Adjectivul

Adjectivul în limba bulgară se acordă în gen și număr cu substantivul la care se raportează. La singular adjectivul are trei forme (masculin, feminin și neutru), în timp ce la plural există o singură formă pentru cele trei genuri. Locul lui este în fața substantivului și, când se dorește articol hotărât, adjectivul este cel care îl primește.

În general, adjectivele masculine se termină cu o consoană. Formele pentru feminin și neutru se obțin adăugând la forma de masculin vocala , respectiv . Pentru plural, terminația este întotdeauna .

млад (tânăr) -> (f.) млада, (n.) младо -> (pl.) млади

стар (bătrân) -> (f.) стара, (n.) старо -> (pl.) стари

хубав (frumos) -> (f.) хубава, (n.) хубаво -> (pl.) хубави

нов (nou) -> (f.) нова, (n.) ново -> (pl.) нови

Există și adjective masculine care se termină cu o vocală și întotdeauna este vorba de и. În acest caz, formele la feminin si neutru se obțin înlocuind acest tot cu , respectiv -o.

Pentru multe din aceste adjective, vocala и face parte de fapt din sufixul -ски.

български (bulgăresc) -> (f.) българска, (n.) българско -> (pl.) български

румънски (românesc) -> (f.) румънска, (n.) румънско -> (pl.) румънски

комически (comic) -> (f.) комическа, (n.) комическо -> (pl.) комически

класически (clasic) -> (f.) класическа, (n.) класическо -> (pl.) класически

Altele sunt legate de însușiri specifice unor animale sau de produsele obtinute de pe urma acestora. Aici se poate întâmpla să apară și mici neregularități, ca de exemplu la feminin terminația să fie sau la neutru să existe o formă cu terminația , în paralel sau nu cu forma în -o.

овчи (de oaie) -> (f.) овча, (n.) овче / овчо -> (pl.) овчи

крави (de vacă) -> (f.) кравя, (n.) краве -> (pl.) крави

кози (de capră) -> (f.) козя, (n.) козе -> (pl.) кози

вълчи (de lup) -> (f.) вълча, (n.) вълче / вълчо -> (pl.) вълчи

мечи (de urs) -> (f.) меча, (n.) мечо / мече -> (pl.) мечи

Tot în această categorie intră și numeralele ordinale, chiar dacă vor fi tratate pe larg în alt articol.

първи (primul) -> (f.) първа, (n.) първо -> (pl.) първи

втори (al doilea) -> (f.) втора, (n.) второ -> (pl.) втори

трети (al treilea) -> (f.) трета, (n.) трето -> (pl.) трети

четвърти (al patrulea) -> (f.) четвърта, (n.) четвърто -> (pl.) четвърти

Ce neregularitate mai poate apărea: când penultimul sunet din forma de la masculin este е sau ъ, acesta poate să dispară în formele de feminin și neutru, precum și în cea de la plural. Există, desigur, și excepții.

модерен (modern) -> (f.) модерна, (n.) модерно -> (pl.) модерни

интересен (interesant) -> (f.) интересна, (n.) интересно -> (pl.) интересни

зъл (rău) -> (f.) зла, (n.) зло -> (pl.) зли

хитър (viclean) -> (f.) хитра, (n.) хитро -> (pl.) хитри

dar

червен (roșu) -> (f.) червена, (n.) червено -> (pl.) червени

зелен (verde) -> (f.) зелена, (n.) зелено -> (pl.) зелени

дървен (lemnos, de lemn) -> (f.) дървена, (n.) дървено -> (pl.) дървени

Mai aveți răbdare și pentru niște modificări de sunete? Este vorba de я, care uneori poate deveni е. Și invers.

пресен (proaspăt) -> (f.) прясна, (n.) прясно -> (pl.) пресни

голям (mare) -> (f.) голяма, (n.) голямо -> (pl.) големи

dar

течен (lichid) -> (f.) течна, (n.) течно -> (pl.) течни

În bulgară veți găsi multe adjective derivate de la substantive cu ajutorul unor sufixe, în contexte care în română s-ar exprima cu prepozițiile de, din sau pentru (de exemplu pentru a arăta din ce e făcut un lucru sau care este destinația lui). Sufixele nu sunt multe, dar din păcate nu am găsit și o regulă cu privire la alegerea sufixului potrivit pentru găsirea adjectivului corespunzător – pentru că din câte am văzut nu poate fi folosit decât unul. Așa că trebuie învățate pe măsură ce le găsiți. Câteva exemple ar fi:

дете (copil) -> детски стол (scaun pentru copii)

чай (ceai) -> чаена лъжичка (linguriță de ceai)

дърво (lemn) -> дървена къща (casă de lemn)

пиле (pui) -> пилешка супа (supă de pui)

лимон (lămâie) -> лимонов сок (suc de lămâie)

дюля (gutuie) -> дюлева ракия (rachiu de gutui)

… și, dacă tot e sezonul leurdei, am căutat de curiozitate și care îi e numele în bulgară. Are mai multe, dar unul se încadrează în exemplele de mai sus:

мечок (urs) -> мечи лук (ceapa ursului)

Șkembe ciorba

Шкембе чорба

Шкембе  este un cuvânt de origine turcească (işkembe) care se referă la burta de vită sau de porc folosită la prepararea unor mâncăruri. Există și în română un cuvânt vechi, mai puțin cunoscut, cu aceeași origine și același sens: schembea.

Așadar, шкембе чорба este ciorba de burtă bulgărească, a cărei rețetă tradițională este mai simplă decât cea românească, cu ingrediente mai puține. Nu se folosesc deloc legume, nici gălbenușuri de ou. În schimb, în loc de smântână se folosește lapte, ceea ce face ca la final ciorba să aibă o culoare mai albicioasă. La suprafață are o peliculă portocalie spre roșu care se datorează câtorva linguri de boia de ardei.

Ca o paranteză, există și în bulgară cuvântul боя , pronunțat la fel ca numele condimentului respectiv în română. Acesta înseamnă însă vopsea. Boielei i se spune червен пипер , care înseamnă pur și simplu ardei roșu.

Alte diferențe: burta nu se taie fâșii, ci în bucățele mici, oarecum în formă pătrată. Nu se pune nici oțet, nici usturoi atunci când fierbe; acestea vor fi parte din ritualul de servire, fără de care bulgarul nu concepe să primească ciorba de burtă: usturoi tăiat mărunt în oțet și ardei iute uscat și pisat.

Ce ne trebuie:

Телешко шкембе (burtă de vită): 1 kg

Мляко (lapte): 1 l

Масло (unt): 50 – 70 g

Олио (ulei): 2 linguri

Червен пипер (boia de ardei): 2 linguri

Сол (sare)

Оцет (oțet)

Чесън (usturoi)

Лют пипер на люспи (аrdei iute roșu pisat)

Opțional:

Телешки кокали (oase de vită)

Mai întâi se spală și se curăță burta (care trebuie cumpărată proaspătă, nu prefiartă), apoi se pune la fiert în oala cu presiune timp de vreo oră. Se poate și în oală normală, dar în cazul acesta trebuie fiartă mai mult, cam trei ore. Din câte rețete am căutat pentru comparație, oasele de vită (care, din câte știu, în rețetele românești sunt obligatorii) le-am găsit menționate doar în una. Dacă vreți, le puteți pune și pe ele la fiert împreună cu burta.

După ce se ia de pe foc, burta se scoate din oală și se lasă să se răcească, apoi se taie în bucățele mici. Zeama în care a fiert se lasă și ea să se răcească, timp în care se va aduna grăsime la suprafață. Îndepărtați-o cu o lingură. Din această zeamă păstrați cam un litru și jumătate.

Într-o altă oală se pun uleiul și untul și se lasă pe foc până se topește acesta din urmă, apoi se pune boiaua, care nu trebuie prăjită, doar se amestecă un pic și imediat se toarnă laptele și zeama păstrată de la fierberea burții, strecurată în prealabil. Se amestecă bine, se pune și sarea, apoi se lasă să dea în clocot. Se adaugă burta și se mai lasă la fiert vreo 10 – 15 minute.

Se servește împreună cu ardeiul iute pisat și cu mixtura de oțet și usturoi. Aceasta se face simplu: usturoiul se taie mărunt și apoi se pune într-o ceșcuță cu oțet. E bine să fie făcută cu câteva ore înainte, să aibă timp să se amestece gusturile.

Descoperire de sezon

Zilele trecute am aflat că există și în limba bulgară cuvântul крачун , care nu are nicio legătură cu sărbătoarea Crăciunului, despre care știm deja că în bulgară poartă numele Коледа . Originea acestui крачун este cuvântul крак  (picior) și înseamnă picior lung – sau piciorong, că tot avem și noi un cuvânt corespunzător.

