Arhive autor: Mihai

Conjugarea verbului

În primul rând trebuie menționat faptul că în bulgară nu există modul infinitiv. Forma care identifică un verb (deci cea pe care o găsiți în dicționar) este cea de la persoana I singular, timpul prezent.

Sunt trei grupe de conjugare ale verbului în limba bulgară, identificate prin terminația de la forma menționată mai sus. Totuși uneori această informație nu este suficientă, deoarece primele două conjugări împart aceleași terminații. În aceste cazuri, diferența o face particula ce se adaugă la rădăcina verbului pentru conjugare.

Pentru conjugarea întâi, forma de dicționar (deci cea de la persoana I singular, prezent) are terminația sau, în timp ce particula ce se adaugă la rădăcină este .  Conjugarea a doua prezintă terminația sau , iar pentru conjugare se folosește particula . Lucrurile stau mai simplu cu conjugarea a treia, pentru care există doar o terminație () și nu există nicio particulă care să se intercaleze între rădăcină și terminațiile specifice fiecărei persoane (se va vedea că, pentru verbele din această grupă, rădăcina va conține mereu la final un sau ).

Conjugarea întâi

Schema conjugării este următoarea:

Singular Plural
Persoana I -а / -я -ем
Persoana a II-a -еш -ете
Persoana a III-a -ат / -ят

Pentru verbele cu terminația , exemplele clasice care se dau sunt пиша (a scrie) si чета (a citi), pentru că sunt relevante pentru cele două situații posibile pentru accentuarea ultimei silabe. Чета are ultima silabă accentuată, în timp ce пиша nu.

пиша Singular Plural
Persoana I пиша пишем
Persoana a II-a пишеш пишете
Persoana a III-a пише пишат
чета Singular Plural
Persoana I чета четем
Persoana a II-a четеш четете
Persoana a III-a чете четат

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația : живея (a trăi) și зная (a ști).

живея Singular Plural
Persoana I живея живеем
Persoana a II-a живееш живеете
Persoana a III-a живее живеят
зная Singular Plural
Persoana I зная знаем
Persoana a II-a знаеш знаете
Persoana a III-a знае знаят

Cunoașterea accentuării ultimei silabe este importantă, deoarece aceasta se păstrează la toate formele de la celelalte persoane, iar pentru primele două conjugări acest detaliu contează și la pronunția formelor de la persoana I singular și de la persoana a III-a plural. Anume, dacă ultima silabă este accentuată,  / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a doua

Schema conjugării este următoarea:

Singular Plural
Persoana I -я / -а -им
Persoana a II-a -иш -ите
Persoana a III-a -ят / -ат

Un exemplu pentru cazul cu silabă finală neaccentuată este говоря (a vorbi), iar pentru cazul cu silabă finală accentuată este стоя (a sta în picioare).

говоря Singular Plural
Persoana I говоря говорим
Persoana a II-a говориш говорите
Persoana a III-a говори говорят
стоя Singular Plural
Persoana I стоя стоим
Persoana a II-a стоиш стоите
Persoana a III-a стои стоят

Câteva exemple și pentru cazul în care verbul are terminația сложа (a pune) și суша (a se usca).

сложа Singular Plural
Persoana I сложа сложим
Persoana a II-a сложиш сложите
Persoana a III-a сложи сложат
суша Singular Plural
Persoana I суша сушим
Persoana a II-a сушиш сушите
Persoana a III-a суши сушат

Ca și în cazul conjugării întâi, dacă ultima silabă e accentuată,   / -ат se pronunță ă / ăt, respectiv –я / -ят se pronunță yă / yăt.

Conjugarea a treia

Schema conjugării este următoarea:

Singular Plural
Persoana I -ам / -ям -аме / -яме
Persoana a II-a -аш / -яш -ате / -яте
Persoana a III-a -а / -я -ат / -ят

Accentuarea nu mai e o problemă pentru această grupă, din câte am observat nu există situația ca accentul să fie pe ultima silabă. Mai mult, accentul cade întotdeauna pe penultima.

Ca exemple pentru cazul terminației în -амимам (a avea) și разбирам (a înțelege).

