Arhive autor: Mihai

Tetevenska salamura

Тетевен este un orășel în partea de nord-vest a centrului Bulgariei, aflat în regiunea Ловеч. Numele lui este cunoscut în Bulgaria mai ales datorită unei ciorbe de pește atât de deosebită, încât un scriitor bulgar spunea că a ales-o ca mâncare preferată atât pentru lumea aceasta, cât și pentru cealaltă. Se numește тетевенска саламура, adică pur și simplu saramură ca la Teteven.

În mod evident, cuvântul саламура este corespondentul cuvântului nostru saramură. Denumește, ca și la noi, atât apa sărată folosită la conservat alimente (inclusiv brânză), cât și niște mâncăruri. De altfel, se va vedea că тетевенска саламура are niște puncte comune cu saramura noastră de pește, anume peștele trebuie copt mai întâi, la fel și roșiile și ardeii iuți.

N-am ajuns încă în Тетевен, deși e de mult timp pe listă, deci nu am cum să știu gustul original al ciorbei. Am încercat totuși să o prepar fără să am pretenția că va ieși ca acolo, mai ales că, din câte am citit, localnicii (nu știu cum să îi numesc, poate „tetevenieni„?) sunt foarte exigenți în ce privește gătitul și gustul saramurii, care trebuie să îndeplinească niște criterii simple la prima vedere: ciorba trebuie să fie în același timp foarte sărată, foarte iute și foarte acră. Există chiar și un mod tradițional de evaluare a corectitudinii preparării: se spune că dacă după a treia lingură nu-ți transpiră fruntea și nu sorbi zgomotos, ciorba nu este o adevărată тетевенска саламура.

Rețeta este foarte simplă, iar ingredientele, puține. De regulă, peștii trebuie să fie de râu, mari și mici, de diverse specii – și se spune că mai ales păstrăvul s-ar potrivi la această ciorbă. Se pun de obicei și raci, tot de râu, iar dacă nu aveți așa ceva, mai puneți ceva pește în plus.

Тетевенска саламура

Вода (apă): 2 l.

Речни риби (pești de râu): 5 – 7 mici sau în jur de 300 – 400 gr. mari

Речни раци (raci de râu): 2 – 3 buc.

Домати (roșii): 3 buc., foarte coapte, sau 300 – 500 gr. din conservă

Люти чушки (ardei iuți): 3 buc., proaspeți sau uscați

Чесън (usturoi): 2 – 3 căței

Сол (sare)

Оцет (oțet)

Копър (mărar)

Eu am avut doi păstrăvi, iar în locul racilor am mai pus un crap mic și o roșioară. Aceștia n-au ajuns în poze, va trebui să mă credeți pe cuvânt. Pe toți i-am presărat cu multă sare și i-am lăsat la frigider peste noapte.

A doua zi, mai întâi am pus apa la fiert, împreună cu niște sare. Apoi am copt roșiile la grătar, le-am decojit, le-am tăiat bucăți mici și le-am strivit cu o furculiță. Se pot folosi și din conservă, de altfel rețetele pe care le-am găsit specifică ambele variante, scoțând una din ele în evidență ca fiind cea mai indicată. Personal prefer varianta cu roșiile proaspete, pentru că prin coacere mai primesc o aromă în plus.

Am răsturnat roșiile astfel strivite în apa care fierbe, apoi am pus peștii la grătar (se poate și la jar, tigaie sau ce aveți la îndemână). I-am copt pe ambele părți, dar nu foarte mult, pentru că oricum vor fierbe în ciorbă pe urmă. Am avut ardei iuți proaspeți, așa că i-am aruncat și pe ei pe grătar.

Când am socotit că s-au copt cât de cât, am pus peștii unul câte unul, direct de pe grătar, în oala cu apă fierbinte și roșii. Cunoscătorii din Тетевен spun că în acest moment al scufundării peștilor ar trebui să se audă un fel de sfârâit pentru care au chiar un verb în dialectul local: цвръкна. Nu vă speriați de succesiunea de consoane țvr, nu e chiar așa greu de pronunțat. Am pus apoi și ardeii iuți în oală.

După câteva minute am scos peștii și ardeii și i-am lăsat un pic să se răcească, să fie mai ușoară operațiunea care va urma.

Тетевенска саламура

Am curățat peștii de oase și ardeii de coajă și semințe. Carnea de pește am tăiat-o în bucăți, la fel și ardeii. Peștii foarte mici nu se curăță, se lasă întregi. Dacă aveți ardei uscați în loc de proaspeți, pisați-i într-un mojar și folosiți rezultatul la pasul următor.

În caz că aveți raci, faceți cu ei cam ce faceți și cu peștii: copți puțin pe grătar, aruncați în oală, apoi scoși și extrasă carnea din clești și coadă.

Тетевенска саламура

Am pus în oală carnea de pește și ardeii, apoi am lăsat să mai fiarbă vreo jumătate de oră. Puțin înainte de final am tocat usturoiul și l-am zvârlit și pe el în fiertură. Pe urmă, după câteva minute, am luat oala de pe foc, am pus oțet cât să se simtă bine acreala și am presărat cu mărar.

Тетевенска саламура

Ciorba poate fi consumată atât caldă, cât și rece, alături de ракия. Se spune că e și un leac foarte bun contra mahmurelii.

Тетевенска саламура

Păhărelul de la Велико Търново nu se potrivește deloc în imagine, dar deocamdată nu am unul de la Тетевен și nici nu știu dacă se produc asemenea suveniruri acolo. Unde mai pui că nici conținutul lui nu e ракия de Тетевен, ci de Карнобат. Așa că am încă două motive să ajung la Тетевен cât mai curând.

Simetrie

Симетрия
(Марин Сореску)

Вървях така
Когато две пътеки
Се появиха внезапно пред мен:
Една надясно,
А другата наляво,
По всички правила на симетрията.

Спрях,
Присвих очи,
Изкашлях се
И избрах дясната.
(Точно тази, която не трябваше,
После така се оказа).

