Arhive autor: Mihai

Aspectul verbului

Dacă m-ar întreba cineva ce mi se pare cel mai greu la limba bulgară, nu aș sta pe gânduri să găsesc răspunsul: aspectul verbului (вид на глагола). Din această cauză nici n-am adus mai deloc vorba de el aici, până lucrurile nu au început să fie ceva mai clare.

Aspectul verbului este o categorie gramaticală ce ne spune dacă acțiunea exprimată de verb este în desfășurare sau încheiată. Fiecare limbă își are modul ei de a distinge (sau nu – unele nu îl au deloc) aspectul verbului, folosind de regulă anumite timpuri verbale. În bulgară, ca și în alte limbi slave, lucrurile nu stau așa simplu: aspectul este conținut chiar în verb. Cu alte cuvinte, există verbe care pot fi folosite numai pentru acțiuni terminate și verbe numai pentru acțiuni în desfășurare. În plus, există și unele care pot fi folosite în ambele cazuri.

O primă dificultate ce apare este că, în general, atunci când vreți să învățați un verb, trebuie de fapt să învățați două, deoarece marea majoritate a verbelor din limba bulgară sunt grupate în perechi. Una din cele două forme se folosește atunci când acțiunea nu s-a încheiat sau este repetată, caz în care aspectul se numește imperfectiv (несвършен вид), iar cealaltă când acțiunea este încheiatăсвършен вид (aspect perfectiv). Ca să rețineți mai ușor numele acestor termeni, puteți face comparația cu cuvintele noastre nesfârșit, respectiv sfârșit.

În dicționare, la fiecare verb găsiți aspectul lui, precum și perechea care are celălalt aspect, în caz că există. De exemplu, pentru verbul разбирам (a înțelege), pe Onlinerechnik găsim pentru varianta imperfectivă:

разбирам: несв. и разбера, св.

respectiv

разберасв.вж. разбирам

pentru cea perfectivă. Aspectul e marcat prin prescurtările несв. și св. Cât despre вж., aceasta e abrevierea lui виж (vezi).

Chiar dacă sunt legate de faptul că exprimă aceeași idee, cele două verbe din cadrul unei asemenea perechi pot fi considerate verbe diferite, pentru că în marea majoritate a cazurilor nu aparțin aceleiași grupe de conjugare. Veți observa că, în general, cele imperfective sunt de grupa a III-a. De asemenea, veți putea găsi perechi de verbe care prezintă similitudini și astfel veți identifica tipare, lucru util în memorarea lor (există și excepții, desigur). De exemplu:

тръгвам / тръгна (a merge), млъквам / млъкна (a tăcea), започвам / започна (a începe)

разбирам / разбера (a înțelege), събирам / събера (a aduna, a strânge), избирам / избера (a alege)

слагам / сложа (a pune), предполагам / предположа (a presupune)

отварям / отворя (a deschide), затварям / затворя (a închide), повтарям / повторя (a repeta)

Sau, în cazul excepțiilor:

разглеждам / разгледам (a analiza, a cerceta) – e și un exemplu de verb la care cele două forme sunt din aceeași grupă de conjugare, anume a treia

și

превеждам / преведа (a traduce)

După ce treceți de acest prim obstacol vine altul: când folosiți o formă și când pe cealaltă. Regulile pot părea simple, însă veți vedea că aplicarea lor nu este întotdeauna ușoară. Nefiind obișnuiți cu acest sistem, în multe cazuri diferențele de nuanță care apar folosind una din forme în locul celeilalte pot fi greu de sesizat pentru noi. Așa că am încercat să îmi fac regulile mele și încă de la început am observat că la timpul prezent se folosește forma imperfectivă, în timp ce la viitor și conjunctiv se folosește cea perfectivă.

