitem campionatul mondial de fotbal”.

Așadar, ca toată lumea din sudul României, mă uitam zilnic „la bulgari”, cum se zicea pe atunci și în tot acest timp am învățat alfabetul chirilic, apoi multe cuvinte. Nu știu cum le înțelegeam, că nu mă ajuta nimeni, pur și simplu când ești copil acumulezi mult mai ușor din context. După 1990 contactul s-a pierdut, televiziunea prin cablu nu a inclus posturi bulgare – situația asta continuă până în ziua de azi, din păcate – așa că n-am realizat că totul a rămas undeva într-un cotlon al memoriei până în ianuarie 2012, când am ajuns prima oară în Bulgaria, la Bansko. Acolo am văzut că pot citi tot și chiar înțelege multe cuvinte scrise. În afară de asta, experiența a fost în întregime un succes, mai ales datorită faptului că am avut primul contact cu bucătăria bulgară, în restaurantele tradiționale din Bansko. Așa că m-am hotărât să învăț bulgara, ceea ce am și făcut imediat după ce m-am întors. După o vreme am realizat că experiența nu e completă dacă nu explorez și alte laturi ale culturii bulgare, în consecință am început să caut informații și despre muzică, gastronomie, istorie, geografie… și așa am ajuns să îmi placă toată această aventură și să doresc să merg tot mai departe.

Presupun că în cadrul căutările dvs. – în spaţiul real sau în spaţiul virtual, legate de Bulgaria, inevitabil faceţi comparaţii cu viaţa şi realităţile româneşti. La ce gânduri v-a dus cunoaşterea ţării vecine de sud? În ce măsură vă asumaţi rolul unui pod al prieteniei omenesc şi cetăţenesc între ţările noastre?

Cred că suntem destul de asemănători, din moment ce suntem vecini și am evoluat împreună în decursul istoriei, însă din păcate nu știm prea multe unii despre ceilalți. Nu m-am gândit serios să îmi asum vreun rol, nu am atâta influență, sper doar că tot mai mulți români vor deveni interesați de Bulgaria și vor explora diverse aspecte legate de ea. Și dacă vor avea întrebări, să afle răspunsuri pe Bulgarikon.

Dvs. faceţi şi singurul blog bulgăresc în limba română de care știu în acest moment – Bulgarikon, unde împărtăşiţi descoperirile legate de gramatica limbii bulgare şi bucătăria bulgărească. Merită notat că dvs. scrieţi precizări foarte detaliate despre limba bulgară, din care şi bulgarii ar putea avea ceva de învăţat. Totodată, dvs. aveţi hobby să gătiţi acasă mâncări bulgăreşti în felul în care ei se gătesc în Bulgaria, inclusiv cu ingrediente cât mai originale. Cum aţi ajuns la ideea despre blogul ”Bulgarikon”? Ce aţi realizat deocamdată cu el? Şi ce planuri aveţi despre viitorul lui?

Ideea mi-a venit după ce m-am hotărât să încep să învăț limba bulgară și, căutând resurse, am descoperit că nu exista nimic de genul respectiv în România. L-am inaugurat în vara lui 2013, intenția de bază fiind să găsesc și alți pasionați de bulgară, ca să ne ajutăm reciproc, ceea ce încă nu s-a întâmplat. Dar asta contează mai puțin și nu o să renunț, chiar dacă scriu mai rar în comparație cu perioada de început. Important e că există oameni care găsesc în site informații utile, aflu asta din mesaje primite de la ei, dintre care cel mai interesant a fost de la un domn care s-a apucat să învețe bulgară la 72 de ani, explicând foarte frumos cauza: „eu înțeleg asta ca pe o formă de respect, ca pe o dovadă de simpatie pe care o datorez fraților noștri de dincolo de Dunăre când le vizitez țara”. Sunt și eu întru totul de acord cu această explicație în ce mă privește.