Вървях по нея
И след това пред мен се откриха две
Пропасти:
Едната вдясно,
А другата вляво.
Без да премигна
Хвърлих се в лявата,
Която за жалост не беше покрита с пух.
Пълзях нататък
И изведнъж пред мен
Две широки пътеки се отвориха.
„Ще ви покажа аз!” казах си
И пак избрах лявата
На инат.
Грешно, много грешно, дясната уж
Беше правилната пътека.
И на следващия кръстопът
Подарих себе си на
Дясната. Също така
Другата трябваше този път, другата…
А сега храната почти свърши,
Тоягата ми е остаряла
Вече не израстват издънки от нея
За да седя под тяхната сянка
Когато съм в отчаяние.
Костите ми са разядени от камъни.
Те скърцат и се оплакват,
Че винаги съм грешил.

И ето пред мен пак се отварят
Две небеса:
Едно надясно
И едно наляво.

(trad.: M. Bătrânu)

Simetrie
(Marin Sorescu)

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii:
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
„V-arăt eu vouă !” – mi-am zis –
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt…
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala…

Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri:
Unul în dreapta.
Altul la stânga.

Interviu pentru Podul Prieteniei

Vladimir Mitev este un jurnalist bulgar din Ruse și realizatorul blogul Podul Prieteniei, în care descrie aspecte legate de “duo-ul România – Bulgaria”, cum îl numește el. Cunoscător al limbii române, participă neobosit la diverse evenimente culturale legate de relațiile dintre țările noastre și scrie despre ele în ambele limbi. De curând a dorit să afle răspunsuri la câteva întrebări legate de atracția mea pentru Bulgaria și astfel s-a născut un mic interviu.
Versiunea în bulgară, în traducerea lui Vladimir, se află aici.

Mihai Bătrânu în faţa unui billboard care promovează concertul grupurilor de rock din Sofia (foto: Mihai Bătrânu)

Fondatorul blogului românesc “Bulgarikon” despre cultura și limba bulgară a acordat acest interviu blogului ”Podul Prieteniei”

Mihai Bătrânu este fondatorul blogului ”Bulgarikon”, prin care încearcă să-și ajute concetățenii să cunoască Bulgaria, împlinindu-și totodată și propria sa curiozitate cu privire la ţara vecină. IT-istul în vârstă de 41 de ani s-a născut și locuiește în Bucureşti. Și-a înființat blogul în vara anului 2013. Interesul lui pentru Bulgaria este unul vechi. Ca mulţi alți români, a urmărit programele Televiziunii Naționale Bulgare în copilărie și și-a însușit diverse cuvinte și propoziții din limba bulgară. După mulți ani, într-o călătorie la Bansko, Mihai descoperă că înțelege multe cuvinte bulgărești și decide să înceapă să învețe cât mai bine bulgara. Programatorul călătorește deseori ca turist – nu doar în Bulgaria, ci și în lume. Îi place să gătească şi să cunoască diverse culturi prin hrana și limba lor. Ascultă muzică rock și învață să cânte la chitară bass. Este căsătorit și are un copil.

Domnule Bătrânu, dvs. aţi fost prezent la marele concert din Sofia al formaţiilor rock bulgăreşti din sfârşitul anilor `80 şi începutul anilor `90. Aceste formaţii – precum Reviu, Control, Hipodil, Generaţia Nouă, au fost odată reprezentanţii curentului cultural al tinerilor şi au avut mare influenţa în cursul anilor. Ceea ce impresionează este că dvs. v-aţi îndrăgostit cu muzica lor, fiind un român. Aţi avut pasiune pentru limba bulgară şi cultura bulgărească care v-a dus la o apropiere cu bulgarii de invidiat. Dar să începem cu concertul. Ce impresii aţi avut de la concertul din Sofia? Cum veţi descrie muzica ascultată acolo în faţa cititorii din România, care habar n-au despre formaţiile acestelea, dacă vă doriţi să-le atrageţi la pasiunea sa?

Am descoperit cele patru formații – și nu numai pe ele – căutând în primul rând muzică din genuri cât mai apropiate de ce ascult eu în general. Ce au ele în comun e faptul că și-au început cariera la sfârșitul epocii comuniste, deci acum vreo 30 de ani și, după cum spuneai, au avut o influență imensă în rândurile publicului și a altor trupe care le-au urmat. Practic au făcut primii pași în genurile respective în Bulgaria (new wave, cold wave și punk rock, pe alocuri cu motive tradiționale) și perioada pe care au prins-o a fost plină de energii creatoare, datorită libertății câștigate după căderea comunismului.

Acest gen de concert nu a fost o noutate, au mai fost ediții în care au cântat cel puțin trei trupe din cele menționate, împreună cu altele, însă nu cred că a fost vreunul în care au fost toate patru. Au participat și foști membri marcanți, ca de exemplu Kolio de la Kontrol sau Milena Slavova, fostă componentă de bază la Reviu care apoi a urmat o carieră solo pe care o apreciez foarte mult. Până și cei de la Hipodil au prezentat pe scenă membrii din primele formule ale trupei.

Cum arată Sofia pentru un cetăţean al Bucureştiului?

La Sofia am fost deocamdată doar de două ori, dar mă voi mai duce, pentru că vizitele au fost scurte și nu am apucat să văd prea multe. Primul lucru care mi-a plăcut a fost că nu este atât de aglomerată ca Bucureștiul, care a ajuns să fie sufocat. De asemenea, tot ca o comparație cu Bucureștiul, unde mai tot ce construiește e în avantajul autovehiculelor, există zone pietonale întinse în centru. Lucrul acesta l-am observat și în alte orașe din Bulgaria. Alt plus, există metrou de la aeroport până în oraș. Bucureștiul mai are de așteptat ani buni până să aibă și el așa ceva.

Mi-a plăcut și că are munte în imediata apropiere și am în plan să ajung pe Vitoșa în viitor.

Probabil cititorii români şi bulgari ar dori să ştie cum s-a născut şi cum s-a dezvoltat pasiunea dvs. despre limba bulgară şi chestiile bulgăreşti. În ţările noastre de regulă oameni se deschid spre occident, spre lumea largă, dar spre regiunea noastră deschiderea deseori e limitată din cauze diferite: precum prejudecăţi istorice, sens de superioritate şi egoism naţional, lipsa de curiozitate şi implicare. Care e povestea iubirii voastre către lucrurile de la sudul Dunării?