Lucrurile păreau să meargă bine așa până într-o zi când am avut surpriza să constat că există situații în care la prezent se folosește forma perfectivă. Trimiteam propoziții pe un site unde corectau vorbitori nativi de bulgară și una din ele era ceva de genul харесвам тези птици и винаги ги снимам когато ги виждам (îmi plac aceste păsări – era vorba de rațe – și le fotografiez mereu când le văd). Conform regulii mele, mi-am zis că văd e la prezent, deci trebuie să fie forma imperfectivă, însa mi s-a spus că trebuie să fie видя. Explicația a fost că deși se poate spune că cele două acțiuni (văzutul și fotografiatul) sunt simultane, văzutul este o acțiune foarte scurtă ce are loc mai întâi. Evident, o nuanță foarte subtilă, însă partea bună e că nu trebuie să despicați firul în patru în asemenea situații ci să rețineți că atunci când un verb la prezent vine după когато (când), sunt șanse mari să fie perfectiv. Am găsit de atunci multe cazuri în care se întâmplă așa și am descoperit încă două situații similare: se folosesc verbe perfective la prezent și după ако (dacă) și след като (după ce), pentru că în ambele situații se presupune că acțiunea este încheiată.

O altă excepție de la regula mea am găsit-o mai târziu, în timp ce ascultam Всеки ден a celor de la P.I.F. Două versuri din refren (всеки ден да почва с теб и да свършва пак със теб, adică fiecare zi să înceapă cu tine și să se încheie tot cu tine) contraziceau ce credeam despre aspectul verbelor la conjunctiv, anume că trebuie să fie perfective. Eu aș fi zis, greșit, да почне și да свърши, pentru că nu țineam seama de faptul că acel всеки ден (în fiecare zi) implică o acțiune repetată, deci verbele trebuie să fie imperfective. La fel se întâmplă și la timpul viitor: dacă acțiunea are loc de mai multe ori, în niciun caz nu se vor folosi formele perfective.

Ce ar mai trebui să știți e că există și verbe care au doar forma imperfectivă. În cazul lor se pot construi nu una, ci mai multe forme perfective, adăugând sufixe sau prefixe, obținându-se astfel sensuri mai nuanțate. De exemplu, чета înseamnă a citi, dar прочета înseamnă a citi în întregime; пиша înseamnă a scrie, dar напиша înseamnă a scrie de la cap la coadă iar допиша înseamnă a termina de scris; пия înseamnă a bea, dar изпия înseamnă a bea în întregime iar напия се înseamnă a se îmbăta. Și asta nu e tot: de la aceste verbe perfective se pot construi și formele imperfective corespunzătoare adăugând un sufix (прочета -> прочитам, напиша -> написвам)… dar deja e prea mult pentru început. Discuția despre aspectul verbului în limba bulgară este de o asemenea anvergură încât rămâne permanent deschisă.

 

Numeralul ordinal

Numeralul ordinal în limba bulgară (редно числително име) prezintă la singular forme pentru cele trei genuri, iar la plural o singură formă. Ca și adjectivul, poate primi articol hotărât și se acordă în gen și număr cu substantivul determinat.

Terminațiile numeralului ordinal sunt pentru masculin singular, pentru feminin singular și pentru neutru singular. În ce privește pluralul, terminația pentru toate cele trei genuri este . Aceste terminații se adaugă formei numeralului cardinal corespunzător, care poate suferi unele modificări, după cum se poate vedea în exemplele de mai jos (7 și 8 pierd un e, iar pentru numeralele de la 1 la 4 rădăcinile sunt chiar diferite substanțial de forma de bază).

masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
1 първи първа първо първи
2 втори втора второ втори
3 трети трета трето трети
4 четвърти четвърта четвърто четвърти
5 пети пета пето пети
6 шести шеста шесто шести
7 седми седма седмо седми
8 осми осма осмо осми
9 девети девета девето девети
10 десети десета десето десети

De la 11 la 19 lucrurile stau mai simplu, întrucât forma de bază rămâne neschimbată:

masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
11 единадесети (единайсети) единадесета (единайсета) единадесето (единайсето) единадесети (единайсети)
12 дванадесети (дванайсети) дванадесета (дванайсета) дванадесето (дванайсето) дванадесети (дванайсети)
13 тринадесети (тринайсети) тринадесета (тринайсета) тринадесето (тринайсето) тринадесети (тринайсети)
14 четиринадесети (четиринайсети) четиринадесета (четиринайсета) четиринадесето (четиринайсето) четиринадесети (четиринайсети)
15 петнадесети (петнайсети) петнадесета (петнайсета) петнадесето (петнайсето) петнадесети (петнайсети)
16 шестнадесети (шестнайсети) шестнадесета (шестнайсета) шестнадесето (шестнайсето) шестнадесети (шестнайсети)
17 седемнадесети (седемнайсети) седемнадесета (седемнайсета) седемнадесето (седемнайсето) седемнадесети (седемнайсети)
18 осемнадесети (осемнайсети) осемнадесета (осемнайсета) осемнадесето (осемнайсето) осемнадесети (осемнайсети)
19 деветнадесети (деветнайсети) деветнадесета (деветнайсета) деветнадесето (деветнайсето) деветнадесети (деветнайсети)