În plus, poate fi folosit și pentru a desemna o persoană foarte înaltă. De altfel, în literatura clasică bulgară există un personaj cu acest nume ce apare în povestirile în versuri pentru copii ale poetului Димитър Подвързачов , apărute în perioada interbelică, cum ar fi de exemplu „Приключенията на Крачун и Малчо в София (Aventurile lui Krăciun și Malcio în Sofia). Textul ei poate fi găsit aici, împreună cu ilustrațiile din prima ediție.

Cele două personaje principale sunt Крачун și Малчо , doi polițiști ghinioniști din Sofia care intră în tot felul de încurcături. Primul e înalt și slab, iar cel de-al doilea scund și îndesat. Numele celui din urmă vine chiar de la cuvântul малък (mic, scund). Și în ziua de azi se folosește expresia Крачун и Малчо pentru doi oameni foarte diferiți din punct de vedere fizic, care sunt văzuți des împreună.

Încă un vas tradițional din bucătăria bulgărească

Dacă ați fost vreodată într-un restaurant bulgăresc, cu siguranță ați văzut chelnerii aducând la mese mâncarea în niște plite mari, rotunde, așezate pe un fel de pirostrii cu două mânere de lemn. Acest tip de vas de lut se numește сач , cuvânt care vine tot din turcă (saç), la fel ca гювеч-ul de care a fost vorba aici.

Сач

Am citit că se poate găsi de cumpărat în multe locuri, inclusiv hypermarket-uri. Eu l-am găsit pe al meu în Банско , pe strada principală cu magazine ce vând de regulă suveniruri. Se produc în variante de diverse dimensiuni, eu am ales unul mediu, cu diametrul în jur de 30 de centimetri.

Chiar dacă vă grăbiți să îl încercați imediat după ce l-ați cumpărat, trebuie să știți că înainte să îl puneți la treabă trebuie să îl „căliți”, pentru a deveni cât mai trainic. În privința modului în care se poate face asta, părerile sunt împărțite. Unii spun că trebuie pusă puțină grăsime în vas, apoi acesta se bagă la cuptor, la foc moderat și se adaugă continuu grăsime pe măsură ce aceasta este absorbită de vas. Alții spun că în acest fel se degajă tot felul de materii toxice și că mai bine se umple vasul cu cât mai mult ulei și apoi se lasă în cuptor la foc slab pentru câteva ore. Oricare din metode ați alege, deschideți bine ferestrele că o să miroasă a ars.

Înainte de orice, trebuie să știți că gătitul în сач este un proces de durată. Marginile nu sunt prea înalte, așa că nu puteți lucra cu multe ingrediente odată. De regulă se unge bine cu ulei, apoi se pregătește carnea, după care aceasta se scoate și urmează mai multe runde de gătire a celorlalte ingrediente, în funcție de câte sunt. La sfârșit se pun toate în vas, într-un aranjament după inspirația de moment și se mai lasă o vreme la cuptor. După ce îl scoateți, datorită faptului că vasul este încins, procesul de coacere continuă încă cel puțin un sfert de oră, așa că în acest timp mai puteți sparge un ou sau mai puteți topi niște cașcaval deasupra. Când considerați că este gata de servit, vasul se așează pe pirostrii și se aduce la masă.

Сач

Având în vedere că variațiile bruște de temperatură îl pot face să crape, trebuie să se țină cont de niște reguli. Întotdeauna vasul se pune în cuptorul rece, crescându-se apoi treptat temperatura și abia când e încins începeți să puneți în el ingredientele. Dacă rețeta cere să se adauge vreun lichid când vasul e fierbinte, lichidul trebuie încălzit în prealabil. Când îl scoateți pentru a adăuga ingrediente, cel mai bine e să îl puneți pe un tocător de lemn. Iar după ce s-a terminat gătitul se lasă vasul să se răcească înainte de a se purcede la curățarea lui.

Și dacă tot a venit vorba de curățare, oricât ar părea de ciudat, nu se recomandă să fie spălat cu apă. După folosire se șterge pur și simplu cu prosoape de hârtie. Deseori însă nu e suficient, caz în care se umple cu apă rece (după ce se răcește vasul!) și se pune la cuptor ca să se înmoaie resturile lipite de el, apoi după ce se răcește acceptabil se golește de apă și se curăță tot cu prosoape de hârtie.

Foarte util este faptul că vasul poate fi folosit și în alte scopuri, cum ar fi coptul pâinii. De vreun an am început să experimentez pâinea cu maia (fără drojdie, doar din făină și apă) și în tăvi obișnuite pâinea nu se cocea uniform și se ardea la bază. În сач  nu am mai avut problemele acestea.