Primele contacte cu Bulgaria au fost în perioada copilăriei, în anii ‘80, prin intermediul televiziunii bulgare, care deși venea tot dintr-o țară din blocul comunist, avea o deschidere incredibilă în comparație cu a noastră. Probabil nici nu era greu, având în vedere că la noi se emitea câteva ore pe seară și mai tot era despre Ceaușescu, dar important e că aveam o alternativă la care altfel nici nu visam, din moment ce, dacă țin bine minte, la voi erau două canale care emiteau toată ziua. Faptul era cunoscut în mod sigur și în Bulgaria, din moment ce la ambasadă era afișat programul săptămânal, tradus (țin mine că tata trecea pe acolo și îl aducea acasă copiat). Circulau și o mulțime de glume pe tema asta. Îmi amintesc și acum de un desen al caricaturistului dizident Mihai Stănescu, care din păcate a decedat recent, în care era intervievat directorul televiziunii bulgare pe la începutul anului 1990. Întrebat fiind „Și, în încheiere, ce ați dori să transmiteți telespectatorilor români?”, acesta răspunde „Am dori să le transmitem campionatul mondial de fotbal”.

Așadar, ca toată lumea din sudul României, mă uitam zilnic „la bulgari”, cum se zicea pe atunci și în tot acest timp am învățat alfabetul chirilic, apoi multe cuvinte. Nu știu cum le înțelegeam, că nu mă ajuta nimeni, pur și simplu când ești copil acumulezi mult mai ușor din context. După 1990 contactul s-a pierdut, televiziunea prin cablu nu a inclus posturi bulgare – situația asta continuă până în ziua de azi, din păcate – așa că n-am realizat că totul a rămas undeva într-un cotlon al memoriei până în ianuarie 2012, când am ajuns prima oară în Bulgaria, la Bansko. Acolo am văzut că pot citi tot și chiar înțelege multe cuvinte scrise. În afară de asta, experiența a fost în întregime un succes, mai ales datorită faptului că am avut primul contact cu bucătăria bulgară, în restaurantele tradiționale din Bansko. Așa că m-am hotărât să învăț bulgara, ceea ce am și făcut imediat după ce m-am întors. După o vreme am realizat că experiența nu e completă dacă nu explorez și alte laturi ale culturii bulgare, în consecință am început să caut informații și despre muzică, gastronomie, istorie, geografie… și așa am ajuns să îmi placă toată această aventură și să doresc să merg tot mai departe.

Presupun că în cadrul căutările dvs. – în spaţiul real sau în spaţiul virtual, legate de Bulgaria, inevitabil faceţi comparaţii cu viaţa şi realităţile româneşti. La ce gânduri v-a dus cunoaşterea ţării vecine de sud? În ce măsură vă asumaţi rolul unui pod al prieteniei omenesc şi cetăţenesc între ţările noastre?

Cred că suntem destul de asemănători, din moment ce suntem vecini și am evoluat împreună în decursul istoriei, însă din păcate nu știm prea multe unii despre ceilalți. Nu m-am gândit serios să îmi asum vreun rol, nu am atâta influență, sper doar că tot mai mulți români vor deveni interesați de Bulgaria și vor explora diverse aspecte legate de ea. Și dacă vor avea întrebări, să afle răspunsuri pe Bulgarikon.

Dvs. faceţi şi singurul blog bulgăresc în limba română de care știu în acest moment – Bulgarikon, unde împărtăşiţi descoperirile legate de gramatica limbii bulgare şi bucătăria bulgărească. Merită notat că dvs. scrieţi precizări foarte detaliate despre limba bulgară, din care şi bulgarii ar putea avea ceva de învăţat. Totodată, dvs. aveţi hobby să gătiţi acasă mâncări bulgăreşti în felul în care ei se gătesc în Bulgaria, inclusiv cu ingrediente cât mai originale. Cum aţi ajuns la ideea despre blogul ”Bulgarikon”? Ce aţi realizat deocamdată cu el? Şi ce planuri aveţi despre viitorul lui?

Ideea mi-a venit după ce m-am hotărât să încep să învăț limba bulgară și, căutând resurse, am descoperit că nu exista nimic de genul respectiv în România. L-am inaugurat în vara lui 2013, intenția de bază fiind să găsesc și alți pasionați de bulgară, ca să ne ajutăm reciproc, ceea ce încă nu s-a întâmplat. Dar asta contează mai puțin și nu o să renunț, chiar dacă scriu mai rar în comparație cu perioada de început. Important e că există oameni care găsesc în site informații utile, aflu asta din mesaje primite de la ei, dintre care cel mai interesant a fost de la un domn care s-a apucat să învețe bulgară la 72 de ani, explicând foarte frumos cauza: „eu înțeleg asta ca pe o formă de respect, ca pe o dovadă de simpatie pe care o datorez fraților noștri de dincolo de Dunăre când le vizitez țara”. Sunt și eu întru totul de acord cu această explicație în ce mă privește.

Așadar, faptul că site-ul e de ajutor altora e un motiv în plus să merg mai departe. Pe de altă parte, îmi e de ajutor și mie, pentru că e un loc în care sintetizez tot felul de informații legate de gramatică pe care le pot revedea ori de câte ori am nevoie de împrospătare a memoriei.

M-am gândit mult dacă să existe în articole transliterații ale cuvintelor bulgărești în alfabetul latin. Ar putea fi utile la început, dar am observat că mai târziu ar încurca procesul, pentru că involuntar nu mai are loc efortul de a citi caracterele chirilice. Spun asta din proprie experiență. Multă vreme am avut probleme cu cititul literelor cursive sau de mână ale alfabetului chirilic și o ocazie de a exersa era să citesc dintr-un ghid de conversație în care textele în bulgară erau scrise cu varianta cursivă, urmată de versiunea în caractere latine. Rezultatul era că, fără să vreau, îmi fugea imediat privirea pe varianta transliterată.