имам Singular Plural
Persoana I имам имаме
Persoana a II-a имаш имате
Persoana a III-a има имат
разбирам Singular Plural
Persoana I разбирам разбираме
Persoana a II-a разбираш разбирате
Persoana a III-a разбира разбират

… iar pentru cazul terminației în -ямотварям (a deschide) și затварям (a închide).

отварям Singular Plural
Persoana I отварям отваряаме
Persoana a II-a отваряш отваряте
Persoana a III-a отваря отварят
затварям Singular Plural
Persoana I затварям затваряаме
Persoana a II-a затваряш затваряте
Persoana a III-a затваря затварят

În ce privește forma negativă, aceasta se obține simplu punând particula не în fața verbului:

не искам (nu vreau)

не говоря (nu vorbesc)

не вярвам (nu cred)

Există totuși o excepție, singura din câte știu. În cazul verbului имам (a vrea), particula не este inclusă în verb, rezultatul fiind că se formează un verb separat, anume нямам:

нямам Singular Plural
Persoana I нямам нямаме
Persoana a II-a нямаш нямате
Persoana a III-a няма нямат

În final ar mai fi de spus că, din păcate, nu am găsit să existe o regulă de deducere a particulei ce se adaugă la rădăcină și nici de deducere a silabei pe care stă accentul. Aceste informații pot fi găsite pe site-uri cum ar fi rechnik.chitanka.info. De exemplu, căutând pe site verbul казвам (a spune), găsim pagina următoare:

http://rechnik.chitanka.info/w/казвам

Încă de la început aflăm accentul (ка̀звам), apoi urmează zona cu explicații de dicționar (din câte am văzut sunt aceleași ca pe onlinerechnik.com, cu excepția traducerilor în engleză: http://www.onlinerechnik.com/duma/казвам) și în final tabele cu formele pentru toate timpurile din limba bulgară. Tabelul pentru prezent (сегашно време) este, evident, primul.

Articolul substantivelor neutre la plural

În cazul substantivelor neutre, articolul pentru plural se obține adăugând terminația -та la forma de plural nearticulată, cu câteva excepții.

място (loc) -> места (locuri) -> местата

чудо (minune) -> чудеса (minuni) -> чудесата

момиче (fată) -> момичета (fete) -> момичетата

влияние (influență) -> влияния (influențe) ->влиянията

бижу (bijuterie) -> бижута (bijuterii) -> бижутата

меню (meniu) -> менюта (meniuri) -> менютата

Excepție fac cele câteva substantive neutre terminate în , pentru care pluralul nearticulat se face cu terminațiile sau . În cazul lor, terminația pentru pluralul articulat este -те. Acestea sunt:

око (ochi) -> очи (ochi) -> очите

ухо (ureche) -> уши (urechi) -> ушите

животно (animal) -> животни (animale) -> животните

… precum și крило, care prezintă ambele forme de plural, atât regulat cât și neregulat:

крило (aripă) -> крила / криле (aripi) -> крилата / крилете

Articolul substantivelor feminine la plural

Articolul substantivelor feminine la plural se formează simplu, adăugând terminația -те la forma de plural nearticulată.

жена (femeie) -> жени (femei) -> жените

пеперуда (fluture) -> пеперуди (fluturi) -> пеперудите

песен (cântec) -> песни (cântece) -> песните

радост (bucurie) -> радости (bucurii) -> радостите

Exemplele de mai sus folosesc substantive ce fac pluralul nearticulat în , ca marea majoritate a substantivelor feminine. Еxistă doar patru substantive feminine ce fac pluralul în , dar și ele primesc -те la forma articulată. Ca recapitulare, iată-le mai jos:

ръка (mână) -> ръце (mâini) -> ръцете

нога (picior) -> нозе (picioare) -> нозете

овца (oaie) -> овце (oi) -> овцете

свиня (porc) -> свине (porci) -> свинете

Articolul substantivelor masculine la plural

Articolul substantivelor masculine la plural în limba bulgară se face adăugând la forma nearticulată de plural una din terminațiile -те sau -та. Alegerea terminației corecte se face destul de simplu, în funcție de terminația formei nearticulate de plural:

  • dacă pluralul nearticulat are terminația sau , articolul la plural se face cu terminația -те:

учител (profesor) -> учители (profesori) -> учителите

урок (lecție) -> уроци (lecții) -> уроците

мъж (bărbat) -> мъже (bărbați) -> мъжете

герой (erou) -> герои (eroi) -> героите

град (oraș) -> градове (orașe) -> градовете

син (fiu) -> синове (fii) -> синовете

  • dacă pluralul nearticulat are terminația sau , articolul la plural se face cu terminația -та:

крак (picior) -> крака (picioare) -> краката

път (drum) -> пътища (drumuri) -> пътищата

номер (număr) -> номера (numere) -> номерата

брат (frate) -> братя (frați) -> братята

Ca recapitulare, există numai un substantiv care are terminația la forma nearticulată de plural, anume cel ce figurează ultimul în lista de mai sus (брат).

În ce privește accentul, acesta nu își schimbă locul. Silaba care este accentuată în forma nearticulată va fi cea care primește accentul și în forma articulată.

Ardei copți cu sos de roșii

Din câte știu, nu există un nume special pentru preparatul de mai jos. I se spune simplu печени чушки с доматен сос , care înseamnă exact ce scrie în titlu. Este unul din preferatele mele, datorită faptului că are ardei copți și mult pătrunjel.

 

Печени чушки с доматен сосNe trebuie următoarele:

Домати (roșii): 1,5 kg.

Червени чушки (ardei capia): 0,5 kg.

Зелени чушки (ardei gras): 0,5 kg

Чесън (usturoi): 1 căpățână

Сирене (brânză)

Магданоз (pătrunjel)

Копър (mărar)

Захар (zahăr): 1 lingură

Зехтин (ulei de măsline)

Сол (sare)

Черен пипер (piper)

Mai întâi se coc ardeii și se lasă acoperiți într-un vas, cu puțină sare deasupra, ca să fie mai ușor de curățat. Între timp se curăță roșiile de pieliță și apoi se pasează.

Se încinge puțin ulei într-o tigaie adâncă, apoi se adaugă cățeii de usturoi tăiați felii mici. Se amestecă în jur de un minut, până începe să se simtă aroma usturoiului. Se toarnă roșiile pasate în tigaie, se adaugă sare și piper și se amestecă bine. Se lasă vreo zece minute la foc tare cu capac deasupra, apoi se ia capacul și se mai lasă vreo jumătate de oră la foc mic, amestecând din când în când, până când sosul scade cam la jumătate. Spre sfârșit se adaugă și zahărul și se mai amestecă o vreme.

Între timp se curăță ardeii și se aranjează pe un platou sau într-un vas mai adânc. Se presară cu sare și piper și se adaugă puțin ulei de măsline. Se taie mărunt pătrunjelul și mărarul și o parte din acest amestec se pune peste ardei.

 

Печени чушки с доматен сос

 

Se toarnă sosul de roșii peste ardei, se adaugă restul amestecului de pătrunjel și mărar și se lasă vreo jumătate de oră. Se servește cu câte o bucată de brânză la fiecare porție.

 

Печени чушки с доматен сос

În încheiere, câte ceva despre usturoi. I se zice чесън , dar există termen și pentru ceea ce noi numim cățel de usturoi: скилидка чесън . Cuvântul pare să vină din greacă, pentru că seamănă cu σκελίδα, care înseamnă același lucru.

Niciodată nu am înțeles de ce în română se folosește tocmai cățel, dar cuvântul grecesc poate oferi o pistă. Se aseamănă cu σκύλος, care înseamnă… câine. Nu știu dacă între σκελίδα și σκύλος există vreo legătură, însă n-ar fi exclus ca termenul din română să se fi născut în vremurile fanariote tocmai din confuzia dintre cele două cuvinte grecești.

Supă tarator

De таратор   a venit vorba în rețeta salatei Albă ca Zăpada, care este o variantă densă a acestuia. Ingredientele sunt cam aceleași, cu diferența că, dacă în cazul salatei respective se pot folosi fie castraveți murați, fie proaspeți, în таратор   nu am văzut să se folosească murați.

Se consumă foarte rece, de aceea este preferat în timpul verii.