La fel se întâmplă și în cazul zecilor:

masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
20 двадесети (двайсети) двадесета (двайсета) двадесето (двайсето) двадесети (двайсети)
30 тридесети (трийсети) тридесета (трийсета) тридесето (трийсето) тридесети (трийсети)
40 четиридесети (четирийсети) четиридесета (четирийсета) четиридесето (четирийсето) четиридесети (четирийсети)
50 петдесети петдесета петдесето петдесети
60 шестдесети (шейсети) шестдесета (шейсета) шестдесето (шeйсето) шестдесети (шейсети)
70 седемдесети седемдесета седемдесето седемдесети
80 осемдесети осемдесета
осемдесето осемдесети
90 деветдесети деветдесета деветдесето деветдесети

Sutele, miile, milioanele și miliardele prezintă o particularitate: terminația de la masculin singular nu este , ci -ен. Terminațiile pentru feminin și neutru, precum și cea pentru plural, se adaugă la forma de la masculin, în timp ce е-ul dispare.

masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
100 стотен стотна стотно стотни
200 двестотен двестотна двестотно двестотни
300 тристотен тристотна тристотно тристотни
400 четиристотен четиристотна четиристотно четиристотни
500 петстотен петстотна петстотно петстотни
600 шестстотен шестстотна шестстотно шестстотни
700 седемстотен седемстотна седемстотно седемстотни
800 осемстотен осемстотна
осемстотно осемстотни
900 деветстотен деветстотна деветстотно деветстотни
masc. sg. fem. sg. n. sg. pl.
1,000 хиляден хилядна хилядно хилядни
1,000,000 милионен милионна милионно милионни
1,000,000,000 милиарден милиардна милиардно милиардни

Dar ce se întâmplă în cazul numeralelor ordinale compuse? Regula e simplă, pentru că lucrurile se petrec ca în română: stabilim care este numeralul cardinal corespunzător, apoi în cadrul lui identificăm „fragmentul” de numeral cel mai din urmă. Pe acesta îl vom înlocui cu forma ordinală. Câteva exemple pentru masculin:

82: осемдесет и втори (de la осемдесет и два)

158: сто петдесет и осми (de la сто петдесет и осем)

3,215: три хиляди двеста и петнадесети (de la три хиляди двеста и петнадесет)

12,960: дванадесет хиляди деветстотин шестдесети (de la дванадесет хиляди деветстотин шестдесет)

Una din întrebuințările numeralului ordinal în limba bulgară este exprimarea datelor, atât la zile cât și la ani. Trebuie doar atenție la gen: numărul de zile trebuie să fie la masculin, pentru că se subînțelege că determină substantivul ден (zi), iar anii la feminin, pentru că acesta e genul substantivului година (an), care de altfel trebuie să existe și el atunci când spuneți data. Ca exemplu, data de azi se scrie 15 януари, 2018 г. și se  pronunță петнайсет януари, две хиляди осемнайсета година.

Adjectivul

Adjectivul în limba bulgară se acordă în gen și număr cu substantivul la care se raportează. La singular adjectivul are trei forme (masculin, feminin și neutru), în timp ce la plural există o singură formă pentru cele trei genuri. Locul lui este în fața substantivului și, când se dorește articol hotărât, adjectivul este cel care îl primește.

În general, adjectivele masculine se termină cu o consoană. Formele pentru feminin și neutru se obțin adăugând la forma de masculin vocala , respectiv . Pentru plural, terminația este întotdeauna .

млад (tânăr) -> (f.) млада, (n.) младо -> (pl.) млади

стар (bătrân) -> (f.) стара, (n.) старо -> (pl.) стари

хубав (frumos) -> (f.) хубава, (n.) хубаво -> (pl.) хубави

нов (nou) -> (f.) нова, (n.) ново -> (pl.) нови

Există și adjective masculine care se termină cu o vocală și întotdeauna este vorba de и. În acest caz, formele la feminin si neutru se obțin înlocuind acest tot cu , respectiv -o.