Așadar, faptul că site-ul e de ajutor altora e un motiv în plus să merg mai departe. Pe de altă parte, îmi e de ajutor și mie, pentru că e un loc în care sintetizez tot felul de informații legate de gramatică pe care le pot revedea ori de câte ori am nevoie de împrospătare a memoriei.

M-am gândit mult dacă să existe în articole transliterații ale cuvintelor bulgărești în alfabetul latin. Ar putea fi utile la început, dar am observat că mai târziu ar încurca procesul, pentru că involuntar nu mai are loc efortul de a citi caracterele chirilice. Spun asta din proprie experiență. Multă vreme am avut probleme cu cititul literelor cursive sau de mână ale alfabetului chirilic și o ocazie de a exersa era să citesc dintr-un ghid de conversație în care textele în bulgară erau scrise cu varianta cursivă, urmată de versiunea în caractere latine. Rezultatul era că, fără să vreau, îmi fugea imediat privirea pe varianta transliterată.

Însă doar cu litere chirilice site-ul nu era deloc prietenos cu vizitatorii care vroiau să afle câte ceva despre Bulgaria – de exemplu rețete de mâncare sau cuvinte și expresii uzuale – dar nu erau interesați să știe alfabetul. Pentru aceștia am găsit o cale de mijloc, am pus transliterare (inclusiv cu accente, pentru o conformitate cât mai mare) dar nu vizibilă pe loc, ci într-o casetă ce apare la mouse over pe o iconiță. Totuși în articolele legate strict de gramatică am lăsat ca la început, fără nicio transliterare.

Pentru viitor mi-aș propune să scriu mai mult și despre alte subiecte, nu doar despre gramatică. De exemplu, nu am tratat până acum nimic legat de geografie sau de împărțirea teritorială, lucruri ce pot fi utile pentru călătorii. În plus, mi-ar plăcea să prezint și tot felul de curiozități și descoperiri personale – de exemplu, recent am găsit din întâmplare regulile după care se compun în prezent abrevierile de pe plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor. Multe din ele nu sunt chiar atât de intuitive cum ne-am aștepta.

Sunteţi un om care iubeşte călătoriile şi Bulgaria este una dintre destinaţiile dvs. Ce descoperiri ar putea face un român în Bulgaria în sens turistic? Adică, ce recomandaţi concetăţenilor dumneavoastră care au interes să exploreze vecina de sud?

În primul rând bucătăria, care e fantastică. Este foarte asemănătoare cu a noastră, fiind tot balcanică, și chiar dacă există diferențe de preparare, până și cei mai conservatori dintre români pot găsi mâncăruri similare cu ale noastre, care să le placă. Ce îmi mai place mult este aspectul tradițional al restaurantelor, care se manifestă și în modul de preparare al mâncărurilor – se folosesc tot felul de vase de ceramică și lut, din care mi-am cumpărat și eu pentru acasă și parte din ele le-am prezentat pe site – sau există vetre și grătare pe care se coc la vedere tot felul de bunătăți. Îmi mai place și faptul că se folosesc multe plante aromatice și condimente, de unele din ele nici nu știam că există. De exemplu, de cimbrișor am aflat întrebându-mă ce înseamnă „mașterka” pe care o tot întâlneam în rețetele bulgărești.

Recomandări speciale nu mă pricep să fac, pot doar să menționez site-ul Dianorei, care e o sursă bună de inspirație pentru călătorii. În rest, Bulgaria oferă atâta varietate încât oricine poate găsi ceva interesant acolo. Iubitorii de istorie pot vedea vestigii și monumente din trecutul îndelungat al țării, cei care sunt interesați de tradiții pot să participe la diverse sărbători și festivaluri locale, amatorii de plimbări în natură pot vizita rezervații sau să urce pe munți, cine iubește marea poate să ia la rând localitățile de pe coasta Mării Negre…

Acest interviu reprezintă şi un fel de înfrăţire între blogurile noastre – ”Bulgarikon” şi ”Podul Prieteniei”, fiind publicat la ambele site-uri. Veţi putea conclude interviul cu un mesaj motivaţional despre relaţiile între români şi bulgari la un nivel pur omenesc? Cum vedeţi contactele româno-bulgare şi ce viitor vor avea ele? Dvs. ce mai visaţi să faceţi cu privire la Bulgaria şi bulgari?