Таратор

Ingrediente:

Кисело мляко   (iaurt):  400 – 500 gr.

Краставица   (castravete): 1 buc.

Чесън   (usturoi): câțiva căței

Копър   (mărar): câteva fire

Студена вода   (apă rece): aproape aceeași cantitate precum cea de iaurt

Зехтин / олио   (ulei de măsline / ulei): 1 lingură

Сол   (sare)

Castravetele se taie cubulețe mici, mărarul se taie mărunt, la fel și usturoiul (eventual acesta din urmă poate fi pisat). Toate acestea se pun într-un castron mai mare, se adaugă sare, apoi se amestecă bine.

Таратор

Se adaugă iaurtul (eventual bătut în prealabil) și se amestecă din nou, apoi se toarnă apă până ce se ajunge la consistența dorită. Se pune și uleiul și se amestecă iar, după care se poate spune că e gata de servit. Se ornează cu miez de nucă pisat, iar dacă nu e suficient de rece se pot arunca în supă și câteva cuburi de gheață.

Таратор

Deși cuvântul таратор   provine din turcă, varianta ce îi corespunde în bucătăria turcească este cacık (cuvânt ce stă la baza grecescului tzatziki), pe când taratorul turcesc este un sos ce are la bază pâine, nuci și usturoi.

Pădurea nebună

În ultima săptămână, atenția s-a concentrat asupra campioanei Bulgariei la fotbal, Лудогорец Разград , care a reușit să supere o parte din microbiștii de pe la noi. Să vedem ce vrea să spună numele acestei echipe și ce legătură există cu România, mai precis cu un anumit județ.

În primul rând trebuie spus câte ceva despre sufixul -ец . Acesta se referă în general la naționalitate sau la locuitorii unui oraș sau ai unei regiuni.

румънец (român)

американец (american)

белгиец (belgian)

венецианец (venețian)

андалусец (andaluz)

Sufixul respectiv mai poate defini și oameni cu o anumită caracteristică. Unele din aceste cuvinte au ajuns și în română.

търговец (negustor, în română devenind târgoveț, cu sensul de locuitor al unui oraș)

вдовец (văduv)

убиец (ucigaș)

крадец (hoț)

Revenind la echipa cu pricina, numele ei este legat de o regiune numită Лудогорие . Aceasta este de fapt un platou din nord-estul Bulgariei, cam sub județul Călărași, dar mai jos, nu începe chiar de la Dunăre. Numele regiunii este un calc după Deliorman, cuvânt turcesc care înseamnă pădure nebună și pe care noi am preferat să îl păstrăm ușor modificat în numele județului Teleorman.
Apus în Ludogorie

 (sursa imaginii: „Залез над южното Лудогорие”, Izvora (Own work) [Public domain], via Wikimedia Commons)

Numele regiunii a fost chiar Делиорман până în 1942, când a fost schimbat în Полесие , care însă nu a reușit să se impună. În 1950 s-a adoptat numele actual, ce vine de la traducerea din turcă a lui Deliorman: луда гора . Луда este femininul de la adjectivul луд (nebun, cuvânt ce stă la baza unui cuvânt ajuns și în română, zălud/ă), iar гора înseamnă pădure. Și încă ceva: deși nu am vorbit încă despre adjectiv, se poate vedea deja că în bulgară locul acestuia este înaintea substantivului.

Articolul substantivelor neutre la singular

Tot ce trebuie știut despre articolul substantivelor neutre la singular este că particula ce se adaugă cuvântului la forma nearticulată este -то.

дете (copil) -> детето

летище (aeroport) -> летището

село (sat) -> селото

око (ochi) -> окото

такси (taxi) -> таксито

меню (meniu) -> менюто

бижу (bijuterie) -> бижуто

Cât despre poziția accentului, aceasta nu se schimbă, ci rămâne tot pe silaba pe care era la forma nearticulată. Simplu!

Salată Șopska

Deși nu are în spate o istorie îndelungată, salata Шопска a ajuns să fie cel mai popular preparat bulgăresc. Rețeta a fost inventată în anii ’50 ai secolului trecut de către bucătarii de la Балкантурист (compania de stat ce avea monopolul turismului în vremea respectivă), împreună cu alte câteva rețete, cu intenția de a crea simboluri culinare cu care să atragă turiștii străini. Poate nu este întâmplător că în preparare se folosesc ingrediente în cele trei culori ale drapelului național al Bulgariei.