Pentru multe din aceste adjective, vocala и face parte de fapt din sufixul -ски.

български (bulgăresc) -> (f.) българска, (n.) българско -> (pl.) български

румънски (românesc) -> (f.) румънска, (n.) румънско -> (pl.) румънски

комически (comic) -> (f.) комическа, (n.) комическо -> (pl.) комически

класически (clasic) -> (f.) класическа, (n.) класическо -> (pl.) класически

Altele sunt legate de însușiri specifice unor animale sau de produsele obtinute de pe urma acestora. Aici se poate întâmpla să apară și mici neregularități, ca de exemplu la feminin terminația să fie sau la neutru să existe o formă cu terminația , în paralel sau nu cu forma în -o.

овчи (de oaie) -> (f.) овча, (n.) овче / овчо -> (pl.) овчи

крави (de vacă) -> (f.) кравя, (n.) краве -> (pl.) крави

кози (de capră) -> (f.) козя, (n.) козе -> (pl.) кози

вълчи (de lup) -> (f.) вълча, (n.) вълче / вълчо -> (pl.) вълчи

мечи (de urs) -> (f.) меча, (n.) мечо / мече -> (pl.) мечи

Tot în această categorie intră și numeralele ordinale, chiar dacă vor fi tratate pe larg în alt articol.

първи (primul) -> (f.) първа, (n.) първо -> (pl.) първи

втори (al doilea) -> (f.) втора, (n.) второ -> (pl.) втори

трети (al treilea) -> (f.) трета, (n.) трето -> (pl.) трети

четвърти (al patrulea) -> (f.) четвърта, (n.) четвърто -> (pl.) четвърти

Ce neregularitate mai poate apărea: când penultimul sunet din forma de la masculin este е sau ъ, acesta poate să dispară în formele de feminin și neutru, precum și în cea de la plural. Există, desigur, și excepții.

модерен (modern) -> (f.) модерна, (n.) модерно -> (pl.) модерни

интересен (interesant) -> (f.) интересна, (n.) интересно -> (pl.) интересни

зъл (rău) -> (f.) зла, (n.) зло -> (pl.) зли

хитър (viclean) -> (f.) хитра, (n.) хитро -> (pl.) хитри

dar

червен (roșu) -> (f.) червена, (n.) червено -> (pl.) червени

зелен (verde) -> (f.) зелена, (n.) зелено -> (pl.) зелени

дървен (lemnos, de lemn) -> (f.) дървена, (n.) дървено -> (pl.) дървени

Mai aveți răbdare și pentru niște modificări de sunete? Este vorba de я, care uneori poate deveni е. Și invers.

пресен (proaspăt) -> (f.) прясна, (n.) прясно -> (pl.) пресни

голям (mare) -> (f.) голяма, (n.) голямо -> (pl.) големи

dar

течен (lichid) -> (f.) течна, (n.) течно -> (pl.) течни

În bulgară veți găsi multe adjective derivate de la substantive cu ajutorul unor sufixe, în contexte care în română s-ar exprima cu prepozițiile de, din sau pentru (de exemplu pentru a arăta din ce e făcut un lucru sau care este destinația lui). Sufixele nu sunt multe, dar din păcate nu am găsit și o regulă cu privire la alegerea sufixului potrivit pentru găsirea adjectivului corespunzător – pentru că din câte am văzut nu poate fi folosit decât unul. Așa că trebuie învățate pe măsură ce le găsiți. Câteva exemple ar fi:

дете (copil) -> детски стол (scaun pentru copii)

чай (ceai) -> чаена лъжичка (linguriță de ceai)

дърво (lemn) -> дървена къща (casă de lemn)

пиле (pui) -> пилешка супа (supă de pui)

лимон (lămâie) -> лимонов сок (suc de lămâie)

дюля (gutuie) -> дюлева ракия (rachiu de gutui)

… și, dacă tot e sezonul leurdei, am căutat de curiozitate și care îi e numele în bulgară. Are mai multe, dar unul se încadrează în exemplele de mai sus:

мечок (urs) -> мечи лук (ceapa ursului)

Șkembe ciorba

Шкембе чорба

Шкембе  este un cuvânt de origine turcească (işkembe) care se referă la burta de vită sau de porc folosită la prepararea unor mâncăruri. Există și în română un cuvânt vechi, mai puțin cunoscut, cu aceeași origine și același sens: schembea.