În concluzie, dacă vreodată, în timpul unei călătorii în Bulgaria, ajungeți într-un loc unde se vând asemenea vase, nu ezitați să cumpărați unul. Gătitul în el nu este greu deloc, iar rețete există o mulțime. De altfel, aproape nici nu vă trebuie rețete, puteți oricând improviza, folosind ce ingrediente găsiți în frigider la momentul respectiv. Rezultatul va avea un gust deosebit, precum și un aspect autentic tradițional când îl aduceți la masă.

Am zărit lumină…

Зърнах светлина…
(Марин Сореску)

Зърнах светлина на земята
И се родих и аз
За да видя как сте.

Здрави ли сте? Силни ли сте?
Щастливи ли сте?

Благодаря, не ми отговаряйте.
Нямам време за отговори
Едва намирам време за въпроси.

Обаче ми харесва тук.
Топло и хубаво е
И има толкова много светлина, че
Тревата расте.

И ето онова момиче,
То ме гледа със душата си…
Не, скъпа моя, не си прави труда да ме обичаш.

Както и да е, ще пия едно кафе
От твоята ръка.
Харесва ми това, че знаеш да го приготвяш
Горчиво.

(trad.: M. Bătrânu)

Am zărit lumină…
(Marin Sorescu)

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Cuvinte și expresii uzuale în limba bulgară

Cel mai comun cuvânt de salut în limba bulgară este здравей , căruia îi corespunde și o formă de plural, atunci când vă adresați mai multor persoane: здравейте . De asemenea, există și o formă mai familiară: здрасти . Toate trei sunt de fapt urări de sănătate, din moment ce au la bază cuvântul здраве (sănătate), care a ajuns și pe la noi în cuvinte ca zdravăn sau… năzdrăvan.

Dacă vreți să folosiți saluturi bazate pe momente ale zilei, acestea sunt:

Добро утро. Bună dimineața.

Добър ден. Bună ziua.

Добър вечер. Bună seara.

… iar urarea de noapte bună este лека нощ , care literal înseamnă noapte ușoară. Celor care au urmărit intensiv televiziunea bulgară în vremea regimului comunist sigur le va suna cunoscută această urare, de la titlul emisiunii de seară pentru copii Лека нощ, деца! (Noapte bună, copii!).

Ca și în română, se mai poate întreba pur și simplu:

Как си? Ce faci? (literal: Cum ești?)

iar un răspuns posibil este:

Добре съм. Sunt bine.

Dacă atunci când ajungeți undeva vi se adresează cineva cu добре дошли , înseamnă că tocmai v-au spus bine ați venit.

Când vă interesează numele cuiva, puteți întreba:

Как се казваш? Cum te cheamă?

Dacă cei întrebați sunteți chiar voi, răspunsul e:

Казвам се… Mă cheamă…

sau

Аз съм… Eu sunt …

și puteți adăuga un politicos приятно ми е да се запознаем (încântat/ă să facem cunoștință). Sau pur și simplu приятно ми е , care literal înseamnă îmi place, îmi face plăcere.

Când vreți să mulțumiți, spuneți благодаря (sau благодаря много , care înseamnă mulțumesc mult). Ca și în română, în mod familiar se poate folosi și franțuzescul мерси   (mersi). Răspunsul (cu plăcere) este моля , care înseamnă de fapt te / vă rog. Cât despre scuze, acestea se cer spunând извинете (scuzați-mă).

Când vă luați la revedere de la cineva, spuneți довиждане . Se poate spune și чао (ciao), mai informal – luat din italiană, evident. Există și corespondentul lui adio, spus cuiva pe care îl veți revedea după multă vreme sau deloc, acesta este сбогом .

Și încă ceva legat de o urare de sănătate. Atunci când ciocniți un pahar cu o băutură alcoolică, spuneți наздраве . Același lucru îl puteți spune și când strănută cineva.

Dacă sunteți luați drept bulgari și vi se vorbește numai în bulgară, puteți scăpa cu не разбирам български (nu înțeleg bulgară).

Desigur, lista poate continua, așa că dacă mai vreți să aflați și alte cuvinte și expresii de bază, puteți lăsa întrebări în zona de comentarii a articolului de față.

În final câteva cuvinte despre urarea добър вечер (bună seara), care ascunde o ciudățenie. Pasionații de gramatică vor sesiza pe loc un dezacord: добър este adjectivul bun, la masculin, pe când substantivul вечер (seară) este feminin, semn că în trecutul îndepărtat cuvântul вечер a fost masculin și și-a schimbat genul pe parcurs. Urarea, însă, a rămas la fel.