Шопска салатаSe consumă mai ales primăvara și vara, alături de un păhărel de ракия . Înainte de preparare e bine ca legumele să fie ținute la frigider, pentru ca salata să fie cât mai răcoritoare.

Ingredientele sunt următoarele:

Домати (roșii): 3 buc.

Краставици (castraveți): 3 buc.

Чушка (ardei gras): 1 buc.

Пресен лук (ceapă verde): 3 buc.

Сирене (brânză): 200 gr.

Магданоз (pătrunjel)

Олио (ulei) sau зехтин (ulei de măsline)

Сол (sare)

Modul de preparare este foarte simplu: ceapa verde se taie rondele, roșiile și castraveții se taie cubulețe, ardeiul se taie bucăți mici. Toate se pun într-un castron mare, se adaugă pătrunjelul tăiat mărunt, uleiul și sarea, apoi se amestecă bine. După aceea se așează în farfurii sub formă de grămezi și se rade brânză deasupra. Se poate servi ca aperitiv, alături de păhărelul de ракия , dar și ca garnitură pentru fripturi sau grătare.

Există și variante în care se folosesc ardei copți, dar oricât de mult mi-ar plăcea aceștia, cred că în salata Шопска se potrivesc mai bine cei proaspeți.

Шопска салата

Numele sugerează o legătură cu regiunea istorică Шоплук , care cuprinde vestul Bulgariei, dar și părți din Serbia și Macedonia. Locuitorilor de acolo li se zice шопи , de unde adjectivul feminin singular шопска . În prezent numele шопи este folosit și pentru a desemna locuitorii din zona capitalei, София . Totuși, nu este clar cum a fost ales numele; fiind o salată simplă, variante se găsesc în multe zone și nu numai în Bulgaria.

Ce e cert e că sub acest nume salata a avut succes, inclusiv în alte țări, printre care Cehia și Slovacia (ca o ciudățenie, în cea din urmă se servește cu zahăr). Și chiar dacă nu dau multă importanță sondajelor de pe Facebook, poate are o semnificație faptul că în aplicația „A Taste of Europe” lansată pe pagina Parlamentului European cu ocazia recentelor alegeri, tocmai salata Шопска a ieșit pe primul loc.

În încheiere, câte ceva despre numele pe care îl dau bulgarii cepei verzi, пресен лук . Adjectivul пресен înseamnă de regulă proaspăt, dar se folosește și pentru legumele care apar primăvara, așa cum la noi se folosește adjectivul nou (de exemplu în cazul cartofilor).

Articolul substantivelor feminine la singular

Cu articolul substantivelor feminine la singular lucrurile stau foarte simplu. Nu există două tipuri de terminații în funcție de rolul substantivului în propoziție, după cum s-a văzut că se întâmplă în cazul substantivelor masculine. Există o singură terminație, care se aplică pentru toate substantivele feminine, indiferent dacă la singular acestea se termină în vocală sau în consoană. Terminația aceasta este -та.

жена (femeie) -> жената

музика (muzică) -> музиката

кола (mașină) -> колата

În cazul în care la forma nearticulată substantivul feminin se termină cu o consoană, la forma articulată accentul va fi întotdeauna pe ultima silabă, deci chiar pe terminația -та.

песен (cântec) -> песента

кръв (sânge) -> кръвта

любов (iubire) -> любовта

вечер (seară) -> вечерта

Tot pentru aceste substantive, dacă respectiva consoană ce stă pe ultima poziție în cadrul formei nearticulate este т, terminația articolului este tot -та, chiar dacă poate părea ciudat că în scris litera т se dublează.

чест (onoare) -> честта

радост (bucurie) -> радостта

Același lucru se poate spune și despre substantivele ce se termină în щ. Deși pentru noi litera aceasta conține deja sunetul t (din moment ce se pronunță șt), la forma articulată se adaugă tot -та.

нощ (noapte) -> нощта

помощ (ajutor) -> помощта