Așadar, шкембе чорба este ciorba de burtă bulgărească, a cărei rețetă tradițională este mai simplă decât cea românească, cu ingrediente mai puține. Nu se folosesc deloc legume, nici gălbenușuri de ou. În schimb, în loc de smântână se folosește lapte, ceea ce face ca la final ciorba să aibă o culoare mai albicioasă. La suprafață are o peliculă portocalie spre roșu care se datorează câtorva linguri de boia de ardei.

Ca o paranteză, există și în bulgară cuvântul боя , pronunțat la fel ca numele condimentului respectiv în română. Acesta înseamnă însă vopsea. Boielei i se spune червен пипер , care înseamnă pur și simplu ardei roșu.

Alte diferențe: burta nu se taie fâșii, ci în bucățele mici, oarecum în formă pătrată. Nu se pune nici oțet, nici usturoi atunci când fierbe; acestea vor fi parte din ritualul de servire, fără de care bulgarul nu concepe să primească ciorba de burtă: usturoi tăiat mărunt în oțet și ardei iute uscat și pisat.

Ce ne trebuie:

Телешко шкембе (burtă de vită): 1 kg

Мляко (lapte): 1 l

Масло (unt): 50 – 70 g

Олио (ulei): 2 linguri

Червен пипер (boia de ardei): 2 linguri

Сол (sare)

Оцет (oțet)

Чесън (usturoi)

Лют пипер на люспи (аrdei iute roșu pisat)

Opțional:

Телешки кокали (oase de vită)

Mai întâi se spală și se curăță burta (care trebuie cumpărată proaspătă, nu prefiartă), apoi se pune la fiert în oala cu presiune timp de vreo oră. Se poate și în oală normală, dar în cazul acesta trebuie fiartă mai mult, cam trei ore. Din câte rețete am căutat pentru comparație, oasele de vită (care, din câte știu, în rețetele românești sunt obligatorii) le-am găsit menționate doar în una. Dacă vreți, le puteți pune și pe ele la fiert împreună cu burta.

După ce se ia de pe foc, burta se scoate din oală și se lasă să se răcească, apoi se taie în bucățele mici. Zeama în care a fiert se lasă și ea să se răcească, timp în care se va aduna grăsime la suprafață. Îndepărtați-o cu o lingură. Din această zeamă păstrați cam un litru și jumătate.

Într-o altă oală se pun uleiul și untul și se lasă pe foc până se topește acesta din urmă, apoi se pune boiaua, care nu trebuie prăjită, doar se amestecă un pic și imediat se toarnă laptele și zeama păstrată de la fierberea burții, strecurată în prealabil. Se amestecă bine, se pune și sarea, apoi se lasă să dea în clocot. Se adaugă burta și se mai lasă la fiert vreo 10 – 15 minute.

Se servește împreună cu ardeiul iute pisat și cu mixtura de oțet și usturoi. Aceasta se face simplu: usturoiul se taie mărunt și apoi se pune într-o ceșcuță cu oțet. E bine să fie făcută cu câteva ore înainte, să aibă timp să se amestece gusturile.

Descoperire de sezon

Zilele trecute am aflat că există și în limba bulgară cuvântul крачун , care nu are nicio legătură cu sărbătoarea Crăciunului, despre care știm deja că în bulgară poartă numele Коледа . Originea acestui крачун este cuvântul крак  (picior) și înseamnă picior lung – sau piciorong, că tot avem și noi un cuvânt corespunzător.

În plus, poate fi folosit și pentru a desemna o persoană foarte înaltă. De altfel, în literatura clasică bulgară există un personaj cu acest nume ce apare în povestirile în versuri pentru copii ale poetului Димитър Подвързачов , apărute în perioada interbelică, cum ar fi de exemplu „Приключенията на Крачун и Малчо в София (Aventurile lui Krăciun și Malcio în Sofia). Textul ei poate fi găsit aici, împreună cu ilustrațiile din prima ediție.