Mesajul e foarte simplu: suntem vecini, trăim la doi pași, ar fi păcat să nu încercăm să ne cunoaștem mai bine, mai ales că nu suntem atât de diferiți. Ne leagă mai multe lucruri decât credem și primul din ele este limba. Există nenumărate elemente comune în limbile noastre care abia așteaptă să fie descoperite. Iar faptul că facem parte de peste zece ani din aceeași entitate, Uniunea Europeană, e și mai util, mai ales în ce privește călătoriile dintr-o parte în cealaltă.

Cât despre mine, aș vrea să ajung odată să vorbesc fluent bulgara – în timp real încă nu merge prea bine – și să continui să scriu articole pe site, eventual să reușesc să creez și diverse instrumente care să îi ajute pe cei ce vor să învețe, de exemplu aplicații pe telefonul mobil. De asemenea, să continui vizitele și să explorez cât mai multe regiuni ale țării.

Și să văd într-o zi Bulgaria și de pe vârful Musala, de la 2,925 m.

Descoperire de sezon

Zilele trecute am aflat că există și în limba bulgară cuvântul крачун , care nu are nicio legătură cu sărbătoarea Crăciunului, despre care știm deja că în bulgară poartă numele Коледа . Originea acestui крачун este cuvântul крак  (picior) și înseamnă picior lung – sau piciorong, că tot avem și noi un cuvânt corespunzător.

În plus, poate fi folosit și pentru a desemna o persoană foarte înaltă. De altfel, în literatura clasică bulgară există un personaj cu acest nume ce apare în povestirile în versuri pentru copii ale poetului Димитър Подвързачов , apărute în perioada interbelică, cum ar fi de exemplu „Приключенията на Крачун и Малчо в София (Aventurile lui Krăciun și Malcio în Sofia). Textul ei poate fi găsit aici, împreună cu ilustrațiile din prima ediție.

Cele două personaje principale sunt Крачун și Малчо , doi polițiști ghinioniști din Sofia care intră în tot felul de încurcături. Primul e înalt și slab, iar cel de-al doilea scund și îndesat. Numele celui din urmă vine chiar de la cuvântul малък (mic, scund). Și în ziua de azi se folosește expresia Крачун и Малчо pentru doi oameni foarte diferiți din punct de vedere fizic, care sunt văzuți des împreună.

Cuvinte și expresii uzuale în limba bulgară

Cel mai comun cuvânt de salut în limba bulgară este здравей , căruia îi corespunde și o formă de plural, atunci când vă adresați mai multor persoane: здравейте . De asemenea, există și o formă mai familiară: здрасти . Toate trei sunt de fapt urări de sănătate, din moment ce au la bază cuvântul здраве (sănătate), care a ajuns și pe la noi în cuvinte ca zdravăn sau… năzdrăvan.

Dacă vreți să folosiți saluturi bazate pe momente ale zilei, acestea sunt:

Добро утро. Bună dimineața.

Добър ден. Bună ziua.

Добър вечер. Bună seara.

… iar urarea de noapte bună este лека нощ , care literal înseamnă noapte ușoară. Celor care au urmărit intensiv televiziunea bulgară în vremea regimului comunist sigur le va suna cunoscută această urare, de la titlul emisiunii de seară pentru copii Лека нощ, деца! (Noapte bună, copii!).

Ca și în română, se mai poate întreba pur și simplu:

Как си? Ce faci? (literal: Cum ești?)

iar un răspuns posibil este:

Добре съм. Sunt bine.

Dacă atunci când ajungeți undeva vi se adresează cineva cu добре дошли , înseamnă că tocmai v-au spus bine ați venit.