Însă doar cu litere chirilice site-ul nu era deloc prietenos cu vizitatorii care vroiau să afle câte ceva despre Bulgaria – de exemplu rețete de mâncare sau cuvinte și expresii uzuale – dar nu erau interesați să știe alfabetul. Pentru aceștia am găsit o cale de mijloc, am pus transliterare (inclusiv cu accente, pentru o conformitate cât mai mare) dar nu vizibilă pe loc, ci într-o casetă ce apare la mouse over pe o iconiță. Totuși în articolele legate strict de gramatică am lăsat ca la început, fără nicio transliterare.

Pentru viitor mi-aș propune să scriu mai mult și despre alte subiecte, nu doar despre gramatică. De exemplu, nu am tratat până acum nimic legat de geografie sau de împărțirea teritorială, lucruri ce pot fi utile pentru călătorii. În plus, mi-ar plăcea să prezint și tot felul de curiozități și descoperiri personale – de exemplu, recent am găsit din întâmplare regulile după care se compun în prezent abrevierile de pe plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor. Multe din ele nu sunt chiar atât de intuitive cum ne-am aștepta.

Sunteţi un om care iubeşte călătoriile şi Bulgaria este una dintre destinaţiile dvs. Ce descoperiri ar putea face un român în Bulgaria în sens turistic? Adică, ce recomandaţi concetăţenilor dumneavoastră care au interes să exploreze vecina de sud?

În primul rând bucătăria, care e fantastică. Este foarte asemănătoare cu a noastră, fiind tot balcanică, și chiar dacă există diferențe de preparare, până și cei mai conservatori dintre români pot găsi mâncăruri similare cu ale noastre, care să le placă. Ce îmi mai place mult este aspectul tradițional al restaurantelor, care se manifestă și în modul de preparare al mâncărurilor – se folosesc tot felul de vase de ceramică și lut, din care mi-am cumpărat și eu pentru acasă și parte din ele le-am prezentat pe site – sau există vetre și grătare pe care se coc la vedere tot felul de bunătăți. Îmi mai place și faptul că se folosesc multe plante aromatice și condimente, de unele din ele nici nu știam că există. De exemplu, de cimbrișor am aflat întrebându-mă ce înseamnă „mașterka” pe care o tot întâlneam în rețetele bulgărești.

Recomandări speciale nu mă pricep să fac, pot doar să menționez site-ul Dianorei, care e o sursă bună de inspirație pentru călătorii. În rest, Bulgaria oferă atâta varietate încât oricine poate găsi ceva interesant acolo. Iubitorii de istorie pot vedea vestigii și monumente din trecutul îndelungat al țării, cei care sunt interesați de tradiții pot să participe la diverse sărbători și festivaluri locale, amatorii de plimbări în natură pot vizita rezervații sau să urce pe munți, cine iubește marea poate să ia la rând localitățile de pe coasta Mării Negre…

Acest interviu reprezintă şi un fel de înfrăţire între blogurile noastre – ”Bulgarikon” şi ”Podul Prieteniei”, fiind publicat la ambele site-uri. Veţi putea conclude interviul cu un mesaj motivaţional despre relaţiile între români şi bulgari la un nivel pur omenesc? Cum vedeţi contactele româno-bulgare şi ce viitor vor avea ele? Dvs. ce mai visaţi să faceţi cu privire la Bulgaria şi bulgari?

Mesajul e foarte simplu: suntem vecini, trăim la doi pași, ar fi păcat să nu încercăm să ne cunoaștem mai bine, mai ales că nu suntem atât de diferiți. Ne leagă mai multe lucruri decât credem și primul din ele este limba. Există nenumărate elemente comune în limbile noastre care abia așteaptă să fie descoperite. Iar faptul că facem parte de peste zece ani din aceeași entitate, Uniunea Europeană, e și mai util, mai ales în ce privește călătoriile dintr-o parte în cealaltă.

Cât despre mine, aș vrea să ajung odată să vorbesc fluent bulgara – în timp real încă nu merge prea bine – și să continui să scriu articole pe site, eventual să reușesc să creez și diverse instrumente care să îi ajute pe cei ce vor să învețe, de exemplu aplicații pe telefonul mobil. De asemenea, să continui vizitele și să explorez cât mai multe regiuni ale țării.

Și să văd într-o zi Bulgaria și de pe vârful Musala, de la 2,925 m.

Aspectul verbului

Dacă m-ar întreba cineva ce mi se pare cel mai greu la limba bulgară, nu aș sta pe gânduri să găsesc răspunsul: aspectul verbului (вид на глагола). Din această cauză nici n-am adus mai deloc vorba de el aici, până lucrurile nu au început să fie ceva mai clare.

Aspectul verbului este o categorie gramaticală ce ne spune dacă acțiunea exprimată de verb este în desfășurare sau încheiată. Fiecare limbă își are modul ei de a distinge (sau nu – unele nu îl au deloc) aspectul verbului, folosind de regulă anumite timpuri verbale. În bulgară, ca și în alte limbi slave, lucrurile nu stau așa simplu: aspectul este conținut chiar în verb. Cu alte cuvinte, există verbe care pot fi folosite numai pentru acțiuni terminate și verbe numai pentru acțiuni în desfășurare. În plus, există și unele care pot fi folosite în ambele cazuri.

O primă dificultate ce apare este că, în general, atunci când vreți să învățați un verb, trebuie de fapt să învățați două, deoarece marea majoritate a verbelor din limba bulgară sunt grupate în perechi. Una din cele două forme se folosește atunci când acțiunea nu s-a încheiat sau este repetată, caz în care aspectul se numește imperfectiv (несвършен вид), iar cealaltă când acțiunea este încheiatăсвършен вид (aspect perfectiv). Ca să rețineți mai ușor numele acestor termeni, puteți face comparația cu cuvintele noastre nesfârșit, respectiv sfârșit.

În dicționare, la fiecare verb găsiți aspectul lui, precum și perechea care are celălalt aspect, în caz că există. De exemplu, pentru verbul разбирам (a înțelege), pe Onlinerechnik găsim pentru varianta imperfectivă:

разбирам: несв. и разбера, св.

respectiv

разберасв.вж. разбирам

pentru cea perfectivă. Aspectul e marcat prin prescurtările несв. și св. Cât despre вж., aceasta e abrevierea lui виж (vezi).