Cele două personaje principale sunt Крачун și Малчо , doi polițiști ghinioniști din Sofia care intră în tot felul de încurcături. Primul e înalt și slab, iar cel de-al doilea scund și îndesat. Numele celui din urmă vine chiar de la cuvântul малък (mic, scund). Și în ziua de azi se folosește expresia Крачун и Малчо pentru doi oameni foarte diferiți din punct de vedere fizic, care sunt văzuți des împreună.

Încă un vas tradițional din bucătăria bulgărească

Dacă ați fost vreodată într-un restaurant bulgăresc, cu siguranță ați văzut chelnerii aducând la mese mâncarea în niște plite mari, rotunde, așezate pe un fel de pirostrii cu două mânere de lemn. Acest tip de vas de lut se numește сач , cuvânt care vine tot din turcă (saç), la fel ca гювеч-ul de care a fost vorba aici.

Сач

Am citit că se poate găsi de cumpărat în multe locuri, inclusiv hypermarket-uri. Eu l-am găsit pe al meu în Банско , pe strada principală cu magazine ce vând de regulă suveniruri. Se produc în variante de diverse dimensiuni, eu am ales unul mediu, cu diametrul în jur de 30 de centimetri.

Chiar dacă vă grăbiți să îl încercați imediat după ce l-ați cumpărat, trebuie să știți că înainte să îl puneți la treabă trebuie să îl „căliți”, pentru a deveni cât mai trainic. În privința modului în care se poate face asta, părerile sunt împărțite. Unii spun că trebuie pusă puțină grăsime în vas, apoi acesta se bagă la cuptor, la foc moderat și se adaugă continuu grăsime pe măsură ce aceasta este absorbită de vas. Alții spun că în acest fel se degajă tot felul de materii toxice și că mai bine se umple vasul cu cât mai mult ulei și apoi se lasă în cuptor la foc slab pentru câteva ore. Oricare din metode ați alege, deschideți bine ferestrele că o să miroasă a ars.

Înainte de orice, trebuie să știți că gătitul în сач este un proces de durată. Marginile nu sunt prea înalte, așa că nu puteți lucra cu multe ingrediente odată. De regulă se unge bine cu ulei, apoi se pregătește carnea, după care aceasta se scoate și urmează mai multe runde de gătire a celorlalte ingrediente, în funcție de câte sunt. La sfârșit se pun toate în vas, într-un aranjament după inspirația de moment și se mai lasă o vreme la cuptor. După ce îl scoateți, datorită faptului că vasul este încins, procesul de coacere continuă încă cel puțin un sfert de oră, așa că în acest timp mai puteți sparge un ou sau mai puteți topi niște cașcaval deasupra. Când considerați că este gata de servit, vasul se așează pe pirostrii și se aduce la masă.

Сач

Având în vedere că variațiile bruște de temperatură îl pot face să crape, trebuie să se țină cont de niște reguli. Întotdeauna vasul se pune în cuptorul rece, crescându-se apoi treptat temperatura și abia când e încins începeți să puneți în el ingredientele. Dacă rețeta cere să se adauge vreun lichid când vasul e fierbinte, lichidul trebuie încălzit în prealabil. Când îl scoateți pentru a adăuga ingrediente, cel mai bine e să îl puneți pe un tocător de lemn. Iar după ce s-a terminat gătitul se lasă vasul să se răcească înainte de a se purcede la curățarea lui.

Și dacă tot a venit vorba de curățare, oricât ar părea de ciudat, nu se recomandă să fie spălat cu apă. După folosire se șterge pur și simplu cu prosoape de hârtie. Deseori însă nu e suficient, caz în care se umple cu apă rece (după ce se răcește vasul!) și se pune la cuptor ca să se înmoaie resturile lipite de el, apoi după ce se răcește acceptabil se golește de apă și se curăță tot cu prosoape de hârtie.

Foarte util este faptul că vasul poate fi folosit și în alte scopuri, cum ar fi coptul pâinii. De vreun an am început să experimentez pâinea cu maia (fără drojdie, doar din făină și apă) și în tăvi obișnuite pâinea nu se cocea uniform și se ardea la bază. În сач  nu am mai avut problemele acestea.