Când vă interesează numele cuiva, puteți întreba:

Как се казваш? Cum te cheamă?

Dacă cei întrebați sunteți chiar voi, răspunsul e:

Казвам се… Mă cheamă…

sau

Аз съм… Eu sunt …

și puteți adăuga un politicos приятно ми е да се запознаем (încântat/ă să facem cunoștință). Sau pur și simplu приятно ми е , care literal înseamnă îmi place, îmi face plăcere.

Când vreți să mulțumiți, spuneți благодаря (sau благодаря много , care înseamnă mulțumesc mult). Ca și în română, în mod familiar se poate folosi și franțuzescul мерси   (mersi). Răspunsul (cu plăcere) este моля , care înseamnă de fapt te / vă rog. Cât despre scuze, acestea se cer spunând извинете (scuzați-mă).

Când vă luați la revedere de la cineva, spuneți довиждане . Se poate spune și чао (ciao), mai informal – luat din italiană, evident. Există și corespondentul lui adio, spus cuiva pe care îl veți revedea după multă vreme sau deloc, acesta este сбогом .

Și încă ceva legat de o urare de sănătate. Atunci când ciocniți un pahar cu o băutură alcoolică, spuneți наздраве . Același lucru îl puteți spune și când strănută cineva.

Dacă sunteți luați drept bulgari și vi se vorbește numai în bulgară, puteți scăpa cu не разбирам български (nu înțeleg bulgară).

Desigur, lista poate continua, așa că dacă mai vreți să aflați și alte cuvinte și expresii de bază, puteți lăsa întrebări în zona de comentarii a articolului de față.

În final câteva cuvinte despre urarea добър вечер (bună seara), care ascunde o ciudățenie. Pasionații de gramatică vor sesiza pe loc un dezacord: добър este adjectivul bun, la masculin, pe când substantivul вечер (seară) este feminin, semn că în trecutul îndepărtat cuvântul вечер a fost masculin și și-a schimbat genul pe parcurs. Urarea, însă, a rămas la fel.

Forvo

Pentru o cât mai bună înțelegere a regulilor de pronunție dintr-o limbă străină trebuie să o auzim vorbită cât mai des. De fapt nu numai de reguli e vorba, ci și de particularitățile de pronunție care există în alte limbi. Unele sunete se pronunță mai deschis sau mai închis față de cum le pronunțăm noi, iar altele nu există în română (de exemplu, în cazul bulgarei, consoana л nu se pronunță ca l-ul de la noi, ci mai moale). Orice ajută în acest sens: emisiuni de radio sau televiziune, texte din cântece, ascultat prieteni nativi și așa mai departe. Dar ce facem când vrem să știm cum se pronunță un anume cuvânt și nu avem pe cine întreba? În mod sigur nu putem asculta la radio ore în șir, sperând că îl vom auzi la un moment dat. În acest caz găsim ajutor în site-urile care furnizează înregistrări de cuvinte din diverse limbi făcute de utilizatorii nativi, dintre care cel mai mare (conform spuselor lor) este Forvo.

Forvo.com

Forvo este un site realizat de o companie din Spania. A apărut în 2008 și de atunci a ajuns să conțină pronunțiile a peste trei milioane de cuvinte din 325 de limbi.

Înregistrările sunt furnizate de utilizatorii site-ului și sunt revizuite de o echipă de editori voluntari. Utilizatorii pot să le și voteze favorabil sau nefavorabil, pentru a se asigura o mai bună calitate a conținutului site-ului.

Căutarea se desfășoară în mod simplu. După introducerea cuvântului căutat se afișează rezultatele grupate pe limbă, în caz că respectivul cuvânt există în acea formă în mai multe limbi. De exemplu, iată rezultatele obținute în urma căutării cuvântului ден (zi):

Pronunții ден(captură de aici)

Limbile în care există cuvântul căutat sunt ordonate în funcție de numărul de înregistrări existente. În cazul de față, în bulgară există cele mai multe, așa că înregistrările ei sunt deja vizibile. Se poate observa că există înregistrări și pentru expresii uzuale ce conțin cuvântul respectiv, nu numai pentru cuvântul de sine stătător: добър ден (bună ziua), рожден ден (zi de naștere), Честит Рожден Ден (urarea de la mulți ani pentru ziua de naștere), ден до пладне (pentru scurtă vreme, puțin) și ясно като бял ден (literal clar ca ziua albă, deci similar cu al nostru clar ca bună ziua).