Conjunctivul verbului

Cu toate că în limba bulgară există o construcție analoagă conjunctivului din limba română, nu o veți găsi în tabelele cu conjugări ale verbului. Forma respectivă nu are o definiție în cadrul gramaticii bulgare, deși există câțiva lingviști care se referă la ea ca fiind un mod verbal (наклонение) pe nume подчинително наклонение (de la подчинение, care înseamnă subordonare).

Pentru a obține această formă – la care o să mă refer totuși în continuare cu termenul „conjunctiv” – este suficient să știți forma de la prezent a verbului, în fața căreia puneți particula да. Dacă mai țineți minte, același lucru se întâmplă și la timpul viitor, unde particula cu pricina este însă ще.

De exemplu, în cazul verbului чета (a citi), formele conjunctivului pentru toate persoanele sunt:

чета Singular Plural
Persoana I да чета да четем
Persoana a II-a да четеш да четете
Persoana a III-a да чете да четат

Forma negativă se obține intercalând не între particula да și verb: да не чета
(să nu citesc), да не четеш (să nu citești) etc.

În principiu puteți folosi această construcție în bulgară în orice situație în care în română ați utiliza conjunctivul prezent, deci când se exprimă o posibilitate, o dorință, o recomandare, o necesitate și așa mai departe. Câteva exemple:

Искам да чета. Vreau să citesc.

Трябва да уча. Trebuie să învăț.

Няма нужда да говоря. Nu e nevoie să vorbesc.

Мога да плувам. Pot să înot.

Предпочитам да живея в голям град. Prefer să locuiesc într-un oraș mare.

Există până și valoarea de imperativ:

Да четеш! Să citești!

precum și situațiile în care conjunctivul exprimă o acțiune reală:

Започнах да пиша писмо. Am început să scriu o scrisoare.

De asemenea, acest conjunctiv poate îndeplini și funcții pe care le are infinitivul, despre care știm deja că în bulgară nu există. Astfel, un Hamlet bulgar ar spune:

Да бъдеш или да не бъдеш. A fi sau a nu fi.

sau, mai scurt,

Да бъдеш или не.

O expresie ambiguă

Ce pot avea în comun trei cântece de genuri diferite, din perioade diferite: în ele am auzit o expresie care, tradusă cuvânt cu cuvânt în română, poate crea confuzie. Expresia respectivă are variante ușor diferite în cele trei contexte, însă la bază poate fi rezumată prin ние с теб (noi cu tine), iar ambiguitatea se manifestă atunci când ne punem problema următoare: la câte persoane se referă expresia?

În Не така, cei de la ФСБ spun la un moment dat așa: Само ние с тебе вече ще сме други, ceea ce se poate traduce prin numai noi cu tine deja vom fi alții (în sensul că ne vom schimba). Нова Генерация au piesa Само двама cu refrenul Така че, само двама ще влезем с теб във храма (așa că numai amândoi vom intra cu tine în templu), iar cei de la Уикеда spun încă din titlu că А ние с Боби двамата пием кафе, adică iar noi cu Bobi amândoi bem cafea.

La prima vedere pare că în toate exemplele de mai sus e vorba de cel puțin trei persoane, pentru că în prima parte a expresiilor există noi (deci cel puțin doi) sau amândoi, iar după prepoziția cu urmează o altă persoană. Totuși, în context nu are sens, din restul textelor se subînțelege că e vorba doar de două persoane. Așa că am întrebat câțiva bulgari, care mi-au confirmat: existența lui с (cu) indică faptul că în acel noi este inclusă și persoana menționată după această prepoziție, deci expresia înseamnă de fapt noi doi. Sau, dacă e să-l folosim pe cu și în română, tu și cu mine sau eu și cu tine.

Dar dacă vrem să menționăm mai mult de două persoane, cum putem spune? În acest caz nu se mai folosește с, ci и (și). Așadar, de exemplu, ние (двамата) и ти înseamnă noi (doi) și tu.

Numeralul cardinal

Numeralul în limba bulgară (числително име) poate fi cardinal (бройно числително име) sau ordinal (редно числително име). În plus mai există două categorii speciale în cadrul numeralului cardinal: una care se folosește cu substantive ce desemnează persoane de gen masculin (мъжколичнo числителнo име) și alta care se folosește pentru aproximări (числителен брой за приблизителност). Deocamdată, mai jos ne vom ocupa de numeralul cardinal simplu.