Chiar dacă sunt legate de faptul că exprimă aceeași idee, cele două verbe din cadrul unei asemenea perechi pot fi considerate verbe diferite, pentru că în marea majoritate a cazurilor nu aparțin aceleiași grupe de conjugare. Veți observa că, în general, cele imperfective sunt de grupa a III-a. De asemenea, veți putea găsi perechi de verbe care prezintă similitudini și astfel veți identifica tipare, lucru util în memorarea lor (există și excepții, desigur). De exemplu:

тръгвам / тръгна (a merge), млъквам / млъкна (a tăcea), започвам / започна (a începe)

разбирам / разбера (a înțelege), събирам / събера (a aduna, a strânge), избирам / избера (a alege)

слагам / сложа (a pune), предполагам / предположа (a presupune)

отварям / отворя (a deschide), затварям / затворя (a închide), повтарям / повторя (a repeta)

Sau, în cazul excepțiilor:

разглеждам / разгледам (a analiza, a cerceta) – e și un exemplu de verb la care cele două forme sunt din aceeași grupă de conjugare, anume a treia

și

превеждам / преведа (a traduce)

După ce treceți de acest prim obstacol vine altul: când folosiți o formă și când pe cealaltă. Regulile pot părea simple, însă veți vedea că aplicarea lor nu este întotdeauna ușoară. Nefiind obișnuiți cu acest sistem, în multe cazuri diferențele de nuanță care apar folosind una din forme în locul celeilalte pot fi greu de sesizat pentru noi. Așa că am încercat să îmi fac regulile mele și încă de la început am observat că la timpul prezent se folosește forma imperfectivă, în timp ce la viitor și conjunctiv se folosește cea perfectivă.

Lucrurile păreau să meargă bine așa până într-o zi când am avut surpriza să constat că există situații în care la prezent se folosește forma perfectivă. Trimiteam propoziții pe un site unde corectau vorbitori nativi de bulgară și una din ele era ceva de genul харесвам тези птици и винаги ги снимам когато ги виждам (îmi plac aceste păsări – era vorba de rațe – și le fotografiez mereu când le văd). Conform regulii mele, mi-am zis că văd e la prezent, deci trebuie să fie forma imperfectivă, însa mi s-a spus că trebuie să fie видя. Explicația a fost că deși se poate spune că cele două acțiuni (văzutul și fotografiatul) sunt simultane, văzutul este o acțiune foarte scurtă ce are loc mai întâi. Evident, o nuanță foarte subtilă, însă partea bună e că nu trebuie să despicați firul în patru în asemenea situații ci să rețineți că atunci când un verb la prezent vine după когато (când), sunt șanse mari să fie perfectiv. Am găsit de atunci multe cazuri în care se întâmplă așa și am descoperit încă două situații similare: se folosesc verbe perfective la prezent și după ако (dacă) și след като (după ce), pentru că în ambele situații se presupune că acțiunea este încheiată.

O altă excepție de la regula mea am găsit-o mai târziu, în timp ce ascultam Всеки ден a celor de la P.I.F. Două versuri din refren (всеки ден да почва с теб и да свършва пак със теб, adică fiecare zi să înceapă cu tine și să se încheie tot cu tine) contraziceau ce credeam despre aspectul verbelor la conjunctiv, anume că trebuie să fie perfective. Eu aș fi zis, greșit, да почне și да свърши, pentru că nu țineam seama de faptul că acel всеки ден (în fiecare zi) implică o acțiune repetată, deci verbele trebuie să fie imperfective. La fel se întâmplă și la timpul viitor: dacă acțiunea are loc de mai multe ori, în niciun caz nu se vor folosi formele perfective.

Ce ar mai trebui să știți e că există și verbe care au doar forma imperfectivă. În cazul lor se pot construi nu una, ci mai multe forme perfective, adăugând sufixe sau prefixe, obținându-se astfel sensuri mai nuanțate. De exemplu, чета înseamnă a citi, dar прочета înseamnă a citi în întregime; пиша înseamnă a scrie, dar напиша înseamnă a scrie de la cap la coadă iar допиша înseamnă a termina de scris; пия înseamnă a bea, dar изпия înseamnă a bea în întregime iar напия се înseamnă a se îmbăta. Și asta nu e tot: de la aceste verbe perfective se pot construi și formele imperfective corespunzătoare adăugând un sufix (прочета -> прочитам, напиша -> написвам)… dar deja e prea mult pentru început. Discuția despre aspectul verbului în limba bulgară este de o asemenea anvergură încât rămâne permanent deschisă.

 

Numeralul ordinal

Numeralul ordinal în limba bulgară (редно числително име) prezintă la singular forme pentru cele trei genuri, iar la plural o singură formă. Ca și adjectivul, poate primi articol hotărât și se acordă în gen și număr cu substantivul determinat.

Terminațiile numeralului ordinal sunt pentru masculin singular, pentru feminin singular și pentru neutru singular. În ce privește pluralul, terminația pentru toate cele trei genuri este . Aceste terminații se adaugă formei numeralului cardinal corespunzător, care poate suferi unele modificări, după cum se poate vedea în exemplele de mai jos (7 și 8 pierd un e, iar pentru numeralele de la 1 la 4 rădăcinile sunt chiar diferite substanțial de forma de bază).

masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
1 първи първа първо първи
2 втори втора второ втори
3 трети трета трето трети
4 четвърти четвърта четвърто четвърти
5 пети пета пето пети
6 шести шеста шесто шести
7 седми седма седмо седми
8 осми осма осмо осми
9 девети девета девето девети
10 десети десета десето десети