În concluzie, dacă vreodată, în timpul unei călătorii în Bulgaria, ajungeți într-un loc unde se vând asemenea vase, nu ezitați să cumpărați unul. Gătitul în el nu este greu deloc, iar rețete există o mulțime. De altfel, aproape nici nu vă trebuie rețete, puteți oricând improviza, folosind ce ingrediente găsiți în frigider la momentul respectiv. Rezultatul va avea un gust deosebit, precum și un aspect autentic tradițional când îl aduceți la masă.

Am zărit lumină…

Зърнах светлина…
(Марин Сореску)

Зърнах светлина на земята
И се родих и аз
За да видя как сте.

Здрави ли сте? Силни ли сте?
Щастливи ли сте?

Благодаря, не ми отговаряйте.
Нямам време за отговори
Едва намирам време за въпроси.

Обаче ми харесва тук.
Топло и хубаво е
И има толкова много светлина, че
Тревата расте.

И ето онова момиче,
То ме гледа със душата си…
Не, скъпа моя, не си прави труда да ме обичаш.

Както и да е, ще пия едно кафе
От твоята ръка.
Харесва ми това, че знаеш да го приготвяш
Горчиво.

(trad.: M. Bătrânu)

Am zărit lumină…
(Marin Sorescu)

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Cuvinte și expresii uzuale în limba bulgară

Cel mai comun cuvânt de salut în limba bulgară este здравей , căruia îi corespunde și o formă de plural, atunci când vă adresați mai multor persoane: здравейте . De asemenea, există și o formă mai familiară: здрасти . Toate trei sunt de fapt urări de sănătate, din moment ce au la bază cuvântul здраве (sănătate), care a ajuns și pe la noi în cuvinte ca zdravăn sau… năzdrăvan.

Dacă vreți să folosiți saluturi bazate pe momente ale zilei, acestea sunt:

Добро утро. Bună dimineața.

Добър ден. Bună ziua.

Добър вечер. Bună seara.

… iar urarea de noapte bună este лека нощ , care literal înseamnă noapte ușoară. Celor care au urmărit intensiv televiziunea bulgară în vremea regimului comunist sigur le va suna cunoscută această urare, de la titlul emisiunii de seară pentru copii Лека нощ, деца! (Noapte bună, copii!).

Ca și în română, se mai poate întreba pur și simplu:

Как си? Ce faci? (literal: Cum ești?)

iar un răspuns posibil este:

Добре съм. Sunt bine.

Dacă atunci când ajungeți undeva vi se adresează cineva cu добре дошли , înseamnă că tocmai v-au spus bine ați venit.

Când vă interesează numele cuiva, puteți întreba:

Как се казваш? Cum te cheamă?

Dacă cei întrebați sunteți chiar voi, răspunsul e:

Казвам се… Mă cheamă…

sau

Аз съм… Eu sunt …

și puteți adăuga un politicos приятно ми е да се запознаем (încântat/ă să facem cunoștință). Sau pur și simplu приятно ми е , care literal înseamnă îmi place, îmi face plăcere.

Când vreți să mulțumiți, spuneți благодаря (sau благодаря много , care înseamnă mulțumesc mult). Ca și în română, în mod familiar se poate folosi și franțuzescul мерси   (mersi). Răspunsul (cu plăcere) este моля , care înseamnă de fapt te / vă rog. Cât despre scuze, acestea se cer spunând извинете (scuzați-mă).

Când vă luați la revedere de la cineva, spuneți довиждане . Se poate spune și чао (ciao), mai informal – luat din italiană, evident. Există și corespondentul lui adio, spus cuiva pe care îl veți revedea după multă vreme sau deloc, acesta este сбогом .

Și încă ceva legat de o urare de sănătate. Atunci când ciocniți un pahar cu o băutură alcoolică, spuneți наздраве . Același lucru îl puteți spune și când strănută cineva.

Dacă sunteți luați drept bulgari și vi se vorbește numai în bulgară, puteți scăpa cu не разбирам български (nu înțeleg bulgară).

Desigur, lista poate continua, așa că dacă mai vreți să aflați și alte cuvinte și expresii de bază, puteți lăsa întrebări în zona de comentarii a articolului de față.