Pentru a asculta înregistrările, se dă click pe câte unul din rezultatele obținute și astfel se încarcă o pagină nouă cu înregistrările respective. Pentru fiecare din ele sunt afișate numele de utilizator al celui care a făcut înregistrarea și numărul de voturi primite. Sunt posibile diverse acțiuni, cum ar fi evaluarea înregistrării (vot pozitiv sau negativ), marcare ca favorit, descărcare pe calculatorul propriu a fișierului audio, precum și răspândire a înregistrării pe diverse rețele sociale.

Pronunții Честит Рожден Ден(captură de aici)

Ce e interesant e că utilizatorii au posibilitatea de a-și stoca în profil și localitatea, plasând un marker pe o hartă. În acest fel se poate observa dacă există un accent specific regiunii unde locuiesc, comparând cu înregistrările aceluiași cuvânt făcute de utilizatori din alte zone. Sub lista de înregistrări este afișată harta respectivă cu localitățile utilizatorilor marcate. Click pe fiecare localitate face vizibilă informația despre cine a realizat înregistrarea respectivă.

Hartă pronunții(captură de aici)

Interfața site-ului este disponibilă în mai multe limbi, printre care și româna și bulgara. Versiunile acestea pot fi accesate la http://ro.forvo.com/, respectiv http://bg.forvo.com/.

Pentru căutare nu trebuie autentificare. Aceasta este necesară doar în cazul în care vreți să evaluați traduceri, să descărcați fișiere audio și mai ales dacă vreți să încărcați înregistrări proprii. Conform clasamentului de aici, limba română se află în categoria de pe locul 3 (mai mult de 10 000 de înregistrări), așa că, dacă doriți, puteți da oricând o mână de ajutor.

 

Pădurea nebună

În ultima săptămână, atenția s-a concentrat asupra campioanei Bulgariei la fotbal, Лудогорец Разград , care a reușit să supere o parte din microbiștii de pe la noi. Să vedem ce vrea să spună numele acestei echipe și ce legătură există cu România, mai precis cu un anumit județ.

În primul rând trebuie spus câte ceva despre sufixul -ец . Acesta se referă în general la naționalitate sau la locuitorii unui oraș sau ai unei regiuni.

румънец (român)

американец (american)

белгиец (belgian)

венецианец (venețian)

андалусец (andaluz)

Sufixul respectiv mai poate defini și oameni cu o anumită caracteristică. Unele din aceste cuvinte au ajuns și în română.

търговец (negustor, în română devenind târgoveț, cu sensul de locuitor al unui oraș)

вдовец (văduv)

убиец (ucigaș)

крадец (hoț)

Revenind la echipa cu pricina, numele ei este legat de o regiune numită Лудогорие . Aceasta este de fapt un platou din nord-estul Bulgariei, cam sub județul Călărași, dar mai jos, nu începe chiar de la Dunăre. Numele regiunii este un calc după Deliorman, cuvânt turcesc care înseamnă pădure nebună și pe care noi am preferat să îl păstrăm ușor modificat în numele județului Teleorman.
Apus în Ludogorie

 (sursa imaginii: „Залез над южното Лудогорие”, Izvora (Own work) [Public domain], via Wikimedia Commons)

Numele regiunii a fost chiar Делиорман până în 1942, când a fost schimbat în Полесие , care însă nu a reușit să se impună. În 1950 s-a adoptat numele actual, ce vine de la traducerea din turcă a lui Deliorman: луда гора . Луда este femininul de la adjectivul луд (nebun, cuvânt ce stă la baza unui cuvânt ajuns și în română, zălud/ă), iar гора înseamnă pădure. Și încă ceva: deși nu am vorbit încă despre adjectiv, se poate vedea deja că în bulgară locul acestuia este înaintea substantivului.