De la 11 la 19 lucrurile stau mai simplu, întrucât forma de bază rămâne neschimbată:

masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
11 единадесети (единайсети) единадесета (единайсета) единадесето (единайсето) единадесети (единайсети)
12 дванадесети (дванайсети) дванадесета (дванайсета) дванадесето (дванайсето) дванадесети (дванайсети)
13 тринадесети (тринайсети) тринадесета (тринайсета) тринадесето (тринайсето) тринадесети (тринайсети)
14 четиринадесети (четиринайсети) четиринадесета (четиринайсета) четиринадесето (четиринайсето) четиринадесети (четиринайсети)
15 петнадесети (петнайсети) петнадесета (петнайсета) петнадесето (петнайсето) петнадесети (петнайсети)
16 шестнадесети (шестнайсети) шестнадесета (шестнайсета) шестнадесето (шестнайсето) шестнадесети (шестнайсети)
17 седемнадесети (седемнайсети) седемнадесета (седемнайсета) седемнадесето (седемнайсето) седемнадесети (седемнайсети)
18 осемнадесети (осемнайсети) осемнадесета (осемнайсета) осемнадесето (осемнайсето) осемнадесети (осемнайсети)
19 деветнадесети (деветнайсети) деветнадесета (деветнайсета) деветнадесето (деветнайсето) деветнадесети (деветнайсети)

La fel se întâmplă și în cazul zecilor:

masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
20 двадесети (двайсети) двадесета (двайсета) двадесето (двайсето) двадесети (двайсети)
30 тридесети (трийсети) тридесета (трийсета) тридесето (трийсето) тридесети (трийсети)
40 четиридесети (четирийсети) четиридесета (четирийсета) четиридесето (четирийсето) четиридесети (четирийсети)
50 петдесети петдесета петдесето петдесети
60 шестдесети (шейсети) шестдесета (шейсета) шестдесето (шeйсето) шестдесети (шейсети)
70 седемдесети седемдесета седемдесето седемдесети
80 осемдесети осемдесета
осемдесето осемдесети
90 деветдесети деветдесета деветдесето деветдесети

Sutele, miile, milioanele și miliardele prezintă o particularitate: terminația de la masculin singular nu este , ci -ен. Terminațiile pentru feminin și neutru, precum și cea pentru plural, se adaugă la forma de la masculin, în timp ce е-ul dispare.

masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
100 стотен стотна стотно стотни
200 двестотен двестотна двестотно двестотни
300 тристотен тристотна тристотно тристотни
400 четиристотен четиристотна четиристотно четиристотни
500 петстотен петстотна петстотно петстотни
600 шестстотен шестстотна шестстотно шестстотни
700 седемстотен седемстотна седемстотно седемстотни
800 осемстотен осемстотна
осемстотно осемстотни
900 деветстотен деветстотна деветстотно деветстотни
masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
1,000 хиляден хилядна хилядно хилядни
1,000,000 милионен милионна милионно милионни
1,000,000,000 милиарден милиардна милиардно милиардни

Dar ce se întâmplă în cazul numeralelor ordinale compuse? Regula e simplă, pentru că lucrurile se petrec ca în română: stabilim care este numeralul cardinal corespunzător, apoi în cadrul lui identificăm „fragmentul” de numeral cel mai din urmă. Pe acesta îl vom înlocui cu forma ordinală. Câteva exemple pentru masculin:

82: осемдесет и втори (de la осемдесет и два)

158: сто петдесет и осми (de la сто петдесет и осем)

3,215: три хиляди двеста и петнадесети (de la три хиляди двеста и петнадесет)

12,960: дванадесет хиляди деветстотин шестдесети (de la дванадесет хиляди деветстотин шестдесет)

Una din întrebuințările numeralului ordinal în limba bulgară este exprimarea datelor, atât la zile cât și la ani. Trebuie doar atenție la gen: numărul de zile trebuie să fie la masculin, pentru că se subînțelege că determină substantivul ден (zi), iar anii la feminin, pentru că acesta e genul substantivului година (an), care de altfel trebuie să existe și el atunci când spuneți data. Ca exemplu, data de azi se scrie 15 януари, 2018 г. și se  pronunță петнайсет януари, две хиляди осемнайсета година.

Adjectivul

Adjectivul în limba bulgară se acordă în gen și număr cu substantivul la care se raportează. La singular adjectivul are trei forme (masculin, feminin și neutru), în timp ce la plural există o singură formă pentru cele trei genuri. Locul lui este în fața substantivului și, când se dorește articol hotărât, adjectivul este cel care îl primește.

În general, adjectivele masculine se termină cu o consoană. Formele pentru feminin și neutru se obțin adăugând la forma de masculin vocala , respectiv . Pentru plural, terminația este întotdeauna .

млад (tânăr) -> (f.) млада, (n.) младо -> (pl.) млади

стар (bătrân) -> (f.) стара, (n.) старо -> (pl.) стари

хубав (frumos) -> (f.) хубава, (n.) хубаво -> (pl.) хубави

нов (nou) -> (f.) нова, (n.) ново -> (pl.) нови

Există și adjective masculine care se termină cu o vocală și întotdeauna este vorba de и. În acest caz, formele la feminin si neutru se obțin înlocuind acest tot cu , respectiv -o.

Pentru multe din aceste adjective, vocala и face parte de fapt din sufixul -ски.

български (bulgăresc) -> (f.) българска, (n.) българско -> (pl.) български

румънски (românesc) -> (f.) румънска, (n.) румънско -> (pl.) румънски

комически (comic) -> (f.) комическа, (n.) комическо -> (pl.) комически

класически (clasic) -> (f.) класическа, (n.) класическо -> (pl.) класически

Altele sunt legate de însușiri specifice unor animale sau de produsele obtinute de pe urma acestora. Aici se poate întâmpla să apară și mici neregularități, ca de exemplu la feminin terminația să fie sau la neutru să existe o formă cu terminația , în paralel sau nu cu forma în -o.

овчи (de oaie) -> (f.) овча, (n.) овче / овчо -> (pl.) овчи

крави (de vacă) -> (f.) кравя, (n.) краве -> (pl.) крави

кози (de capră) -> (f.) козя, (n.) козе -> (pl.) кози

вълчи (de lup) -> (f.) вълча, (n.) вълче / вълчо -> (pl.) вълчи

мечи (de urs) -> (f.) меча, (n.) мечо / мече -> (pl.) мечи

Tot în această categorie intră și numeralele ordinale, chiar dacă vor fi tratate pe larg în alt articol.