Ca și în limba română, numeralele 1 și 2 prezintă forme specifice genului. În cazul lui 1, formele sunt distincte (един pentru masculin, една pentru feminin și едно pentru neutru), în timp ce în cazul lui 2, tot ca în română, forma pentru feminin este aceeași cu cea pentru neutru (два pentru masculin, две pentru feminin și neutru).

1 mai prezintă și o formă de plural: едни. Aceasta corespunde lui niște din română. De exemplu:

Видях едни приятели. Am văzut niște prieteni.

Numeralele de la 0 la 10 sunt:

0 нула
1 един (masc. sg.) / една (fem. sg.) / едно (n. sg.) / едни (pl.)
2 два (masc.) / две (fem., n.)
3 три
4 четири
5 пет
6 шест
7 седем
8 осем
9 девет
10 десет

Numeralele de la 11 la 19 se formează pornind de la numeralul corespunzător cifrei din coadă, la care se adaugă particula на și numeralul pentru 10 (десет), deci în mod similar cu numeralele respective din română, unde se folosește particula spre. Totuși există o deosebire în cazul lui 12, care în bulgară are o singura formă, indiferent de gen.

De remarcat că există și forme colocviale, mai rapid de pronunțat (echivalentul lui unșpe, doișpe etc. de la noi), în care –надесет este înlocuit cu –найсет.

11 единадесет (единайсет)
12 дванадесет (дванайсет)
13 тринадесет (тринайсет)
14 четиринадесет (четиринайсет)
15 петнадесет (петнайсет)
16 шестнадесет (шестнайсет)
17 седемнадесет (седемнайсет)
18 осемнадесет (осемнайсет)
19 деветнадесет (деветнайсет)

Zecile se formează și mai simplu: numeralului corespunzător primei cifre i se alătură десет. Forme colocviale există doar pentru câteva din ele.

20 двадесет (двайсет)
30 тридесет (трийсет)
40 четиридесет (четирийсет)
50 петдесет
60 шестдесет (шейсет)
70 седемдесет
80 осемдесет
90 деветдесет

Numerele formate din zeci și unități au о structură similară cu cele din limba română: cuvântul corespunzător zecilor este urmat de и (și), apoi de cuvântul corespunzător unităților. Așadar, 24 se spune двадесет и четири, 83 se spune осемдесет и три și așa mai departe.

Urmează sutele; trei din ele sunt mai speciale, restul se deduc ușor, primesc terminația стотин:

100 сто
200 двеста
300 триста
400 четиристотин
500 петстотин
600 шестстотин
700 седемстотин
800 осемстотин
900 деветстотин

Mai departe mai e suficient de menționat cum se spune la mie, milion și miliard.

1 000: хиляда

1 000 000: милион

1 000 000 000: милиард

În ce privește pluralul lor, în cazul miilor nu e nicio dificultate (substantivul este feminin și pluralul este хиляди în orice context), însă trebuie mare atenție în privința milionului și a miliardului. Când se vorbește în general de milioane și miliarde, formele sunt cele de plural obișnuit: милиони, respectiv милиарди. Însă atunci când e vorba de numere formate din ele, având în vedere că sunt substantive masculine, trebuie folosit pluralul numeric, de care am mai vorbit aici și aici. Așadar, formele sunt [два, три, четири, …] милиона, respectiv милиарда.

În încheiere, câteva exemple de numerale compuse:

128: сто двадесет и осем

583: петстотин осемдесет и три

1 376: хиляда триста седемдесет и шест

35 724: тридесет и пет хиляди седемстотин двадесет и четири

1 925 111: един милион деветстотин двадесет и пет хиляди сто и единадесет

Scară la cer

Стълба към небето
(Марин Сореску)

Една паяжинна нишка
Виси от тавана
Точно над моето легло.

Всеки ден забелязвам
Как нишката слиза все по-надолу.
Мисля, че ми се изпраща
Стълба към небето.

Спуска ми се отгоре.

Дори отслабнах страшно много
И съм станал просто призрак на този, който бях,
Все пак мисля, че плътта ми
Е твърде тежка
За такава чуплива стълба.

– Душо, върви ти напред.
Яваш-яваш!

(trad.: M. Bătrânu)

Scară la cer
(Marin Sorescu)

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer – zic,

Mi se aruncă de sus.

Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.

– Suflete, ia-o tu înainte.
Pâș! Pâș!