De ce nu este leva substantiv feminin

10lv_2008_f10lv_2008_b

 (sursa imaginilor: Gallery of Bulgarian paper money)

Toată lumea știe care este moneda națională a Bulgariei, mai ales de când țara vecină a devenit o destinație tot mai frecventă pentru vacanțe. Ce se știe mai puțin e că numele ei nu este chiar лева   și mai ales că nu este un substantiv feminin, deși în limba română așa sună.

Numele corect la singular este лев  . Se pronunță [lef], nu [lev], deoarece conform regulilor enumerate aici, din moment ce в   este o consoană sonoră la final de cuvânt, în locul ei se pronunță perechea ei surdă.

Atunci de ce se întâlnește atât de des forma лева? Răspunsul este simplu, este vorba despre pluralul numeric. Ca recapitulare, după numerale și câteva cuvinte ce exprimă o cantitate – толкова   (atâți, atâția), колко   (câți) și няколко   (câțiva) – substantivele masculine prezintă o altă formă de plural decât cea obișnuită, care presupune adăugarea terminației   sau  . În cazul lui лев  , această formă este лева  .

20lv_2007_f20lv_2007_b

 (sursa imaginilor: Gallery of Bulgarian paper money)

Se poate spune că ar fi mai corect ca în română să se folosească masculinul lev pentru singular (așa cum se scrie, pentru că regulile de pronunție din bulgară nu sunt foarte cunoscute) și levi pentru plural.

Cât despre pluralul obișnuit, ținând cont de faptul că лев   este substantiv masculin monosilabic, terminația care se adaugă este -ове  : левове  .

Ar mai fi de adăugat că лев   este o formă arhaică a cuvântului actual лъв  , care înseamnă… leu. Nu am găsit încă explicații, dar e posibil ca numele să vină, ca și în cazul leului nostru, de la o monedă olandeză (leeuwendaalder, adică talerul-leu). Talerul cu pricina avea gravat un leu pe revers și vreme de câteva sute de ani a circulat prin Europa și chiar mai departe, din moment ce până și cuvântul dolar vine de la taler.

De Anul Nou…

…bulgarii își urează de regulă Щастлива Нова година  sau Честита Нова година . Ambele înseamnă An Nou fericit.

Se mai spune și за много години , ceea ce înseamnă pentru mulți ani și este echivalentul urării noastre de la mulți ani. Totuși, din câte am înțeles, bulgarii nu o folosesc decât de Anul Nou. Pentru celelalte ocazii la care noi folosim la mulți ani ei își urează tot fericire: честит рожден ден (zi de naștere fericită) sau честит имен ден (onomastică fericită).

Щастлива Нова година!

Весела Коледа!

După cum probabil ați ghicit, în titlu este una din urările pe care și le fac bulgarii de Crăciun. Cuvântul Коледа înseamnă Crăciun, iar весела nu are nevoie de nicio traducere.

Коледа este numele popular al sărbătorii și, ca și la noi, acest cuvânt a dat și numele personajului aducător de cadouri: Дядо Коледа (Моș Crăciun). Altfel, numele oficial, religios al sărbătorii este Рождество Христово (Nașterea lui Hristos).

koledaEtimologia cuvântului Коледа este controversată, dar merită menționat că printre speculații figurează și cea care indică o origine latină (calendae), cum are și colinda noastră.

În afară de Весела Коледа se mai poate spune și Честита Коледа, , corespondenta literală a urării noastre Crăciun fericit.

Evident că acestor două variante de bază li se mai pot adăuga și urări mai generale, printre cuvintele uzuale numărându-se щастие (fericire), здраве (sănătate) și късмет (noroc).

Весела Коледа!