първи (primul) -> (f.) първа, (n.) първо -> (pl.) първи

втори (al doilea) -> (f.) втора, (n.) второ -> (pl.) втори

трети (al treilea) -> (f.) трета, (n.) трето -> (pl.) трети

четвърти (al patrulea) -> (f.) четвърта, (n.) четвърто -> (pl.) четвърти

Ce neregularitate mai poate apărea: când penultimul sunet din forma de la masculin este е sau ъ, acesta poate să dispară în formele de feminin și neutru, precum și în cea de la plural. Există, desigur, și excepții.

модерен (modern) -> (f.) модерна, (n.) модерно -> (pl.) модерни

интересен (interesant) -> (f.) интересна, (n.) интересно -> (pl.) интересни

зъл (rău) -> (f.) зла, (n.) зло -> (pl.) зли

хитър (viclean) -> (f.) хитра, (n.) хитро -> (pl.) хитри

dar

червен (roșu) -> (f.) червена, (n.) червено -> (pl.) червени

зелен (verde) -> (f.) зелена, (n.) зелено -> (pl.) зелени

дървен (lemnos, de lemn) -> (f.) дървена, (n.) дървено -> (pl.) дървени

Mai aveți răbdare și pentru niște modificări de sunete? Este vorba de я, care uneori poate deveni е. Și invers.

пресен (proaspăt) -> (f.) прясна, (n.) прясно -> (pl.) пресни

голям (mare) -> (f.) голяма, (n.) голямо -> (pl.) големи

dar

течен (lichid) -> (f.) течна, (n.) течно -> (pl.) течни

În bulgară veți găsi multe adjective derivate de la substantive cu ajutorul unor sufixe, în contexte care în română s-ar exprima cu prepozițiile de, din sau pentru (de exemplu pentru a arăta din ce e făcut un lucru sau care este destinația lui). Sufixele nu sunt multe, dar din păcate nu am găsit și o regulă cu privire la alegerea sufixului potrivit pentru găsirea adjectivului corespunzător – pentru că din câte am văzut nu poate fi folosit decât unul. Așa că trebuie învățate pe măsură ce le găsiți. Câteva exemple ar fi:

дете (copil) -> детски стол (scaun pentru copii)

чай (ceai) -> чаена лъжичка (linguriță de ceai)

дърво (lemn) -> дървена къща (casă de lemn)

пиле (pui) -> пилешка супа (supă de pui)

лимон (lămâie) -> лимонов сок (suc de lămâie)

дюля (gutuie) -> дюлева ракия (rachiu de gutui)

… și, dacă tot e sezonul leurdei, am căutat de curiozitate și care îi e numele în bulgară. Are mai multe, dar unul se încadrează în exemplele de mai sus:

мечок (urs) -> мечи лук (ceapa ursului)

Șkembe ciorba

Шкембе чорба

Шкембе  este un cuvânt de origine turcească (işkembe) care se referă la burta de vită sau de porc folosită la prepararea unor mâncăruri. Există și în română un cuvânt vechi, mai puțin cunoscut, cu aceeași origine și același sens: schembea.

Așadar, шкембе чорба este ciorba de burtă bulgărească, a cărei rețetă tradițională este mai simplă decât cea românească, cu ingrediente mai puține. Nu se folosesc deloc legume, nici gălbenușuri de ou. În schimb, în loc de smântână se folosește lapte, ceea ce face ca la final ciorba să aibă o culoare mai albicioasă. La suprafață are o peliculă portocalie spre roșu care se datorează câtorva linguri de boia de ardei.

Ca o paranteză, există și în bulgară cuvântul боя , pronunțat la fel ca numele condimentului respectiv în română. Acesta înseamnă însă vopsea. Boielei i se spune червен пипер , care înseamnă pur și simplu ardei roșu.

Alte diferențe: burta nu se taie fâșii, ci în bucățele mici, oarecum în formă pătrată. Nu se pune nici oțet, nici usturoi atunci când fierbe; acestea vor fi parte din ritualul de servire, fără de care bulgarul nu concepe să primească ciorba de burtă: usturoi tăiat mărunt în oțet și ardei iute uscat și pisat.

Ce ne trebuie:

Телешко шкембе (burtă de vită): 1 kg

Мляко (lapte): 1 l

Масло (unt): 50 – 70 g

Олио (ulei): 2 linguri

Червен пипер (boia de ardei): 2 linguri

Сол (sare)

Оцет (oțet)

Чесън (usturoi)

Лют пипер на люспи (аrdei iute roșu pisat)

Opțional:

Телешки кокали (oase de vită)

Mai întâi se spală și se curăță burta (care trebuie cumpărată proaspătă, nu prefiartă), apoi se pune la fiert în oala cu presiune timp de vreo oră. Se poate și în oală normală, dar în cazul acesta trebuie fiartă mai mult, cam trei ore. Din câte rețete am căutat pentru comparație, oasele de vită (care, din câte știu, în rețetele românești sunt obligatorii) le-am găsit menționate doar în una. Dacă vreți, le puteți pune și pe ele la fiert împreună cu burta.

După ce se ia de pe foc, burta se scoate din oală și se lasă să se răcească, apoi se taie în bucățele mici. Zeama în care a fiert se lasă și ea să se răcească, timp în care se va aduna grăsime la suprafață. Îndepărtați-o cu o lingură. Din această zeamă păstrați cam un litru și jumătate.

Într-o altă oală se pun uleiul și untul și se lasă pe foc până se topește acesta din urmă, apoi se pune boiaua, care nu trebuie prăjită, doar se amestecă un pic și imediat se toarnă laptele și zeama păstrată de la fierberea burții, strecurată în prealabil. Se amestecă bine, se pune și sarea, apoi se lasă să dea în clocot. Se adaugă burta și se mai lasă la fiert vreo 10 – 15 minute.

Se servește împreună cu ardeiul iute pisat și cu mixtura de oțet și usturoi. Aceasta se face simplu: usturoiul se taie mărunt și apoi se pune într-o ceșcuță cu oțet. E bine să fie făcută cu câteva ore înainte, să aibă timp să se amestece gusturile.