În final câteva cuvinte despre urarea добър вечер (bună seara), care ascunde o ciudățenie. Pasionații de gramatică vor sesiza pe loc un dezacord: добър este adjectivul bun, la masculin, pe când substantivul вечер (seară) este feminin, semn că în trecutul îndepărtat cuvântul вечер a fost masculin și și-a schimbat genul pe parcurs. Urarea, însă, a rămas la fel.

Conjunctivul verbului

Cu toate că în limba bulgară există o construcție analoagă conjunctivului din limba română, nu o veți găsi în tabelele cu conjugări ale verbului. Forma respectivă nu are o definiție în cadrul gramaticii bulgare, deși există câțiva lingviști care se referă la ea ca fiind un mod verbal (наклонение) pe nume подчинително наклонение (de la подчинение, care înseamnă subordonare).

Pentru a obține această formă – la care o să mă refer totuși în continuare cu termenul „conjunctiv” – este suficient să știți forma de la prezent a verbului, în fața căreia puneți particula да. Dacă mai țineți minte, același lucru se întâmplă și la timpul viitor, unde particula cu pricina este însă ще.

De exemplu, în cazul verbului чета (a citi), formele conjunctivului pentru toate persoanele sunt:

чета Singular Plural
Persoana I да чета да четем
Persoana a II-a да четеш да четете
Persoana a III-a да чете да четат

Forma negativă se obține intercalând не între particula да și verb: да не чета
(să nu citesc), да не четеш (să nu citești) etc.

În principiu puteți folosi această construcție în bulgară în orice situație în care în română ați utiliza conjunctivul prezent, deci când se exprimă o posibilitate, o dorință, o recomandare, o necesitate și așa mai departe. Câteva exemple:

Искам да чета. Vreau să citesc.

Трябва да уча. Trebuie să învăț.

Няма нужда да говоря. Nu e nevoie să vorbesc.

Мога да плувам. Pot să înot.

Предпочитам да живея в голям град. Prefer să locuiesc într-un oraș mare.

Există până și valoarea de imperativ:

Да четеш! Să citești!

precum și situațiile în care conjunctivul exprimă o acțiune reală:

Започнах да пиша писмо. Am început să scriu o scrisoare.

De asemenea, acest conjunctiv poate îndeplini și funcții pe care le are infinitivul, despre care știm deja că în bulgară nu există. Astfel, un Hamlet bulgar ar spune:

Да бъдеш или да не бъдеш. A fi sau a nu fi.

sau, mai scurt,

Да бъдеш или не.

O expresie ambiguă

Ce pot avea în comun trei cântece de genuri diferite, din perioade diferite: în ele am auzit o expresie care, tradusă cuvânt cu cuvânt în română, poate crea confuzie. Expresia respectivă are variante ușor diferite în cele trei contexte, însă la bază poate fi rezumată prin ние с теб (noi cu tine), iar ambiguitatea se manifestă atunci când ne punem problema următoare: la câte persoane se referă expresia?

În Не така, cei de la ФСБ spun la un moment dat așa: Само ние с тебе вече ще сме други, ceea ce se poate traduce prin numai noi cu tine deja vom fi alții (în sensul că ne vom schimba). Нова Генерация au piesa Само двама cu refrenul Така че, само двама ще влезем с теб във храма (așa că numai amândoi vom intra cu tine în templu), iar cei de la Уикеда spun încă din titlu că А ние с Боби двамата пием кафе, adică iar noi cu Bobi amândoi bem cafea.

La prima vedere pare că în toate exemplele de mai sus e vorba de cel puțin trei persoane, pentru că în prima parte a expresiilor există noi (deci cel puțin doi) sau amândoi, iar după prepoziția cu urmează o altă persoană. Totuși, în context nu are sens, din restul textelor se subînțelege că e vorba doar de două persoane. Așa că am întrebat câțiva bulgari, care mi-au confirmat: existența lui с (cu) indică faptul că în acel noi este inclusă și persoana menționată după această prepoziție, deci expresia înseamnă de fapt noi doi. Sau, dacă e să-l folosim pe cu și în română, tu și cu mine sau eu și cu tine.

Dar dacă vrem să menționăm mai mult de două persoane, cum putem spune? În acest caz nu se mai folosește с, ci и (și). Așadar, de exemplu, ние (двамата) и ти înseamnă noi (doi) și tu.