Descoperire de sezon

Zilele trecute am aflat că există și în limba bulgară cuvântul крачун , care nu are nicio legătură cu sărbătoarea Crăciunului, despre care știm deja că în bulgară poartă numele Коледа . Originea acestui крачун este cuvântul крак  (picior) și înseamnă picior lung – sau piciorong, că tot avem și noi un cuvânt corespunzător.

În plus, poate fi folosit și pentru a desemna o persoană foarte înaltă. De altfel, în literatura clasică bulgară există un personaj cu acest nume ce apare în povestirile în versuri pentru copii ale poetului Димитър Подвързачов , apărute în perioada interbelică, cum ar fi de exemplu „Приключенията на Крачун и Малчо в София (Aventurile lui Krăciun și Malcio în Sofia). Textul ei poate fi găsit aici, împreună cu ilustrațiile din prima ediție.

Cele două personaje principale sunt Крачун și Малчо , doi polițiști ghinioniști din Sofia care intră în tot felul de încurcături. Primul e înalt și slab, iar cel de-al doilea scund și îndesat. Numele celui din urmă vine chiar de la cuvântul малък (mic, scund). Și în ziua de azi se folosește expresia Крачун и Малчо pentru doi oameni foarte diferiți din punct de vedere fizic, care sunt văzuți des împreună.

Încă un vas tradițional din bucătăria bulgărească

Dacă ați fost vreodată într-un restaurant bulgăresc, cu siguranță ați văzut chelnerii aducând la mese mâncarea în niște plite mari, rotunde, așezate pe un fel de pirostrii cu două mânere de lemn. Acest tip de vas de lut se numește сач , cuvânt care vine tot din turcă (saç), la fel ca гювеч-ul de care a fost vorba aici.

Сач

Am citit că se poate găsi de cumpărat în multe locuri, inclusiv hypermarket-uri. Eu l-am găsit pe al meu în Банско , pe strada principală cu magazine ce vând de regulă suveniruri. Se produc în variante de diverse dimensiuni, eu am ales unul mediu, cu diametrul în jur de 30 de centimetri.

Chiar dacă vă grăbiți să îl încercați imediat după ce l-ați cumpărat, trebuie să știți că înainte să îl puneți la treabă trebuie să îl „căliți”, pentru a deveni cât mai trainic. În privința modului în care se poate face asta, părerile sunt împărțite. Unii spun că trebuie pusă puțină grăsime în vas, apoi acesta se bagă la cuptor, la foc moderat și se adaugă continuu grăsime pe măsură ce aceasta este absorbită de vas. Alții spun că în acest fel se degajă tot felul de materii toxice și că mai bine se umple vasul cu cât mai mult ulei și apoi se lasă în cuptor la foc slab pentru câteva ore. Oricare din metode ați alege, deschideți bine ferestrele că o să miroasă a ars.

Înainte de orice, trebuie să știți că gătitul în сач este un proces de durată. Marginile nu sunt prea înalte, așa că nu puteți lucra cu multe ingrediente odată. De regulă se unge bine cu ulei, apoi se pregătește carnea, după care aceasta se scoate și urmează mai multe runde de gătire a celorlalte ingrediente, în funcție de câte sunt. La sfârșit se pun toate în vas, într-un aranjament după inspirația de moment și se mai lasă o vreme la cuptor. După ce îl scoateți, datorită faptului că vasul este încins, procesul de coacere continuă încă cel puțin un sfert de oră, așa că în acest timp mai puteți sparge un ou sau mai puteți topi niște cașcaval deasupra. Când considerați că este gata de servit, vasul se așează pe pirostrii și se aduce la masă.

Сач

Având în vedere că variațiile bruște de temperatură îl pot face să crape, trebuie să se țină cont de niște reguli. Întotdeauna vasul se pune în cuptorul rece, crescându-se apoi treptat temperatura și abia când e încins începeți să puneți în el ingredientele. Dacă rețeta cere să se adauge vreun lichid când vasul e fierbinte, lichidul trebuie încălzit în prealabil. Când îl scoateți pentru a adăuga ingrediente, cel mai bine e să îl puneți pe un tocător de lemn. Iar după ce s-a terminat gătitul se lasă vasul să se răcească înainte de a se purcede la curățarea lui.

Și dacă tot a venit vorba de curățare, oricât ar părea de ciudat, nu se recomandă să fie spălat cu apă. După folosire se șterge pur și simplu cu prosoape de hârtie. Deseori însă nu e suficient, caz în care se umple cu apă rece (după ce se răcește vasul!) și se pune la cuptor ca să se înmoaie resturile lipite de el, apoi după ce se răcește acceptabil se golește de apă și se curăță tot cu prosoape de hârtie.

Foarte util este faptul că vasul poate fi folosit și în alte scopuri, cum ar fi coptul pâinii. De vreun an am început să experimentez pâinea cu maia (fără drojdie, doar din făină și apă) și în tăvi obișnuite pâinea nu se cocea uniform și se ardea la bază. În сач  nu am mai avut problemele acestea.

În concluzie, dacă vreodată, în timpul unei călătorii în Bulgaria, ajungeți într-un loc unde se vând asemenea vase, nu ezitați să cumpărați unul. Gătitul în el nu este greu deloc, iar rețete există o mulțime. De altfel, aproape nici nu vă trebuie rețete, puteți oricând improviza, folosind ce ingrediente găsiți în frigider la momentul respectiv. Rezultatul va avea un gust deosebit, precum și un aspect autentic tradițional când îl aduceți la masă.

Am zărit lumină…

Зърнах светлина…
(Марин Сореску)

Зърнах светлина на земята
И се родих и аз
За да видя как сте.

Здрави ли сте? Силни ли сте?
Щастливи ли сте?

Благодаря, не ми отговаряйте.
Нямам време за отговори
Едва намирам време за въпроси.

Обаче ми харесва тук.
Топло и хубаво е
И има толкова много светлина, че
Тревата расте.

И ето онова момиче,
То ме гледа със душата си…
Не, скъпа моя, не си прави труда да ме обичаш.

Както и да е, ще пия едно кафе
От твоята ръка.
Харесва ми това, че знаеш да го приготвяш
Горчиво.

(trad.: M. Bătrânu)

Am zărit lumină…
(Marin Sorescu)

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.